POSTUL – BUNĂ CUVIINȚĂ ȘI SMERENIE

Cel mai lung post din credința ortodoxă, dar și cel mai greu de ținut este Postul Sfintelor Paști, numit și Postul Mare sau Postul Paștelui, având o durată de 7 săptămâni, 40 de zile, amintind de cele 40 de zile de post, ținute de Mântuitorul Hristos înainte de „Intrarea în Ierusalim”.
Postul, ca jertfă spirituală adusă credinței, nu este numai înfrânarea de la mâncare „de dulce” (carne, ouă și lactate), și de la băuturi alcoolizate, ci și o înfrânare de la faptele rele și desfrâu, înfrânare de la orgolii și mândrie, iar postul fără fapte bune și rugăciuni este considerat ca o cură alimentară, pentru că adevăratul post presupune atât curăție trupească, cât și curăție sufletească, realizându-se o comuniune spirituală, prin rugăciune, cu Divinitatea.
Omul, pentru a ieși în lume, are nevoie de curăție corporală și vestimentară, iar pentru a merge pe Calea Domnului, este necesară curăția spirituală, care înseamnă abținerea se la desfrâu și dovada smereniei în rugăciuni, în special la Vecernie, culminând cu Deniile din Săptămâna Mare, închein cu Prohodul Domnului, procesiunea îngropării spirituale, pentru a celebra Învierea lui Hristos după trei zile, așa cum se precizează în Rugăciunea Domnească „Crezul”: „…Și S-a răstignit/ Și S-a îngropat,/ Și a înviat a treia zi, după scripturi…”
Cei care sunt preocupați numai de aspectul fizic au fost numiți de Mântuitorul Hristos, farisei și chipuri găunoase.

Mântuitorul Hristos i-a demascat pe farisei, ca fiind găunoși pe dinăuntru, i-a numit „morminte văruite”, care pe dinafară sunt înflorite si arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de putreziciune, de putreziciunea morților. I-a comparat cu niște pahare care sunt vopsite doar pe dinafară, dar înăuntru sunt pline de necurație.

Curăția spirituală implică buna cuviință în comportament, prin fapte de milostenie și prin rugăciune, fără a brava cu acestea în fața celorlalți, așa cum făceau fariseii.
Smerenia înseamna simțul masurii, buna cuviință, nici pe departe să nu pari mai mult decat ești. Dar postul e ținut de fiecare după putința lui, iertati fiind cei bătrâni și cei bolnavi, considerând că omul nu poate duce două greutăți în același timp, iar scutirea de postul alimentar o face numai duhovnicul.

Măsura postului este pe măsura putinței, a voinței și a credinței fiecăruia, în funcție de starea sănătății și puterii fizice. Dar mai important decât postul lăuntric este simțul masurii și mai cu seamă buna cuviință. Chiar când postești cu adevarat, să nu-ți creezi o imagine în afară, care să nu corespundă interiorului tău. Din acest punct de vedere, în timpul postului, momentul cel mai important prin care imaginile se suprapun, adica imaginea reala a launtrului tau cu imaginea exterioară este comuniunea cu Dumnezeu în rugăciune.
Omul nu are viață dublă, dar are o viată publică din clipa când iese din casă și o viață lăuntrică, ce este numai a lui, ca viața de familie. Nu știe nimeni ce se petrece în interiorul tău, în sufletul tău, cum nu știe ce se petrece în familie, pentru că nu-i bine să știe toată lumea, că se mai cearta parinții cu copiii, copiii între ei sau soții între ei, ca o măsură a bunului simț și protejarea vieții intime, care nu trebuie să pâtrundă în afară, pentru că „te arată oamenii cu degetul”. Iertarea pentru păcatele pe care le marturisești în fața duhovnicului, o dobândești sub taina jurământului în secretului spovedaniei.

Postul este o jertfire nu doar de înfrânare, nu doar de fapte bune, ci și de buna cuviință și de bun simt. Iar buna cuviință se obtine prin suprapunerea celor doua imagini: aceea ce ești în realitate și în ce marturisești duhovnicului la spovedanie, sau arăți prin faptul de a fi smerit. Important este, ca imaginea ta să fie un rod al smereniei, pentru că aceasta este principala virtute. Să nu cauti niciodata să fii mai mult decât ești, după cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către romani: „Să nu te crezi mai mult decât trebuie să-ti crezi și să nu-ti crezi decât întru crezarea măsurii”.
Cu alte cuvinte, sa nu te crezi tu ca esti mai mult decat trebuie sa te crezi pe tine insuți. Iar când e vorba sa te crezi pe tine însuți, sa ai măsura bunului simt și să nu-ți creezi în afara o imagine mai frumoasa decat aceea care este în realitate. Fii tu însuți și vei fi cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos și cu propria ta mântuire.

Postul și nevoirea

Postul alimentar este presărat cu ispitele mâncărilor de post. Înfrânarea de la „mâncarea de dulce” este începutul tăierii poftei. De aceea, se caută o mâncare cât mai puțin gustoasă sau generatoare de plăcere, în paralel cu o anumită reducere a necesarului alimentar, care generează mai departe o anumită strunire a instinctului alimentar și a altor pofte ale trupului. Astfel, pe lângă eliminarea alimentelor „de dulce” termenul se referă exact la dulceața plăcerii alimentare.

În perioada modernismului, unii postitori uită aceste reguli primare ale postirii alimentare și cad în greșeala de a găti „de post” cu plăcere. Există un întreg rețetar al „gătirii de post” care înșiruie, pantagruelic, tot felul de „bunătăți vegetale”, mai nou, „raw vegane”, cu „lapte de post, carne de post” și tehnici laborioase de preparare a ingrediente exotice, care nu fac decât să stârnească instinctul și saliva „postitorului”, nicidecum nu îi reduc „potolirea instinctelor”.

Postul înseamnă nevoința și cunoștința duhovnicească în smerenie și rugaciune, care împreună alcatuiesc mesteșugul razboiului cu dușmanul cel nevăzut, știința înnoirii omului ducând la înrobirea lui spirituală. Numirea generala de „post” nu se restrânge numai la o oprire de la bucate, ci arată că aceasta întreagă lucrare înnoitoare a omului întreg (trup și suflet). De aceea, trebuie să ținem post primit și placut Domnului. Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutați, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îndepărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevarat și bine primit.
Sf. Ioan Gură de Aur făcea referire la post, întrebând: „Postesti? Arata-mi-o prin fapte! Cum? Vezi un sărac, ai milă de el; ai un dusman, împacă-te cu el, când un prieten este înconjurat de nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura și stomacul trebuie postească, rămânând curate de răpire și de lăcomie, picioarele nealergând la privelistile cele ispititoare, ochii neprivind cu râvnă frumuseți străine, gura să postească de sudalme și de vorbiri rușinoase…”.
Este o marea greșeală, preocuparea satisfacerii plăcerilor culinare. Nu poți posti gătind toată ziua delicatese vegetale. Când înlocuiești o plăcere cu altă plăcere nu mai e postire, ci doar amăgire.

Rugăciunea din timpul postului

Cum trebuie să se roage cineva acasă?
În timpul postului suntem datori să adăugăm ceva la canonul obişnuit de rugăciune.
În loc să citeşti mai multe rugăciuni din cartea de rugăciuni, este mai bine să măreşti durata comunicării directe cu Domnul și Maica Sa, prin cuvinte simple:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” (când te rogi pentu tine)
„Doamne Iisuse Hristoase, miluește-ne pe noi după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale!” (când te rogi pentru cei din familie sau prieteni, numindu-i pe ei)
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”

În rugăciuni, dimineața, înainte de începerea lucrului, trebuie dă le ceri ajutor în nevoile tale, să îţi dăruiască râvnă şi putere, ca să-ţi îndeplinești misiunile necesare supraviețuirii și tămăduirea rănilor sufletești, dar să le și să le mulțumești pentru ajutorul primit, la sfârșitul zilei. Rugăciunea trebuie însoțită de închinăciune și metanii (de cei care au integritatea corporală).

Între alimentare și rugăciune trebuie să existe un echilibru. Mai bine este să te rogi mai des şi scurt pe durata zilei, iar când te ocupi cu orice altă lucrare să ai mintea la Dumnezeu. Prin post, trupul se supune, mintea se curăţă, inima se înmoaie, patimile se îndepărtează, dar nu trebuie întrecută măsura cu nemâncarea, ci alimentarea trebuie să corespundă nevoilor fizice, olganismul să nu sufere și să se vlăguiască.
În timpul postului, comunicarea cu ceilalți trebuie să fie adaptată acestei perioade, făcută pe temă religioasă, iar lectura predominantă să fie adecvată, indicată ar fi Viețile Sfinților (Creștin Ortodox)
Se cuvine a încheia sfaturi și îndreptări creștine în perioada postului, cu urarea creștinească:
„Post binecuvântat! Amin!”

Maria Filipoiu – poet, exeget, jurnalist UZPR

by

Referinţă Bibliografică

Postul – bună cuviință și smerenie/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 martie 2023