Muzica zilelor noastre
Februarie vecin și programu` său
La filarmonica piteșteană, desigur. Ce i-a reinvitat pe scena-i, mai întâi, pe Răzvan și Andreea. Frații Stoica. El, violonist și ea, pianistă. Piazzolla fost-a opțiunea lor. Cele ”Patru anotimpuri” la Buenos Aires. N-au avut nevoie de dirijor. Etalând virtuozitate și unitate neîndoielnic. A doua zi, cvartetu` propriu de jazz. Ce m-a făcut să le zic membrilor săi, cu dragă inimă, ”terapeuți”. Căci mi-au bucurat auzu` c-un jazz cuceritor. Ales nimerit. Melodios, armonios, liniștitor. Tot ei sfârșind luna cu o seară pop. În postura de acompaniatori fără greș. Pentru cei patru ”Dimma`S”, școliți la Conservatoru` din Cluj. Adică Nicolae Ilincăi și Claudiu Cheregi, tenori, Aurelian Filip, bariton, Anton Babiaș, bas. Canțonete și șlagăre autohtone de ieri și de azi cântând laolaltă binevenit. Accesul în sală, la-nceput plătit, apoi gratuit (cum o mai fi venind și asta?). Drept urmare, public, din abundență…
Până la ei însă, Tiberiu Dragoș Oprea, la pult și Răzvan Dragnea, la pian. Prestație reușită pentru ambii. Secundul arătându-se iar același clăpar redutabil știut de ani buni. În știme, foarte inspirat, Borodin și Liszt. După, Barabancea și ”fata din dotare”, Gloria. Ozana a dirijat orchestra și a cântat din gură (din păcate, nu jazz, cum am fi dorit). Fiica, la pian doar. Succedându-le, săptămâna următoare, câțiva sud-coreeni. Vocaliști, instrumentiști. Printre ei, o italiancă și doi localnici anume. S-a remarcat, în opinia mea, Kyungseo Park, un tânăr ceteraș. Care-a oferit atractiv concertu` de vioară al finlandezului, fain compozitor, Jean Sibelius. A dirijat bine Gae Jun Jeon. A cincea de Beethoven, cu osebire. Întrebându-mă iară, ca de final, când se vor aloca niște zile la rând și altor muzicieni de pe planetă. Mai cunoscuți, mai valoroși, mai interesanți. Poate, astfel, s-o umple sala mai des, că nevoie mare este de așa ceva. S-a ajuns la o asemenea stare de fapt și pentru că sugestiile noastre, ca susținători plătitori, nu-și află nici azi maximă atenție-n croirea stagiunilor. Păcat, pierdem cu toții, poate ireversibil…
Adrian SIMEANU
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..