PREMIUL I „STEAUA SEVERINULUI” / 2015
Concursul de Creație literară „ Steaua Severinului”
Autor: Maria Filipoiu
ÎNSINGURARE
(sonet)
Însingurată mă strecor în zare,
Cât mai departe să-mi conduc tristețe,
Cu dorul iubirii din tinerețe
Ce zace-n muribundă așteptare.
În tihnă să îmi duc pe culmi semețe,
Înarapări de gânduri roditoare,
Cu elegie eliberatoare,
Pe lacrimi în condei curge noblețe.
Cu dragoste rămasă-n piept la mine
Să pot lega iubirea de speranță,
Torc fuiorul depărtării senine.
Pe raza soarelui de dimineață
Pun roi de gânduri coapte în suspine,
Să caute iubirea-n altă viață.
Maria Filipoiu
CÂND VINE TOAMNA
Când vine toamna și frunzele-n pomi ruginesc,
Plouă cu nostalgie în ochii ce iubesc.
Se stinge vâlvătaie pe-al valurilor dor,
De amintiri pierdute sub umbra unui nor.
Când vântul mătură frunze-n parcuri, pe alei,
Nefericirea toamnei plouă și-n ochii mei.
Se ofilește floarea iubirii de vară
Și doarme, ducând vis în flori de primăvară.
Dar sună adunarea, al rodniciei corn,
Din sânul doamnei toamnă să răspândească zvon
Că, în fiorii iernii se stinge dor de drag,
Când dragostea-și găsește mai bun loc în stomac.
În frunza care cade, coboară câte-o stea,
S-o ducă vântu-n zare, cu nemurirea mea,
După o iubire în amintiri pierdută,
Ce-mi lasă dor jelind pe viețuirea-mi scurtă.
Mă ninge fruza toamnei în ganduri care dor,
Pe-aripa neuitării să le pun, până mor.
Să-mi picure nectar din floarea veșniciei,
Pe gând înlăcrimat de clipa reveriei.
Când vine toamna în veșminte de aramă,
Pe gânduri mă plouă cu tristețe și teamă
Că, tot mai puțini ani de viață mi-au mai rămas,
Iubirii sufletești să-i dau viață-n cuvânt ars.
Cu facăra iubirii aprind cuvântu-n glas,
Pe câmpia ochilor să mai facă popas,
Dragostea de viață îmbrățișând speranță,
Când seninul cerului se scurge în ceață.
Dar gând cu dor tresare de-al visului amor,
Să duc în depărtare, nefericirea-n zbor
Și-n suflet să strâng rodul gândurilor mele,
Când frunzele toamnei cad în ploaie de stele.
Când vine toamna și dorul plânge-n suspine,
Ploaia tristeții inundă speranța de mâine.
Aștept iubirea, dar vine singurătatea,
Să-mi țină companie până mă ia moartea.
Că iubirea pe cei norocoși îi alege,
Moartea nepărtinitoare pe toți îi culege.
La vârstnici sau la tineri le ia darul vieții,
Cum le-a fost predestinat în zapisul sorții.
Autor Maria Filipoiu
LA NUNTA MEA
(balada sorții)
Motto:
Drag prieten cititor,
Am scris baladă de Dor
Dintr-o nuntă de poveste,
Cum numai la mine este!
LA NUNTA MEA
Vă aștept la nunta mea,
Pe platoul munților
Că, mi-a furat inima,
Un crai cu numele Dor!
Veniți în a mea casă
Zidită cu iubire,
Să vă servesc la masă,
Cupa de fericire!
Am tocmit să vă cânte
Ciocârlia codrilor,
Suflet să vă încânte
Cu trilul molipsitor!
Rochie de mireasă
Iau din petale de flori
Că, e mai răcoroasă
Pentru-ai dragostei fiori.
Voal îmi țes păianjenii,
Cu fir cât mai subțire.
Să mi se vadă ochii
În globuri de safire.
Mănuși de domnișoară
Și proaspătă mireasă,
Din flori de primăvară
Pun lăcuste să-mi țeasă.
Cu roua de pe frunze
În mii de diamante,
Îmi spală buburuze,
Priviri înlăcrimate.
Dar plânsul nu-i de jale,
Să îmi strice nuntire.
E bucurie mare,
Ce mă scoate din fire.
La nuntă trâmbițată
De o codobatură,
Vine fauna toată,
Să-nceapă aventură.
Pe Dor din codrul verde,
Cu straie de crăișor,
Doar sufletu îl vede
În fruntea nuntașilor.
Covor pentru mireasă
E-n floarea primăverii.
Iar bucate pe masă,
În priviri aduc mirii.
Se-așează-n capul mesei,
Dorul cu nostalgie.
Și-i dă buchet miresei,
Din flori de iasomie.
Mă-ntreabă cu ardoare
În prag de cununie:
Tu, fată iubitoare,
Ai vrea să-mi fii soție?
Cu boare de căldură,
Obrajii îmi mângâie.
O sărutare-mi fură
Când vântul lin adie.
Îmi așează cunună
Cu steluțe de argint.
Din petale de lună
Îmi dă inel aurit.
Prin frunze, vântul hoinar,
Alaiul însoțește.
Neobosit lăutar,
Harpă veche strunește.
Conduri la dănțuire
Iau ciuboțele de cuc.
Cu visul de nuntire,
Pe-al iubirii Dor să urc.
Codrul ne va cununa
Pe pajiște-nflorită.
Lumină aprinde luna,
Că-i nașă iscusită.
Lângă ofrande sfinte,
Servite pe-ndelete,
Sărutare fierbinte
Dau din privire verde.
În culmea fericirii
Pornim valsul mirilor
Pe-aripile iubirii,
Cu Dorul înălțător.
Voalul plutește în zbor,
Iar rochia se rotește,
Când la vals mă-nvârte Dor,
Până mă amețește.
Nu las nuntași supărați
Și merg să dansez cu ei.
De priviri îmbrățișați,
Din ochi le trimit scântei.
Din suflet le dau Dorul
De viață și natură.
Timp să-mi toarcă fuiorul
Prin sfântă aventură.
Curând se înserează,
Dar nunta de poveste
Pe nuntași antrenează
În dănțuiri celeste.
Licuricii de servici’
Își aprind felinare.
Greieri sprinteni și harnici
Vin cu orchestra mare.
Cu nuntașii mă distrez
Până spre dimineață,
Cănd iubirea îmi așez
În lacrimi de romanță.
Iar vraja de nuntire
În zori de zi dispare,
De-a soarelui venire
Cu priviri arzătoare.
Nuntași rămân în noapte,
Iar eu cu mirele-n vis.
Pe-ale Dorului șoapte
Las iubirea-n poem scris.
Umplu la fiecare,
Cupa de mărgăritar,
Cu-a iubirii licoare
Din dumnezeiescul har.
Mirele de braț mi-l iau,
Să-l duc în nemurire.
Eternitate să-i dau,
Cu-a versului citire.
Iar roua dimineții
Voi dărui-n pocale
Pentru destinul cărții,
La zâne ursitoare.
Crai în legendarul Dor
Să fie numai al meu,
Cu mitul poemelor
Îl însuflețesc erou.
Zbor prin timp nemărginit,
Să-mi las Doru-n iubire.
Să-l iau din basm nesfârșit,
Când voi fi amintire.
Iubirea inocentă
Ninge pe câmp cu floare,
Menire transcendentă
De-a-i fi înălțătoare.
Din soartă penitentă
Scriu tuturor, să știe:
Iubirea inocentă
Te duce-n veșnicie!
În versuri pun ecou mut
Din furtunile de Dor.
Iar cu slova îți sărut
Sufletul tău, cititor!
Cu har de la Dumnezeu,
În poem de vis am scris
Balada Dorului meu.
Să nu dispară-n abis.
Duc Dorul de natură
Cu floare la ureche,
Cât foamea de cultură
În cărți va sta de veghe.
Veți fi la mine-n suflet,
Dragi prieteni-cititori,
De-mi dăruiți un zâmbet,
Când din cer vor plânge nori!
*Maria Filipoiu – poet, eseist, jurnalist UZPR

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..