La 3 august 1914 se năștea în Sculenii Orheiului, din părinți răzeși moldoveni , Părintele Gheorghe Cunescu.

De la mama sa Iulia Săndulencu a învățat nu numai limba străbună, ci și dragostea de neam, de Biserică, de suflet românesc. A urmat școala primară și cea medie în Balotina.

Descoperindu-și chemarea spre cele ale preoției încă de timpuriu, n-a rezistat imboldului lăuntric și și-a îndreptat pașii spre  Seminarul Teologic din Chișinău. S-a remarcat repede prin comportare și inteligență. A continuat studiile la Facultatea de Teologie din aceeași localitate, fiind ucenic apropiat al multor profesori, personalități de renume ale culturii teologice interbelice. Licența și-a luat-o la catedra Prof. Pr. Valeriu Iordăchescu cu teza Raportul dintre artă și morală.

Precipitându-se evenimentele, a fost nevoit să-și întrerupă cursurile de doctorat în teologie. S-a căsătorit în iulie 1941 cu învățătoarea Ana Cegoreanu, a fost hirotonit preot în 1942 pe seama parohiei Șoldănești(Orhei). A fost nevoit să se refugieze cu familia dincoace de Prut.

De-a lungul activității sale pastorale, până la pensionarea din 1975, a funcționat ca preot paroh la parohiile Panaghia(Dj), Luieru(MS) și București.

Ca preot, Părintele Gheorghe Cunescu nu a precupețit nici un efort de a sluji cu devotament Altarul și enoriașii, de a-și face în mod conștiincios datoria față de Biserica străbună.

Activitatea Părintelui Gheorghe Cunescu nu s-a limitat numai la cea pur preoțească, de liturghisitor, predicator și conducător spiritual de obște. În sufletul său a găsit mult mai mulți talanți, pe care s-a străduit din răsputeri să-i valorifice. Printre aceștia, cel de cărturar a fost pe primul loc. S-a remarcat de timpuriu în publicistică, ,,Tribuna Tinerimii” din Chișinău deschizându-i larg porțile încă din 1938.  Nu putem enumera aici titlurile tuturor articolelor, studiilor, eseurilor și recenziilor publicate de către Părintele Cunescu timp de o jumătate de veac. Enumerăm doar câteva din publicațiile la care a colaborat, pentru a ne da seama, cât de cât, de capacitatea sa și spiritul de dăruire: ,,Raza”, ,,Luminătorul”, ,,Oltenia Muncitoare”, ,,Telegraful Român”, ,,Vatra”, ,,Steaua”, ,,Tribuna”, ,,Mitropolia Ardealului”, ,,Mitropolia Banatului”, ,,Convorbiri literare”, ,,Cronica”, ,,Luceafărul”, ,,România literară”, ,,Biserica Ortodoxă Română”, ,,Mitropolia Olteniei”, ,,Glasul Bisericii”, ,,Studii Teologice”, ,,Ortodoxia”, ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei”, ,,Revista Cultului Mozaic”, ,,Ramuri”, ,,Orizont”, ,,Albina”, ,,Credința”, numeroase ,,Îndrumătoare” eparhiale etc.

Observând prestigiul de care se bucurau publicațiile respective în țară și străinătate, înțelegem și valoarea colaboratorului lor Gheorghe Cunescu. Facem precizarea că materialele publicate de către dumnealui erau contribuții de prima mână pentru istorie, istorie literară, teologie etc. Observând, de asemenea, denumirile revistelor la care a colaborat și locul lor de apariție(Chișinău, Craiova, Sibiu, Tg. Mureș, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, București etc.), înțelegem activitatea publicistică a Părintelui Gheorghe Cunescu ca pe o caldă și scumpă îmbrățișare făcută pământului românesc.

Despre ce a scris Părintele Cunescu de-a lungul unei jumătăți de veac? Despre toți și despre toate. Și nu orice! Dar nici oricum! Câteva subiecte dacă vom enumera, considerăm că cititorul nostru va fi, cât de cât, edificat asupra evantaiului atât de bogat de teme și probleme, pe care și-a propus să le pună în discuție și, de cele mai multe ori, să spună lucruri de referință: Mihai Eminescu, Avram Iancu, Tudor Arghezi, George Enescu, Mihail Sadoveanu, Ciprian Porumbescu, Constantin Brâncuși, Alexe Mateevici, Ion Jalea, Gala Galaction, I. G. Ștefănescu, Iuliu Scriban, Octavian Goga, M. Berezovschi, Antonie Plămădeală, Antim Nica etc.

Uneori a publicat chiar interviuri cu Ion Țuculescu, Perpessicius, Tudor Arghezi, Ion Petrovici, Șerban Cioculescu, Valeriu Anania și alții.

Activitatea publicistică nu s-a oprit nici ea la periodice. Studiile Părintelui Gheorghe Cunescu s-au extins de multe ori, căpătând dimensiunile unor cărți. Nici atunci cercetările nu s-au oprit, fiindcă unele teme atât de mult –au obsedat, încât au generat chiar câte un serial de volume. Dintre cărțile publicate amintim: Pe urmele lui Gala Galaction(București, 1982), Pe urmele lui Ion Agârbiceanu(București, 1990) ș. a. A colaborat la numeroase volume colective, precum L-am cunoscut pe Tudor Arghezi(1981), Ceasuri de seară(1982). A îngrijit ediții din și despre clasici: Gala Galaction, O lume nouă(1970), Gala Galaction, Opinii literare. Despre scriitori și cărți(1979), Mihai Eminescu(1987).

Impresionați de munca, uneori benedictină, a Părintelui Gheorghe Cunescu, pentru a scoate la lumină noi valori ale culturii române, mulți oameni de cultură s-au referit, în scris,  la activitatea și opera sa: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Demostene Botez, Ioan Alexandru, Ion Apostol-Popescu, Paul Dugneanu, Gabriel Cocora, Alexandru Bardieru, A. Radu, Gh. Papuc, Florentin Popescu etc.

Personal am fost un privilegiat, fiindcă mai mulți ani am corespondat cu Părintele Gheorghe Cunescu.

Până în ultimele zile de viață(28 decembrie 1995), Părintele Gheorghe Cunescu era prezent la biserică, la bibliotecă, la arhive, la simpozioane, conferințe, congrese, la edituri, la redacții, dar pe unde nu era! Robust sufletește, sănătos, plin de proiecte care de care mai îndrăznețe, lucra cu frenezie, sperând că le va termina pe toate!

Nu știm și nu vom ști niciodată dacă a spus  tot ceea ce a avut de spus prin graiul și condeiul său, dar știm că a lăsat o brazdă adâncă în ogorul culturii românești[1].     

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda