Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Poezie pentru copii » Camelia Opriţa: Melcul Trist și Soarta ursului Fram

Camelia Opriţa: Melcul Trist și Soarta ursului Fram

Ziua Mondială a Animalelor ( octombrie 4 )

Melcul și ursul ca protagoniști speciali ai unei naturi maiestuoase, ciudate și crude.
Nimic nu este mai greu pentru un scriitor cu adevărat creativ decât să descrie o viață, pentru că mai întâi trebuie să uite toate celelalte vieți pe care le-a descris.
Animalele fac din mine o ființă umilă, mă ajută să văd lumea în perspectiva corectă.
Trebuie să protejăm mediul pentru noi înșine și pentru visele copiilor.
Urșii, ca toți ceilalți, nu atacă și nu vor ataca niciodată oamenii,
decât pentru a-și apăra puii sau când se simt ameninţaţi și nu au scăpare.
Și cine nu ar face asta?..

_______________________________________________________________________________________

Cam de ieri și pân-acuș,
Urc pe-un lung pământ de tuș;
Ce potecă, ce urcuș!
Peste tot e-alunecuș.
Înconjor în lung și-n lat
Lumea-ntreagă! Așa mi-e dat.
Nu e greu, dar e un chin
Să fiu Melcul cel străin.
Dacă forța mă mai lasă,
Îmi trag sufletul în casă,
Iar când soarele-i prea lat,
Stau în cochilie-n pat.
Dar posac și-ncet la mers,
Amețit de-atât univers,
Flori de urzici am mișcat,
Iar ele m-au înțepat.
— „Iar te-ai rătăcit pe-aici,
Melcule cu ochii mici?”
— „Căutam lacrimi de rouă,
Să încep o viață nouă!”
Cu veșminte-nțepătoare,
Fără mâini, fără picioare,
Le răspunse melcul trist,
Dar cu suflet de artist.
Cum stătea așa, învins,
L-a lovit un pui de urs…
Nu-i păsa? Sau nu-l vedea?
Melcul trist se întreba…

Gata, gata să se-ofdicească,
Ursului voia să i-o plătească!
O discuție între vechi amici,
Cum se cuvine pe aici.
Căci în natură nu-i admis
Mitocan să fii — nici chiar în vis.
Iar Domnul, care țintește bine,
Ne lovește: pe mine, apoi pe tine.
Dar noaptea a crescut în pripă
Și Fram fugi într-o clipă,
Alergând după un zmeu
Colorat în curcubeu.
Trimis-a și un greieraș
Să vă aducă un răvaș,
Dar cum drumul a fost ud,
A luat-o greu, spre sud.
O făptură bună Fram e!
Dă și pietrelor suflare,
Cu gâzele blând se joacă
Și n-ar vrea să le strivească.
Dar obosit de-atâta drum,
Nici nu suflă, nu mișcă acum;
Pe muntele lat, în iarbă, curat,
Pat și-a așternut și s-a culcat.
Însă, pitit după o răsură,
Ce zări biata făptură?
Vânătorii!… Ce prăpăd,
Ca lupii-n cerc în jur îi șad.
Niciodată, așa cumplit,
N-a fost de teamă răscolit;
Te cuprinde-un soi de milă
Pentru biata creatură.
În pădure stau toți stupii,
Lângă urs — oameni ca lupii:
— „Lăsați-mă, tiranilor, în pace…
Lăsați-mă în pace!”
Speriat peste măsură,
Ca pasărea fără anvergură,
Dorea doar să poată dispărea
Când pușca-n față o vedea.
Un om cu bot lung de fiară,
Altul, căzăceasca joacă pe afară;
Erau experți, dar evident,
Pușcași cu „mult talent”.
Sătui să mănânce mereu
Filet în sânge și pateu,
Pofteau labă de urs, pufoasă,
Lângă șampanie spumoasă.
Că au ștrengarii bani și clasă!
Chiar de e adevărul greu,
Să spuneți că am spus-o eu:
— „Nimeni nu e-n siguranță!”
Azi, toate mințile-s în ceață,
Fără voință, fără putință,
Nemilostivi, cu false iscusințe,
Semeți după false biruințe.
Dar mai bine întorc foaia,
Să n-aud cum plânge ploaia;
E de-ajuns cât, în zadar,
Timpul mi-am pierdut, așadar,
Căutând pe cine mai știe
O lege dreaptă să ne scrie…
Și uite-așa-mi petrec amarul,
Ca acul cu degetarul.
Se tânguia melcul cel trist,
Rămas de atunci tăcut…
Dar iată, soarele se ridică
Însoțit de-o gâză mică.
Peste norii grei de pâsle,
Se întoarce iar la vâsle;
Una de ieri stă pitită,
Cu mutrița bosumflată,
Cealaltă, nici gând să iasă…
O fi cumva pe afară?
De-abia aștept să apară,
Să se lumineze Cerul,
Ca să-mi iau și eu zborul!

Această poveste, născută din întâlnirea dintre fragilitatea melcului și măreția hăituită a ursului Fram, se transformă într-o pildă universală despre pierderea busolei morale.

În lumea creată de Dumnezeu, ordinea era clară: cel puternic (ursul) ocrotea prin simpla sa prezență, iar cel mic (melcul) admira universul dintr-o picătură de rouă. Cruzimea nu era un viciu, ci o necesitate a supraviețuirii.

Omul, înzestrat cu „talent” și „clasă”, împrumută „botul de fiară” nu pentru a supraviețui, ci din plictis și lăcomie (pentru „filet în sânge și pateu”).

Melcul trist, „suflet de artist”, este singurul care mai vede adevărul. El nu are putere fizică, dar are puterea de a numi răul. Tânguirea lui este conștiința care plânge atunci când „legea dreaptă” dispare.

Viața este un chin („ca acul cu degetarul”) atunci când cei mari devin tirani. Singura scăpare rămâne „zborul” spiritului deasupra „norilor de pâsle”, acolo unde cerul se luminează din nou.

„Când omul uită să fie grădinarul naturii și devine lupul ei, până și melcul își simte casa prea grea. Adevărata măreție nu stă în pușca ce doboară ursul, ci în mâna care lasă gâza să trăiască.”

camelia opriţa, roma, 2015

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Arhitecta Jocurilor de Ouvinte între Basm și Realitate Profil Literar și Profesional Camelia Oprița Scriitoare | Traducătoare | Interpretă | Organizatoare de evenimente O prezență polivalentă în spațiul cultural, dedicată traducerii emoției în cuvânt și organizării de experiențe care unesc comunitatea prin frumos. Ecce Homo (Manifestul Autorului) Am copilărit într-un veac cu miros de gutui și busuioc, când oamenii își urzeau gândurile din borangicul basmelor și își lăsau graiul să curgă în cadențe de poezie. De atunci, șapte uși grele, zăvorâte cu tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare și calde, s-au așezat tăcute între mine și zgomotul lumii de afară. Pentru sufletul meu, gândul pecetluit pe foaie și dăruit lumii devine literatură — acea flacără nemuritoare pe care vânturile timpului nu o vor putea stinge niciodată. Poezia nu-i o simplă rânduire de slove; ea este arcușul unei minuni, suspinul nuanțat al naturii atunci când se îmbrățișează cu imaginația omului. Ea se naște nu din cuvinte reci, ci din bătăi de inimă trăite febril pe albul foii. Căci hârtia, în singurătatea ei, trăiește: simte, tresare, se luminează de o bucurie solară ori se întunecă de tristețe, vibrând la unison cu tainele sufletului meu. Așa mi-a devenit creionul cel mai statornic prieten și tăcutul terapeut al orelor de veghe. N-am râvnit niciodată la mândrele nuanțe ale gloriei de scriitor, dar într-o zi am strâns în pumn un creion și n-am mai îndurat să-l las din mână. Am zărit în miezul lui de grafit propriul-mi suflet, cum își azvârlea flăcările străvechi, purificate de timp, chiar la rădăcina vie a cuvântului. Cred cu tărie că fiecare autor poartă o unicitate de nesfărâmat, izvorâtă din asocierile spontane ce țâșnesc misterios din fântâna adâncă a inconștientului. S-ar putea să scriu puțin, cu zgârcenie de giuvaergiu, dar simt o poruncă lăuntrică de a o face. A fi un adevărat meșter al slovelor înseamnă ca dintr-un cuvânt mărunt, cules de pe drumuri, să plăsmuiești un potir de aur pe care să-ți pui pecetea de neșters a harului artistic. Unii doar scriu povești, alții își trec viața prin ele; eu, una, le respir ca pe aerul proaspăt al dimineților de mai. Îi aduc prinos de mulțumită lui Dumnezeu pentru acest privilegiu regesc: de a putea prelungi, până la amurgul vieții, jocurile curate ale copilăriei prin firul subțire al poeziilor și basmelor pe care le scot, ca pe niște nestemate ascunse, dintr-o veche și nostalgică călimară. Mă veți întreba, poate, de ce-mi întorc privirea și scrisul către cei mici. O fac fiindcă în țara noastră zâmbetul a amuțit; toată lumea umblă cu privirea îngropată în țărână, abătută și cenușie, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur în colbul drumului și o caută cu o înfrigurare disperată. Iar eu, prin magica forță a spiritului, nu caut altceva decât să le redau acel zâmbet pierdut, reînviind candoarea din priviri.” Activitate Culturală și Întâlniri Eveniment Inițiatoare și organizatoare de manifestări culturale transfrontaliere, facilitând dialogul artistic dintre creatori români și italieni. Activitatea include coordonarea, traducerea și prezentarea unor întâlniri culturale de prestigiu cu scriitori și artiști vizuali remarcabili: • Biagio Fichera (Scriitor și eseist italian) • Antonino Pecoraro (Pictor) • Clementina Forgiero (Autoare și personalitate culturală) • Cristina Cătălina (Pictoriță) • Și alți reprezentanți de seamă ai comunității artistice internaționale. Activitate Publicistică și Colaborări Autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu reviste de atitudine și opinie culturală din țară și din străinătate, menținând o legătură permanentă cu rădăcinile pământului românesc. • Reviste Internaționale și din Diaspora: Colaborator la revista literară italiană Progetto Babele, Revista Alternanțe. • Reviste Naționale și Regionale: Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Boema (Lumea copiilor), Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău), Revista „Viața noastră” (Bârlad), Revista Țara de Sus. Activitate Editorială (Cărți) Literatură și Eseistică • Cuvântul deschide gândul omului (Ed. Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2019) – Volum de debut. Eseuri profunde (Dumnezeu-Pământ-Om-Viață) și poeme de atitudine culturală. Autoarea descrie puținul destinului ca pe o copilărie mai curată decât dragostea. • Cerşetori De Existenţă (Nepublicată) • Între glorie și ruină (Nepublicată) • Insomnii în alb-negru (Nepublicată) • Rândul celor care așteaptă ploaia (Nepublicată) Literatură pentru Copii • Povestea stelelor (Publicată, 2022) – O povestire despre simbioza dintre stele și oameni, bazată pe atenție și bunăvoință. • Bună dimineaţa, Camelia! (Publicată, 2022) • Povești din călimară (În curs de apariție) – Volum ilustrat ce explorează metafora mării de cerneală al cărei țărm este hârtia. • În curs de finalizare (Grafică și text): Povestiri cu tâlc de copil, Povestiri și poezii la Curtea regelui, Aventurile păpușii de turtă dulce, Scăpărici și Licurici. • Alte manuscrise în lucru: Tartarughina - Ninna Angelina, Niculiță – Copilul zăpezilor, Insula Timpului, Orologiul care a uitat să pornească timpul, Dragostea este muzica sufletului, Dănuț – Copilașul Hărnicuț, Peştişorii Lulli-Trulli, Cocuța broscuța și prietenii, Rudolf, renul lui Moș Crăciun, Messer Glicine, Ica, păpușica. Competențe și Activități Culturale • Scriere Creativă Bilingvă: Creare de poezie, eseu și proză scurtă în limbile română și italiană. • Traduceri Literare și Interpretariat: Transpunerea emoției și a nuanțelor culturale între comunitățile română și italiană. • Management Cultural: Organizarea de expoziții, lansări de carte și manifestări culturale menite să unească comunitățile prin artă și frumos. • „Folosiți scrierile găsite aici cu înțelepciune și respect. Fie ca adevărurile citite în aceste pagini să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram. În zilele întunecate ale noului mileniu, poezia rămâne referinţa şi speranţa frumuseţii vieţii — cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul!”