Tradiții creștinești de Bobotează
De Bobotează-n ritualul creştinesc,
Botezul Domnului se sărbătoreşte.
Că prin minune, apele se primenesc
şi în biserici, agheazma se sfinţeşte.
Din Ajunul ce precede Bobotează,
când gerul aspru revine din zicală,
cruce masivă în gheaţă se sculptează
pentru ritual de slujbă specială.
Iar când prin taină, cerurile se deschid,
pe-o rază luminoasă coboară Duh Sfânt.
Din poruncă divină, apele sfinţind,
se-ntoarce-n Trinitate la vechi legământ.
Credincioşi pe la biserici se adună,
martori la minunea ce apa sfinţeşte.
Beau o-nghiţitură şi sfioşi se-nchină,
când preotul cu aghiazmă îi stropeşte.
Iar apa sfințită se toarnă în vase,
enoriașilor de-a fi împărțită.
Cu sufletul pios, ei o duc în case,
spre tămăduire de-a fi folosită.
Creştinul ce este vrednic de credinţă
să își regăsească pacea sufletească,
de apa sfinţită îşi leagă dorinţă,
ce ar putea, Domnul să o împlinească.
Preoți cu botezul colindă prin case,
creştini să boteze, dar şi păsări, vite…
spre a fi tot anul, cât mai sănătoase,
că-n harul agheasmei de boli sunt ferite.
Apoi Sfânta Cruce în râu se aruncă
și sar temerari, ca s-o recupereze.
În Crucea sfinţită, harul să aducă
celor ce asistă de pe metereze.
În magica noapte se aprinde pe Cer,
Lumină în Steaua de duh purtătoare
să dezvăluie lumii un tainic mister,
a Trinității divină Arătare.
Când colindă preot prin sat cu botezul,
roagă-l să îți dea crenguţă de busuioc.
Vei avea credinţă în suflet, tot anul,
belşug de roade, sănătate şi noroc.
Creștinii păstrează peste an în casă,
Agheasma cea Mare de la Bobotează,
că prin stropire este miraculoasă,
tradiția prin timp se perpetueaza.
*Botezul Domnului – 6 ianuarie
Ritualuri în Ajunul Bobotezei
În datini strămoşeşti ce sunt practicate
prin ajunul ce precede sărbătoare,
abundă mituri, dar şi sacralitate,
ce grăiesc din ritualuri populare.
Despre cel ce în Ajun se-nvredniceşte,
când postește și în rugi se reculege,
se spune că norocul nu-l ocoleşte,
iar binele din an pe el îl alege.
Pornesc feciori în cete la colindat
să ducă urări de bine și an bogat
prin ritual străbun la gospodari din sat
și să „boteze” fetele de măritat!
La căciulă purtând un fir de busuioc,
ramura de brad sau creangă de vâsc verde,
gazdelor ce-i răsplătesc, le aduc noroc
în bogăția ce în toamnă se vede.
Vor avea pomi roditori, vite mănoase,
cloşti cu mulţi pui, cereale în hambare
şi înfloritor va fi norocu-n case,
de-ţi vine să-i tocmeşti să-ţi facă urare.
Când botează preot, după el să mături,
cu boabe de porumb în urma-i să arunci,
pentru belșug în casă și roade-n culturi,
să fii ocolit de boli, de şerpi şi purici.
Fetele sperând că ursitul se-arată,
post negru în Ajun trebuie să ţină,
seara să mănânce o turtă sărată,
Făt-frumos cu apă în visu-i să vină.
Pe ursit îl cheamă în gând sau în șoapte,
prin vise purtându-și dorința fierbinte,
ca să-i ceară mâna în această noapte,
de-o fi împreună să meargă-nainte.
Când de ger scârțâie omăt sub picioare
şi „pietrele crapă” ca în vechi cutume,
rod de cereale va umple hambare,
grădinile vor fi pline de legume.
Vremea ploioasă în zi de Bobotează,
iarnă îndelungă prin an prevestește.
Când e însorită se interpretează
că în scurtă vreme, iarna se sfârşeşte.
Chiciură pe pomi când e din abundenţă,
belşug de fructe prevesteşte peste an.
Apă de se scurge din ţurţuri de gheaţă,
un an ploios va fi şi bogăţie-n lan.
Cei ce-n astă zi pe zăpadă vor cădea,
la tineri de bine-i, la bătrâni e de rău.
Băieţi s-or însura, fete s-or mărita,
iar traiul bătrânilor va fi tot mai greu.
Un ritual străvechi este „Iordănitul”,
când feciori colindă, pe fete iordănesc.
Și cântând „Iordanul”, invocă spiritul,
spre binecuvântare celor ce-i stropesc.
Flăcăi şi fete mari la fântâni se-adună
și cu apa neîncepută se stropesc,
în timp ce urare străveche îngână,
să se-ndrăgosteacă la bal când dănţuiesc.
Cei botezați Ion, trăiesc aventură
când prietenii le fac baie-n apă rece.
Cine vrea să scape, le dă băutură
și o zi întreagă cu ei va petrece.
De la chef plecând după apus de soare,
până să se-ntoarcă la ale lor case,
în loc larg se-adună să facă foc mare,
curajoşi să-i sară flăcări fioroase.
Lumea-n timp străbate pe-ale vieții valuri,
cu datini şi mituri de soartă legate.
Retrăiesc întocmai, străvechi ritualuri
şi dau veşnicie vieţii de la sate.
Crucea Bobotezei
Astăzi pe pământ coboară
Cruce din înaltul cer,
Pe ea aducând mister
De credință milenară.
Cruce cu Sfânta Treime
De la Tată și Duh Sfânt
În porumbel coborât,
Duce har prin timp ce vine.
Duhul Sfânt pe nor apare,
Cruce zugrăvind în zori,
Cu ger aspru și ninsori,
De-a sfinții Agheasma Mare.
Pe Mesia să-l boteze
Sfânt Ioan a primit har.
De-al păcatului coșmar,
Pe oameni să îi salveze.
Într-un veșmânt imaculat
Pe apa Iordanului
Venea Fiul Domnului,
De-a fi-n credință botezat.
Propovăduind credință,
Ioan pilduitorul
I-a fost Botezătorul,
Dintr-o cerească sentință.
Adeverind profeție
Despre Iisus Mesia,
A împlinit porunca
Din cerească-mpărăție.
Mesia pe Pământ venit,
A scos lumea din păcat,
Dar la moarte condamnat,
Pe cruce a fost răstignit.
*6 Ianuarie – Botezul Domnului
*Din vol. „Tradiții creștine și ritualuri populare românești” / 2008
Maria Filipoiu – poet, exeget, jurnalist UZPR