Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Dezbaterea Zilei » Poetul și Cetatea

Poetul și Cetatea

Ferice de omul care dacă nu poate schimba lumea fizic o schimbă literalmente, prin poezie.

Poetul este și el un făcător de dreptate.

Așteaptă ca dreptatea să o facă legiuitorii, care, de fapt, trebuie să o facă: parlamentarii, miniștrii, judecătorii, procurorii, juriștii etc.

Și atunci un poet adevărat, pe care-l doare soarta neamului său, precum i-a durut pe Eminescu și pe Coșbuc, dacă vede că cei menționați își fac doar propria dreptate, încearcă el, în stilul lui nebunesc, s-o facă pentru oameni prin poezie.

Adică să nu tacă.

Adică să trăiască zi de zi cu oful poporului său și să-i facă dreptate cum poate el, prin arma lui unică ce-o are: Cuvântul!

În felul acesta putem justifica poeții Cetății, care sunt foarte puțini.

Am ajuns cu multe Cetăți, satele dispar, orașele devin Cetăți, precum erau și pe timpuri: metropole, dar poeți ai Cetății sunt foarte puțini.

Fug toți de poezia Cetății, de poezia Limbii, de poezia Unității neamului românesc.

Toți scriitorii caută teme-anateme.

Temele care trebuie anatemizate sunt în prim-planul literaturii și culturii noastre.

Temele care merită aruncate la coș ne sunt date drept modele prin cântări, cărți, manuale, lecturi publice, campanii diverse, ca ele să inoculeze în sufletele oamenilor că aceasta este adevărata poezie. Iar cel care scrie despre problemele Cetății este doar un om al trecutului și el trebuie lăsat cu toate temele lui în trecut.

Ba nu!

O Cetate va avea mereu probleme, iar dacă Poetul nu va trăi și cu problemele Cetății, va risca într-o zi să nu mai fie de nimeni citit.

 

Traian VASILCĂU

 

Facebooktwitterby feather