ce poate fi iubirea?
iubirea e o vorbă,
un cuvânt,
o simbolistică…
un lucru sfânt ?
mai poate fi, ea, o fărâmă din ales gând,
sau… poate fi un scâncet de sentiment,
prin suflet alergând?
ce poate fi iubirea?
…o vorbă,
un cuvânt,
sau o fărâmă de gând?
și poate…
poate roua ce-mi cade printre gene,
se rostogolește-n palma ta râzând,
să fie gândul ce se pierde-n vreme,
să fie visul care se prelinge-n gând?
nu-mi frânge inima, iubire!
nu-mi frânge inima, iubire
dă-mi lacrimi,
dă-mi suspine,
dă-mi săruturi, plăcere, fericire…
lasă clipa cea trecută
în seama clipei care vine…
și totuși…
dă-mi iubire…
dă-mi iubire!
ce poate fi iubirea?
iubirea e o vorbă,
un cuvânt,
o simbolistică…
un lucru sfânt ?
mai poate fi, ea,
o fărâmă din ales gând,
sau…
poate fi un scâncet de sentiment,
prin suflet alergând?
ce poate fi iubirea?
…o vorbă,
un cuvânt…
sau o fărâmă de gând?
nemărginirea iubirii…
cu
sau fără tine
am încercat să-adun toate lacrimile iubirilor trădate
înt-un singur suspin
cu
sau fără tine
am cules de pe inima-mi rănită roua dimineții
cu
sau fără tine
am clădit altar iubirii din vise speranțe…și dorințe
cu
sau fără tine
m-am înălțat atât de sus
atât de sus…încât am atins nemărginirea
cu tine m-am înălțat atât de sus
atât de sus
răspuns chemării mele…
te caut
te pierd
te văd…
mă regăsești
tu mă atingi
tu simți
și pui sărut fierbinte
răspuns chemării mele…
îți caut pașii pe nisipul înroșit,
te caut cu ochii în asfințit,
te pierd în umbra soarelui umbrit,
te văd, apoi, cum tu mă cauți,
mă cauți prin tăcerea nopții …
târziu mă regăsești în visul mult dorit,
tu mă atingi cu palmele pe gene,
pe buze,
pe trupul dezgolit…
tu simți cum inima-mi te cere,
cum trupul meu te vrea,
cum inima cerșește doar simpla-ți mângâiere,
și pui sărut fierbinte pe inima-înrobită de chemare-
răspunsul tău-chemării mele.
P.S.
by