Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Po(e)mul vieții

Po(e)mul vieții

MOTTO:

„In order to write about life, first you must live it.” (Ernest Hemingway)

„Fais de ta vie un rêve et, d’un rêve, une réalité.” (Antoine de Saint-Exupéry)

 

I

O, pom al vieții din tainicul Eden

Al Poeziei, falnica-ți coroană

Ascunde-al imaginației numen

Și-orice frunz-a ta pare o icoană

Din care sfinții ghiersului mă privesc

Protectori, cu nimbul lor împărătesc.

 

Eu strâng a sentimentelor comoară

Nutrindu-se, ah, cu cel mai pur mister

Și vrejul visului se înfășoară

Pe aracul gândului, până la cer;

Pentru a găsi vieții cel mai bun sens,

Trăiesc orice clipă cât mai intens.

 

O șoaptă de dragoste e poemul

Pe care vântul o poartă peste tot.

Poetul nu-i decât un smerit emul

Al Celui Ce-i numit Domnul Savaot,

Iar fiecare silabă dintr-un vers

Cuprinde-n sine un întreg univers.

 

II

Ce este visul? O a doua viață

Ce mi se-oferă fără nimic în schimb

Decât s-ascult smerit dulcea-i povață,

Făurind în tihnă magicu-mi Olimp.

În toiul visului, sunt alt om parcă.

Vâslesc pe râul vieții, într-o barcă,

 

Și-ncerc să aprind ai credinței tăciuni

Spre-a-mi lumina drumul spre nemurire,

Ca să scap de-ale lumii deșertăciuni

Și să mântuiesc păcătoasa-mi fire.

Azi, când mănânc a dragostei azimă,

Strig către Tine, Doamne: Auzi-mă!

 

Eu sunt cel ce urcă pe Everestul

Destinului, cu lira într-o mână,

Și cânt în chip tulburător po(e)mul

În vechea, sublima limbă română

Și-orice ființă își vine în simțiri

Atunci când aude faste prorociri.

 

III

Ascuțită ca un vârf de creion

Este ziua când compun stihuri de dor

Și picur stropi de venin de scorpion

Pe rana ștearsă c-un burete de nor.

Tare mi-e teamă și sper deopotrivă

Nimic să nu mai plutească-n derivă.

 

E viața cât un zbor de fluture regal

Ce merită trăit la înălțime.

Se scurg rapid clipele fără egal

Și nimic nu întrece-n ascuțime

Zilele de când mă tot gândesc la ea.

Pe-aripi de fluturi îi trimit dragostea.

 

Viața curge ca apa nefiltrată

De la robinet; uneori, nu are

Debit, alteori, șuvoaie se-arată,

Forțând ale chiuvetei stăvilare.

Dar chiar și-așa, nimic nu poate opri

Ceea ce este menit de zeu a fi.

© Cristian Gabriel Moraru

Facebooktwitterby feather

Un comentariu

  1. admin

    Magistral acest poem, prieten drag al Armoniilor noastre Culturale! Mă bucur că revii de fiecare dată cu câte ceva special, tu însuți ești un om special, ce merită titulatura de MAGISTER! FELICITĂRI!

Comments are closed.