Azi, cerul îmi șoptește la ureche un cânt suav despre vremuri, despre oameni. Despre doi Oameni, născuți din lut ca fiecare muritor, dar care au dat viață, au crescut, au educat, au făcut din niște copii, niște oameni mari, lăsându-și asupra lor pentru toată viața amprenta. Tata, Mama, sunteți înscriși în ADN-ul nostru, dacă ar fi să parafrazăm titlul unei melodii de astăzi!
Cerul îmi amintește de voi. Da, e cerul dinlăuntrul ființei mele, pe care voi străluciți, stele de dincolo de timp și nemurire. Adevărat, poate nu am avut cele mai fericite momente împreună, poate nu am înțeles mereu de ce nu am înțeles, poate am plusat câteodată, fiecare dintre noi.
Dar sunteți eroii copilăriei mele, când nopțile troienite de iarnă deveneau calde, la adăpost de temeri, aproape de voi. Atunci când la masa, la care se ospătau zece guri flămânde, alte două doar așteptau să își vadă pruncii sătui, uitând să întingă miezul de pâine în castronul cu bucate, de teamă să nu se termine prea devreme.
Sau de sărbători, de Paște, când purtam mereu ceva modest, curat, dar nou. Când în serile lungi de vară, la miez de noapte, trecem pe lângă ușa odăii voastre, măcar să auzim că sunteți acolo. Doi oameni care nu și-au abandonat niciodată copiii și au fost dispuși să înfrunte pentru ei o lume întreagă.
Ați fi spus acum, cumva, că sunt prea nostalgic, dar poate abia cum, la vârsta maturității, poți înțelege altfel sfaturile primite ori acțiunile care au generat de multă ori supărare, spun convins acum – fără motiv.
Nu vom uita niciodată câteva povețe pe care în simplitatea voastră le-ați rostit, dar care ni s-au înscris în sânge, cu patimă și foc… TATA: „Să nu vă trebuiască nimic din ce nu e al vostru! Suntem prea săraci, ca să ne mai știe lumea și de hoți!”, MAMA: „Să nu uitați să îmbrăcați o haină, chiar dacă e peticită, dar să fie spălată, să fie curată!”.
Azi, e despre voi, despre bunătatea și frumusețea voastră, despre omenia din a cărei frământare mai gustam, amar, uneori. Sunteți unici și nu vom lăsa niciodată ca timpul să vă transforme în simple fotografii de pus în ramă, ci vă vom păstra amintiri vii, atât cât sufletele noastre vor dăinui… mai mult decât VEȘNICIA!
GRĂDINA TA
Părinților mei, Andrei și Aurica, născuți la 4 și 6 iunie,
plecați demult spre stele
Grădină sunt,
pustie peste toamne,
sărăcită peste ierni,
dar înviez în primăvară,
în petale mirate
de trandafiri,
în culori de nedescris,
dar ușor de simțit.
Grădină sunt,
pătrunsă de
frumusețea
bobocilor
năzdrăvani,
– Mulțumesc, Doamne!
Udă-mi florile,
crede-mi verile,
rodește-mi toamnele,
mângâie-mi iernile,
dar lasă-mă să fiu
GRĂDINA TA!…
Al vostru fiu,
Gheorghiță
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..