Dincolo de toamnă
Cad frunzele în parcul cu castani,
Pe-aleile pe care-ndrăgostiții
Trecutei veri ( parcă demult apusă)
Se sărutau, plimbând de mii de ani
În ei, sentința Veșnicei Justiții:
Că moartea doar de Dragoste-i răpusă…
Dar, parcă niciodată n-a fost vară…
Iar ploaia care-ncepe iar să cearnă,
Șterge din oameni tot ce au mai sfânt:
Nădejdea într-o altă primăvară…
Și nimeni nu mai știe să discearnă
Răul de bine, cerul de pământ…
Doar vântul ce se tânguie și geme
Mă simte ( ca o pasăre ce trece
Prin lume, idealul cel mai calp)
Lumina verde-a vieții cum se teme
De focul întunericului rece,
De umbra întunericului alb:
,,Ca să-nțelegi al nemuririi nimb,
Deschide-ți ochii, om robit de soartă,
De sufletul tău viu dacă-ți mai pasă;
Iarna-i un anotimp fără de timp
Și toamna nu-i, de fapt, decât o poartă
De trecere spre lumea de Acasă…
Când moartea-ncepe-n ei să se- nfiripe
Castanii-mbracă triști straiul ruginii,
Râvnind minunea cetinii de brad…
Oprește-te din drum câteva clipe
Și-ascultă, toamna, spaimele Luminii
Din plânsul mut al frunzelor ce cad…”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..