așa a început totul…
totul a început cu un vis…
apoi primul gând,
primul surâs,
prima atingere,
primul sărut,
prima mângâiere…
răsare, apoi, o floare,
o floare numită Iubire…
…dar când totul se sfârșește cu o lacrimă,
o lacrimă izvorâtă din lacrima universului…
mă întreb,
a fost un început?
…sau, totul a început cu un sfârșit?
ai încredere în iubirea mea!
nimic din ce am vrut să-ți dăruiesc
nu ai putut atinge cu privirea…
nici visul, nici șoapta, nici simpla mângâiere,
nici plăcerea, nici iubirea…
tu, ai rostit doar vorbe…care dor,
iar visul, șoapta, simpla mângâiere,
plăcerea și iubirea…
încet, încet, încet se sting, și mor…
și, totuși,
te rog…
ai încredere în iubirea mea!
aș vrea să-ți spun
aș vrea să-ți spun atât de multe
dar, încă nu știu,
nu știu dacă vor să mă asculte ochii tăi, frumoșii…
atunci mai bine tac,
și nu mai spun nimic.
aș vrea să-ți simt privirea în tăcere,
să-mi adâncesc sufletul în ochii tăi,
să-ți rup din trup tainica durere,
cu-un dor nebun de simplă mângâiere…
și iarăși tac, tac…
și sufăr în tăcere.
nemărginirea iubirii…
cu
sau fără tine
am încercat să-adun toate lacrimile iubirilor trădate
înt-un singur suspin
cu
sau fără tine
am cules de pe inima-mi rănită roua dimineții
cu
sau fără tine
am clădit altar iubirii din vise speranțe…și dorințe
cu
sau fără tine
m-am înălțat atât de sus
atât de sus…încât am atins nemărginirea
cu tine m-am înălțat atât de sus
atât de sus…