Pr. Florin Ciovîrtă Parohia Muncelu, Protoieria Panciu: Pastorația bătrânilor și a bolnavilor la domiciliu

Preoții sunt esențiali în viața religioasă a creștinilor, fiind cei care realizează lucrarea pastoral-misionară. Ei au responsabilitatea de a facilita relația credincioșilor cu Dumnezeu, dar există și aspectul înlesnirii unor legături sociale, precum cea dintre tinerii sănătoși și bătrânii mai „incercați” în viață. În acest mod, preoții devin factori indispensabili în viața religioasă, având misiunea de a apropia credincioșii de toate vârstele de Dumnezeu, în special prin slujirea liturgică, după cum scrie Sfântul Apostol Pavel: I Orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele dintru Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate ” (Evrei 5, 1).

Biserica, instituția în care lucrarea preotească este binecuvântată, pune la dispoziția credincioșilor toate binefacerile harului Duhului Sfânt. Aceasta se pune în slujba omului vârstnic sau bolnav așa cum a făcut-o capul său, Fiul Omului, potrivit celor consemnate de Sfântul

Evanghelist Matei: „Adevărat zic vouă, întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, Mie nu Mi-ați făcut ” (Matei 25, 40). Aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru lisus Hristos ne îndeamnă la solidaritate și sunt încurajatoare în săvârșirea faptelor bune. A ne arăta compasiunea față de cei bătrâni, bolnavi, neputincioși — cei care adesea sunt neglijati de familie și societate, părăsiți în propriile case și lăsați să se lupte singuri cu dificultățile vieții — este astăzi mai important decât oricând.

Cu toate acestea, în lumea contemporană, mulți se intreabă cine mai este dispus să suflece mânecile să se dedice cu adevărat acestor oameni? Cine mai vrea să își întindă mâinile pentru a oferi ajutor celor în nevoi, să își sacrifice timpul pentru a le aduce alinare celor marginalizați, celor care mănâncă bolnavi și singuri, fără să primească vizite sau atentie? Unde sunt copiii, nepoții care ar trebui să se ocupe de aceși bătrâni? În goana după un loc de muncă stabil și încercând să asigure bunăstarea propriei familii, ei adesea se îndepărtează, lăsând în urmă generația vârstnică fără niciun sprijin. Astăzi, găsirea răspunsurilor la aceste dileme devine din ce în ce mai dificilă. Este o provocare și mai mare să identificăm soluții viabile care să mențină familiile unite, să asigure că pruncii cresc în prezența părintilor lor, că bunicii primesc îngrijirea și respectul cuvenite. Idealul unei bătrâneți senine, lipsită de grija zilei de mâine, de lipsa serviciilor medicale esențiale, pare să fie din ce în ce mai greu de atins. În absența sprijinului și iubirii conslante din partea celor dragi, mulți vărstnici se confruntă cu boala depresiei, cu o singurătate apăsătoare.

Intr-o societate modernă, dar ocupată și fragmentată, este esențial să ne reamintim de elemente alternative care sunt disponibile la domiciliul credincioșilor.

Pentru a räspunde eficient tuturor acestor provocări, preoții trebuie să beneficieze de formare și pregătire continuă. Cursurile de formare pastoral-misionară pot oferi preoților instrumentele și cuvintele necesare pentru a se adapta la diversele nevoi ale comunității lor, inclusiv abilități de comunicare și gestionare a resurselor. Acest tip de formare asigură ca preoții poată să-și îndeplinească rolul într-un mod care să fie efficient, sensibil la contextul individual al fiecărui credincios, deoarece, pe lângă asistența spirituală, preoții oferă sprijin moral sau psihologic, ascultându-i pe credincioși, încurajându-i să exprime temerile și îndoielile. Această latură a slujirii este crucială pentru binele emoțional mental al celor în suferintă.

În încheiere, voi adăuga câteva exemple din viața de parohie:

Exemplul 1: Domnul Gheorghe, un văduv de 70 de ani, trăia singur; suferea de depresie severă după moartea soției sale. A refuzat inițial orice ajutor, considerând că viața sa nu mai are sens. După mai multe încercări, am reușit să stabilesc o legătură, oferindu-i nu doar sprijin spiritual, ci încurajare să se implice în mici activități zilnice. Încet, Gheorghe a început să participe la conversațiile noastre, să își exprime gândurile, temerile. Am realizat că simpla prezență, atenția acordată pot face o diferență majoră în viața cuiva care suferă de izolare, depresie.

Exemplul 2: Doamna Maria, o femeie diagnosticată cu cancer în fază terminală, a cerut să fie vizitată de un preot pentru a se pregăti spiritual pentru moarte. Am petrecut multe ore alături de ea, discutând despre viața de apoi, rugându-ne și oferindu-i Sfânta Împărtășanie. A fost un proces dureros, dar plin de speranță. În ultimele sale zile, Maria și-a găsit pacea interioară, a plecat din această lume împăcată, cu credință în mântuirea sa. Acest caz mi-a reamintit de importanța pregătirii spirituale și a confortului duhovnicesc, în ultimele momente ale vietii.

Exemplul 3: Doamna Elena, o femeie de 78 de ani, suferea de o boală degenerativă care o împiedica să participe la slujbele bisericești. Am vizitat-o lunar pentru a-i duce Sfânta Impărtășanie și pentru a citi rugăciuni împreună cu ea. În timpul vizitelor respective, doamna Elena mărturisea că aceste momente îi oferă o mare liniște, un sentiment de comuniune cu Hristos, chiar și în suferința sa fizică. Această experiență subliniază rolul vital al preotului în menținerea legăturii duhovnicești cu credinciosii bătrâni și bolnavi.

Pr. Florin Ciovîrtă Parohia Muncelu

Protoieria Panciu

by

Referinţă Bibliografică

Pr. Florin Ciovîrtă Parohia Muncelu, Protoieria Panciu: Pastorația bătrânilor și a bolnavilor la domiciliu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 iulie 2024