Lumea virtuală
Ecran plat dreptunghiular
închis la colțuri diafan
îmi ștanțează-n iris
pecetea
râsului,
plânsului,
spaima lipitorilor
sugrumate în cuvânt-
împroșcă hirudina lor contagioasă în umbre
ce se-ascund buimace printre gânduri obosite.
Mă deșteptam cu strigătul
spuzit în culori amestecate,
dungi verticale
precum o bătrânică de modă veche-
se zbârcește în oglinda sufletului înghețat.
S-a luat semnalul brusc!
Imaginea vâjâie în timpanul peretelui vecin…
Mușuroaie de furnici
îmi colonizează plictisul
și atâta mișuneală…
Ah, obuz de tulburare
ți-arunci artileria grea-
televizor, laptop, smartphone
în lupta dintre lumea mea.
Toamnă cu flori de cicoare
Flori de cicoare străpunse
de culoare se răzvrătesc prin ochi, prin gene,
prin trupu-ți plin de țepi culcați de tăciune-
și atâta uscăciune se pare îți prinde părul
în coama încă verde a salcâmului.
Nestins de roșeața cerului,
îți alungeai tăcut suspinul,
dar nimeni nu are glas să strige.
Toamnă ferecată de regret-
te-nchizi sub lună pe vreme
înnourată de mister
și-nspiri gândurile laolaltă.
Doar pământul ne mai îngăduie cuvântul…
Cât timp-nu știi, dar poate mereu.


