MOTTO:
„In order to write about life, first you must live it.” (Ernest Hemingway)
„Fais de ta vie un rêve et, d’un rêve, une réalité.” (Antoine de Saint-Exupéry)
I
O, pom al vieții din tainicul Eden
Al Poeziei, falnica-ți coroană
Ascunde-al imaginației numen
Și-orice frunz-a ta pare o icoană
Din care sfinții ghiersului mă privesc
Protectori, cu nimbul lor împărătesc.
Eu strâng a sentimentelor comoară
Nutrindu-se, ah, cu cel mai pur mister
Și vrejul visului se înfășoară
Pe aracul gândului, până la cer;
Pentru a găsi vieții cel mai bun sens,
Trăiesc orice clipă cât mai intens.
O șoaptă de dragoste e poemul
Pe care vântul o poartă peste tot.
Poetul nu-i decât un smerit emul
Al Celui Ce-i numit Domnul Savaot,
Iar fiecare silabă dintr-un vers
Cuprinde-n sine un întreg univers.
II
Ce este visul? O a doua viață
Ce mi se-oferă fără nimic în schimb
Decât s-ascult smerit dulcea-i povață,
Făurind în tihnă magicu-mi Olimp.
În toiul visului, sunt alt om parcă.
Vâslesc pe râul vieții, într-o barcă,
Și-ncerc să aprind ai credinței tăciuni
Spre-a-mi lumina drumul spre nemurire,
Ca să scap de-ale lumii deșertăciuni
Și să mântuiesc păcătoasa-mi fire.
Azi, când mănânc a dragostei azimă,
Strig către Tine, Doamne: Auzi-mă!
Eu sunt cel ce urcă pe Everestul
Destinului, cu lira într-o mână,
Și cânt în chip tulburător po(e)mul
În vechea, sublima limbă română
Și-orice ființă își vine în simțiri
Atunci când aude faste prorociri.
III
Ascuțită ca un vârf de creion
Este ziua când compun stihuri de dor
Și picur stropi de venin de scorpion
Pe rana ștearsă c-un burete de nor.
Tare mi-e teamă și sper deopotrivă
Nimic să nu mai plutească-n derivă.
E viața cât un zbor de fluture regal
Ce merită trăit la înălțime.
Se scurg rapid clipele fără egal
Și nimic nu întrece-n ascuțime
Zilele de când mă tot gândesc la ea.
Pe-aripi de fluturi îi trimit dragostea.
Viața curge ca apa nefiltrată
De la robinet; uneori, nu are
Debit, alteori, șuvoaie se-arată,
Forțând ale chiuvetei stăvilare.
Dar chiar și-așa, nimic nu poate opri
Ceea ce este menit de zeu a fi.
© Cristian Gabriel Moraru

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Magistral acest poem, prieten drag al Armoniilor noastre Culturale! Mă bucur că revii de fiecare dată cu câte ceva special, tu însuți ești un om special, ce merită titulatura de MAGISTER! FELICITĂRI!