Prea târziu, copile, să nu fie
Când aminti-ți-vei că n-ai spus cuvânt,
De mângâiere, mamei, cum ea, ție…
Acuma, fă-o, cât e pe pământ!
Sunt cazuri multe când, dintr-o eroare,
Pierzându-se în explicații inutile,
Relația copil-părinte moare,
Imperturbabil, timpul devorează zile.
Prea târziu se-ntâmplă să ia seama
La porunca Bibliei creștine
Fiul/fiica, neiubindu-și mama,
Li-s sufletele grele și străine.
Prea târziu ai să-nțelegi, creștine,
C-AICI, dintr-o iubire-ai fost trimis,
Că n-ai cum separa două destine,
Ca legătură, cordon le-a fost permis.
Și te-a hrănit, hrănindu-se pe sine,
Prin legătură, hrana să ajungă
La pruncul ce creștea cum se cuvine,
Adeseori, se abținea să plângă.
E drept că se întâmplă ca și mama,
În rătăcirea ei, să aibă vină,
Dar nu uita Scriptura și evită drama,
Iertat vei fi de ierți, în suflet cu lumină.
Nu lăsa ca prea târziu să fie,
Sperând într-o uitare a tot ce-a fost,
Căci conștiința s-o trezi că-i vie
Și, după o vreme, să te ia la rost.
25 aprilie 2024- Georgeta TUDOR
by