Să crezi

Să crezi într-un abur, să crezi o nălucă,
Să crezi în uitare, când vremuri de ducă
Te fac s-o iei razna, zburdând pe câmpie,
De ce-a fost odată, de ce-o să mai fie:
Legende urbane ( azi, basme moderne)
Și vidul din craniu rămân co-eterne…

Dar omul cioplește, din pietre și lemne,
În puțul gândirii, simboluri și semne,
Povești pe potriva oricărei ambiții
A fricii de noapte visând expediții
Departe, departe, spre Soare Apune,
Din geniu ce tace în prost care spune…

De ce să mai cugeți, când totul se-nvârte
Concentric, în jurul dresurii mankurte?
Axonii fac drifturi în aspre sevraje
Și scurt derapează, când intră-n viraje;
Mai bine-i de biata legumă sub Soare :
Ea tot ce nu știe, nicicum nu o doare…

Largi mase de oameni sunt numai o turmă,
Momită din față, mânată din urmă,
O duci la pășune, la ape de munte,
Dau câinii, toți, roată, măgarul e-n frunte,
Și-s lideri berbecii : merg țanțoș Niciunde,
Cu oile-n spate, oricând și oriunde…

E vremea în care și viermii țes mituri;
Oculte și stranii, satanice rituri
Îmbracă Minciuna în straie de aur,
De miel are chipul și grai de balaur…
Și viața-i pe roze și Lumea-i ferice:
Ce liber ești, Neo, visând în Matrice!

-Treziți-vă, oameni, din crunta beție!
-O lume mai bună nu poate să fie!
-Coșmarul vă-nghite, încetul cu-ncetul!
– Ce vesel e astăzi, ce nostim, poetul!
– Venirea-i aproape, nu-s ani, poate zile!
-Uitat-ai, ,,maestre”, în zori, de pastile!

Zadarnic, shofar-ul…În Valea de Plângeri,
Amar este gustul acestei înfrângeri!
Prin norii de groază răzbesc anevoie
Chiar sfintele raze, ca-n vremea lui Noe…
Distanțe, cutume și măsti sociale?
Sclavii elitiste sau provinciale!

Ce scrie în stele, în palmă, în rune?
O undă când iartă, o alta răpune!
De-s fețele altfel, e-aceeași moneda;
Ce lebădă albă te minte iar, Leda?
Un templu-n ruină e tâmpla credulă…
Pierdută-i, Adame! Declar-o și nulă…

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Să crezi/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 octombrie 2021