„Dulcea mea otravă” – volumul de debut al Marei Elena Untea
Ce poate fi mai îmbucurător ca atunci când descoperi o tânără speranță aplecată asupra tastaturii și lăsând ca ideile sale să fie împletite într-o poveste de dragoste, cu ușoare ochiuri scăzute sau crescute pentru a crea adevărate răscroieli în tiparul unui roman adolescentin! Că asta am descoperit citind volumul autoarei Mara-Elena Untea, elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială din Viperești, Structura Ursoaia, jud. Buzău. Iar bucuria a fost și mai mare pentru că Mara a participat și la concursurile de creație literară organizate de Filiala Buzău a Ligii Scriitorilor.
Citind volumul „Dulcea mea otravă”, am sesizat că Mara a reușit să se autodepășească și să treacă la un alt nivel al scrisului, având posibilitatea să-i inspire și pe alți adolescenți, pentru că de astfel de modele avem nevoie.
Intrigă, suspans, acțiune și personaje din categorii de vârste diferite, predominând, totuși, tinerii care descoperă și unele labirinturi mai puțin plăcute ale vieții, fac ca volumul de față să merite să fie citit, iar autoarea să fie încurajată pentru a continua să mai scrie.
Întregul volum este o împletitură a două personaje principale, Azaleea și Ares, din familii „suspuse”, cu situații materiale la un nivel ridicat, care își permit luxul de a cumpăra lucruri scumpe, sau de a pleca în excursii costisitoare, chiar dacă veniturile erau obținute din activități mai puțin licite. Chiar și copiii lor își permiteau să participe des la petreceri, organizate în vile sau baruri, dar și la activități din domeniul „horror”, doar pentru a elibera adrenalina, a satisface „gusturile”, mofturile și plăcerea de a simți sau provoca suferință. Poate că este o radiografie a societății de astăzi, când cei cu bani se preocupă doar de cultură fizică și rațională și uită, de cele mai multe ori, de cultura sufletului. Ei iubesc în modul în care cred că li se cuvine orice, chiar creând motive de frică, de șantaj și control asupra unei persoane pe care o iubesc posesiv. Pentru că atunci când iubești cu sufletul, vezi dincolo de aspectul fizic și, în plus, îi lași persoanei iubite libertatea. Că, din iubire adevărată, Dumnezeu i-a dat omului libertatea de a alege cu sufletul, folosindu-se de toate simțurile sale, ochii fiind doar o mică oglindă.
Am constatat că și numele celor două personaje principale, sunt atent alese. Pe de o parte un nume de floare, Azaleea, simbolul feminității, responsabilă cu echilibrul și cumpătarea, dar care trebuie protejată și să fie în atenția celor dragi, că altfel ea poate deveni victimă în orice moment. Dar personajul Azaleea este doar o prezență în familie, căreia i se asigură tot confortul material și condiții de studiu, fiind însă văduvită de ceea ce este mai important: apropierea sufletească. De aceea își găsește prietene cărora li se confesează, ori recurge la ajutorul psihologului, că este la modă să cheltuiești bani pe la psiholog, deși autoarea atrage subtil atenția că singura modalitate de a te echilibra este descoperindu-ți puterea interioară, pusă de Sfântul Duh încă de la unirea primelor două celule în una singură, în care a început să pulseze viața, voința fiind cea care mobilizează propria putere. Pe de altă parte este Ares, războinicul din mitologie, care personifică brutalitatea și pofta de sânge. Și personajul masculin, Ares, din acest volum este luptătorul care își face singur dreptate, chiar dacă folosește metode de dincolo de limita legală. Asta pentru că și în zilele noastre unii își pot permite să-și satisfacă toate dorințele, care sunt departe de legile logicii divine. Aparent Ares este salvatorul, luptătorul, omul grijuliu care face tot ce-i stă în putință pentru iubita lui, Azaleea. Însă metodele folosite, bazate pe frică, sunt departe de ceea ce înseamnă, cu adevărat, iubirea. Cu sau fără mască, un element introdus de autoare cu scopul de a atrage atenția asupra rolurilor ce pot fi jucate de una și aceeași persoană doar pentru a-și atinge scopul, Ares își arogă dreptul de învingător, găsindu-și victima perfectă, urmărită pas cu pas, prin orice mijloc modern, sau chiar prin prezența fizică în orice loc unde mergea Azaleea, considerată „a lui”.
Chiar și titlul volumului, „Dulcea mea otravă”, îi sugerează cititorului să fie atent la aparențe, că pot fi picături dulci care amărăsc sufletul și, încetul cu încetul, otrava acumulată să-l depărteze sau chiar izoleze de Divinitate.
Sunt convinsă că cititorii volumului de debut, „Dulcea mea otravă”, al Marei-Elena Untea vor fi puși pe gânduri și vor căuta și alte soluții de a trăi iubirea vieții lor, bucurându-se de frumusețe și pace divină, că doar suntem după chipul și asemănarea Lui. Iar o schimbare în acest sens ne prinde bine tuturor, indiferent de vârstă, de profesie și de cultură, mai ales cea spirituală, a sufletului, fiind necesar a fi pusă pe treapta cea mai înaltă, dar la o înălțime potrivită ochiului fiecăruia, pentru a fi convinși că este accesibilă, tangibilă și că, gustând din ea în fiecare clipă, ea crește și devine înfloritoare, atrăgând și aducând în viața noastră bunăstarea, atât rațională, cât și materială.
O felicit pe Mara-Elena Untea și îi urez succes, pentru a bucura cititorii cu scrieri tot la fel de interesante!
Elena Căpățînă,
președinte Filiala Buzău a Ligii Scriitorilor,
membru UZPR
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..