Insistenţa cu care sunt abordate „teme literare” care ţin, vai!, de cancan-urile „de provincie” şi nu numai, dat fiind că multe site-uri şi publicaţii bucureştene şi-au făcut un modus vivendi din a le da publicităţii, mă face să presupun că cei care le „sugerează” or chiar le pun, cu naivitate(?!), în practică nu sunt străini, dimpotrivă, aparţin de alte „grupări” decît cele „literare” din care se revendică şi în numele cărora se erijează în „mentori”. Sau, or fi!?
Un scriitor nu-şi aparţine nici măcar lui-însuşi ( Nichita Stănescu spunea: „Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală”), cu atît mai puţin vreunei „grupări literare” şi cu şi mai puţin vreunei „grupări” care promovează artificiul, lansînd mistificări, cu nonşalanţă.
În recenta carte semnată M.V. Vârtosu, Arhipelagul bufniţei albe, Armonii culturale, Adjud, 2017, găsesc un portret flatant, poate uşor excesiv laudativ, care a fost creionat în intenţia de a mă reprezenta. Mulţumesc.
Doar că sensibilitatea invocată ( şi reală- o aud mereu, peste tot, cînd sesizez nereguli comportamentale, ca o replică „acuzatoare” iar nu ca o scuză, evident, din partea autorilor gesurilor reprobatoare, într-un mediu în care „ne-sensibilitatea”(eufemism, desigur) a căpătat statutul de „normă”!?!) nu se protriveşte deloc cu aşa-zisul „război pe teme ezoterice”!
Întîi de toate, esoterismul nu îngăduie „răsboaie”.
Cu cine să-l fi purtat?! Trebuie o pregătire în speţă. O onestitate incontestabilă ca să poţi aborda atare subiect. Nemaivorbind de ceea ce presupune un război: anduranţă, timp, argumente”de forţă”, adică fără tăgadă, care impun adevărul fără echivoc. Ceea ce nu este deloc la „îndemîna” celor obişnuiţi să mintă! NU. Nu a fost nici un „război”. Sau poate că da! Dar purtat în alţi parametri, de alte persoane!
Adevărul „gol-goluţ” este că am ieşit dintr-un „spaţiu” în care politeţea nu-şi mai avea rostul. Atît.
Singurul „război” declarat, pe care l-am purtat şi care a lăsat urme adînci în fiinţa mea, a fost cu minciuna, cu neadevărul, cu nedreptatea, cu făţărnicia. Pot continua lista subsantivelor/ epitetelor…Trebuie însă păstrate, după exemplul demn de urmat al clasicilor literaţi francezi şi al oricărui scriitor veritabil, autentic, nişte limite ale decenţei. Nu poţi purta un război cu oricine! Virtualul „adversar” trebuie să fie „demn” de a te lupta cu el. Ceea ce nu a fost şi nu este cazul.
Aşa cum am remarcat cu ocazia altor scrieri semnate M.V. Vârtosu, şi de o inspiraţie personală, cu mult mai reuşite ca performanţă literară, scriitoarea are o „tentă” proprie, o scriitură care trebuie menţinută la cote artistice iar nu la cotaţia unuia or altora….
À bon entendeur, salut!
Virginia Bogdan
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..