După Adormirea Maicii Domnului, de câțiva ani buni, părintele protopop Constantin Du-
mitru, cu aceeași răbdare și dragoste creștinească față de enoriașii săi, organizează pelerinaje la mănăstirile din țară. În vara aceasta am pornit cu entuziasm, pace și bucurie în suflet spre mă-
năstirile din Moldova și Bucovina.Grupul nostru, asemenea unui buchet diferit colorat, cuprin-
dea copii, tineri și bătrâni,oameni simpli și intelectuali, elevi și studenți, uniți de nesecata iubire
creștină și dornici de a descoperi noi învățături despre viață.
Primul popas a fost la mănăstirea Hadâmbu, la 30 km de Iași, mănăstire întemeiată de boierul grec Iani Hadâmbu în 1659, în satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa. O mănăsti-
re de călugări harnici și rugători, care asigurau ordinea și curățenia în această adevărată cetate.
Ne plecăm pios genunchii la icoana Răsăritului de soare ceresc, la ,,Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni”. Arătând cu mâna spre Iisus ne zice: ,,Să faceți ceea ce El vă va spune!”, cuvinte care peste milenii sunt deviza, sfatul, porunca supremă a Maicii Domnului. Minunile ei
sunt străfulgerări de lumină necreată asupra universului, sunt lumini de restaurare prin har a firii căzute, puteri de vindecare din boală și din moarte, revenirea sănătății spirituale și trupești,
sau doar fiorul sfânt de îndreptare pentru fiecare dintre noi. Ea a născut pe pământ ,,Lumina lu-
mii”, ea e purtătoare de lumină sfântă în toată istoria și veșnicia, ea a primit de la Fiul ei iubirea
infinită pentru neamul omenesc.Câtă bucurie ne așteaptă pe cei ce vom asculta adierea acestei lumini și vom înmulți acea lumină în sufletele celorlalți semeni. Așa e la Hadâmbu!
Din mers simțeam adierea orașului celor șapte coline, a Iașiului, comparat în 1691 de
Italianul Marco Bandini ca fiind ,,o nouă Romă”, orașul scăldat de râul Bahlui, un afluent al Jijiei, ce se varsă în Prut. Ne îndreptam cu toții, în grup compact, spre biserica ,, Trei Ierarhi”, într-o liniște deplină, purtați parcă pe sus de energii de pace. Cu aerul ei distins și solemn, unică prin arhitectura gotică, biserica ne aștepta primitoare. Aflăm că a fost ridicată între anii 1637- 1639, ca necropolă domnească, de voievodul Vasile Lupu. În anul 1641 au fost aduse moaștele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia și sinodul de la Constantinopol în semn de recunoștință pen-
tru acțiunile și donațiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. Racla cu cinstitele moaște a
fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci.
Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași după sfin-
țirea acesteia la 23 aprilie, 1887. Alături de ctitori, la Trei Ierarhi își dorm somnul de veci cărtu-
rarul voievod Dimitrie Cantemir( 1710- 1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza( 1859-1866). Inspirăm cu nesaț aerul binecuvântat din biserică, parfumat cu miresme uluitor de frumoase, ce adie din rai.
În Catedrala Metropolitană, cu inima ticăind de emoție și pași imponderabili, ne-am apropiat de moaștele Sfintei Parascheva,protectoarea Moldovei, rugându-ne pentru familii, pentru toți românii și pentru toți oamenii.Ne-am îndreptat spre Gura Humorului, unde am înserat , ne-am înfruptat dintr-o ciorbă rădăuțeană, ne-am cazat și am petrecut noaptea străjuiți de codrii Bucovinei, inspirând cu nesaț aerul curat de munte.
Dimineața împrospăta albastrul de pe ia Voronețului, îmbiindu-ne cu cele mai pitorești imagini, ce se scăldau în lumina răsăritului.Mulțumeam înaintașilor noștri că ne-au lăsat astfel de comori. Uimiți ne tot gândeam cum de au rezistat atâtea secole fără să piardă din frumusețe.
Mănăstirea Voroneț, inclusă în 1993 în patrimoniul mondial UNESCO, supranumită ,, Capela Six-
tină a Estului, este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare( 1457-1504), ridicată în anul 1488.Cuviosul Daniil Sihastrul, cel dintâi sfetnic duhovnic al voievodului Ștefan
cel Mare, este înmormântat în pronaosul bisericii Mănăstirii Voroneț. Mănăstirea devine un im-
portant centru de credință și cultură încă din Moldova medievală.
Adevărate cetăți de apărare, mănăstirile Moldovița și Sucevița uimisc și astăzi turiștii
români și străini cu arhitectura și pictura lor unice. Frumoase plaiuri, pe care oamenii locului le-au sfințit prin efortul și hărnicia lor. Și văzând atâta migală în țesutul covorașelor, în încondeie-
rea ouălor, în cioplitul lemnului, în ridicarea caselor, în încrustarea porților, în armonia culorilor
și în unduirea horelor te străbătea un fior de bucurie că ești român.
Tot ai fi ascultat graiul acela molcom, care curgea ca susurul izvorului de munte, când vesel și cristalin, când grav ca un dangăt de clopot, graiul acela rostit de însuși domnitorul
Ștefan cel Mare, când a ctitorit Mănăstirea Putna( 1466-1469). În anul 1871 Mihai Eminescu a supranumit-o ,, Ierusalimul Neamului Românesc”.Mănăstirea Putna este și astăzi un important
centru cultural deținând un bogat muzeu cu broderii, tapiserii, manuscrise, obiecte de cult, i-
coane.Am trecut pios, cu mare recunoștință, pe la mormântul domnitorului Ștefan cel Mare,
care timp de 47 de ani a luptat pentru apărarea acestor plaiuri, pentru apărarea credinței noastre creștine, fără să-și piardă nădejdea în ajutorul Domnului Dumnezeu. Și legănați de ver-
surile cântecului ,, Bucovină, plai cu flori/ Unde sunt ai tăi feciori?” ne-am întors în ținutul Neamțului, păstrând într-un colțișor de suflet frumusețea Bucovinei ca pe-o icoană.O ploaie
binefăcătoare a răcorit aerul, cerul și pământul Neamțului. Am dormit ca niște prunci în sălașul
Mănăstirii Neamț.
Dimineață ne-am trezit devreme și am participat la sfânta liturghie, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru viață.Am plecat apoi spre Mănăstirea Sihăstria Neamțului, la 22 km
de Târgu- Neamț, în Pipirig.Am urcat vioi la mormintele Sfântului părinte Cleopa și a sfântului
părinte Paisie, am aprins câte o lumânare și ne-am unit în rugăciune și meditație. La Mănăstirea Agapia am admirat raiul florilor de diferite culori, ce împrospăta aerul și înveselea locul și frescele pictate de Nicolae Grigorescu la numai 20 de ani, folosind modele vii în realizarea por-
tretelor și inspirându-se din marii artiști ai Renașterii( 1858-1861). La Casa memorială Alexandru
Vlahuță am recitit vrăjiți de pana scriitorului : ,, mai sus, prin bungete de fagi, deasupra opcinei înalte, în fermecătoarea priveliște de pe Ciungi, vezi jos mănăstirea Văratecului, în dreapta băile
Bălțătești, în stânga Cetatea și Târgu- Neamțului, în față larga, nemărginita vale a Moldovii.”
Ne-am întors spre casă cu sufletul plin de frumos și inima înflorind a pace, mulțumind cu recunoștință părintelui Constantin pentru minunatele locuri, pe care le-am văzut.
Repetam în gând aceste cuvinte care chiar îmi plăceau: ,,Principiul care prevalează în univers es-
te legea, nu confuzia.Sufletul și substanța vieții e justiția, nu injustiția. Forța care pune în mișca-
re și guvernează lumea e dreptatea, nu nedreptatea. Pentru a putea observa că universul e
drept, noi înșine trebuie să devenim drepți, adică să ne armonizăm cu SINELE.”
Cât de drepți am devenit rămâne de văzut, un lucru e sigur: am dobândit mai multă răbdare și pace cu noi înșine și cu ceilalți. Așa e românul…

19 august, 2021
MIOARA OPRIȘAN
Membră L.S.R.

by

Referinţă Bibliografică

MIOARA OPRIȘAN: PRIN MĂNĂSTIRILE DIN MOLDOVA ȘI BUCOVINA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 27 august 2021