De ce place așa de mult această poezie a scriitoarei Geta Lipovanciuc din Chișinău?
În acest dialog tandru cu ființa iubită, autoarea se identifică cu îndrăgostita ce roagă pe cel drag să-i ofere cunoașterea vieții adevărate făcută din durere, dar și din bucurii, din tăcere, din plăcere, dar și din responsabilități, cea mai mare fiiind aceea de a ajunge un om adevărat, nu un actor pe scena vieții.
Viața trebuie trăită cu adevărat, nu mimată ca în jocul unei paiațe. Poeta știe că prin iubire, prin dăruire, poate trece mari obstacole, dacă cel iubit îi oferă sprijin:
„Te rog încă, învață-mă să fiu
Un simplu om, nu un actor, paiață,
Să nu străbat nici munți, nici vag pustiu,
Ca să ajung în ale tale brațe!”
Din preaplinul inimii sale iubitoare, poeta vrea să împartă din iubire tuturor, nu doar celui drag sufletului său, ca o reverberație a iubirii sale în marele Univers.
Dorința de a reveni acolo unde este iubire este dorința noastră, a tuturor de a găsi armonie și fericire, idee ce ne-o induc versurile:
„Și- n orice zi, învață-mă să-mpart
Din dragostea ce-o simt doar pentru tine,
Ca, revenită azi, în simplu start,
Să regăsesc plăcere, cald și bine!”
A fi alături de ființa iubită și în clipe grele, de restriște sau în clipele când aduni laurii unor victorii, este o supremă dovadă de iubire și autoarea cere ajutor iubitului să-i fie dascăl, într-un catren ce impresionează:
„Și, te mai rog, învață-mă să plâng
Și-atunci când mă ucide nenorocul,
Și-atunci când pe coroană lauri strâng
Sau intuiesc prea multe, ca prorocul!”
Conștientă că doar cel ce știe să ofere dragoste poate răspândi înțelepciune, poeta face o invocație către iubit, ca, înzestrată de el cu sapiență, să ofere și altora, prin scrierile sale, care imprimă arta de a ști să descoperi marile valori ale vieții, să faci o lume mai bună. Poeta vede în iubit și sursă de inspirație, dar și „îndoială”, cuvânt ce sugerează că mintea autoarei este într-o premanentă căutare și cercetare a lumii ca univers poetic.
Dar cel mai mult încântă o altă strofă (sper că și alții au aceeași părere):
„Și, în final, învață-mă să-ți cer
A ta prezență-n clipe de-ndoială
Și deveni-vei simplu semincer,
Cu cer divin cuprins în învoială.”
Dorința de a-l avea aproape în clipe de neliniște(îndoială) duce la transfigurarea ființei iubite, care se metamorfozează, devenind „un simplu semincer” (copac ce răspândește semințe pentru formarea viitoarei păduri).
Această imagine optimistă are o semnificație aparte, căci sub „cer divin cuprins în învoială” puterea ce o dă iubirea poate făuri o lume, nu doar o lume vegetală, ci o miraculoasă lume spirituală.
Iubirea este valoarea supremă a unui suflet de poet și autoarea versurilor privește cu seninătate trecere spre stele și cere sprijinul celui drag, pentru a-i fi alături și a-i transmite puterea despărțirii („Făr-a simți din ce-a adus apusul”) și-și exprimă recunoștința pentru tot ce i-a oferit cel drag, cel care merită o adâncă plecăciune, în semn de recunoștință:
„Tu, scumpule, învață-mă să plec
Spre ceruri, când se-apropie intrusul
Și-atunci, cu drag, în fața-ți să m-aplec,
Făr-a simți din ce-a adus apusul.”
Prețuiesc mult cărțile acestei talentate scriitoare, atât de apreciată de români și-i urez mult succes în proiectele sale!
ÎNVAȚĂ-MĂ!
Autoare: Geta Lipovanciuc
Tu, scumpule, învață-mă să simt,
Și-acea durere mică, și-o tăcere!
Nu vreau să mă avânt sau să presimt,
Vreau să mă înveți să dărui o plăcere.
Te rog încă, învață-mă să fiu
Un simplu om, nu un actor, paiață,
Să nu străbat nici munți, nici vag pustiu,
Ca să ajung în ale tale brațe!
Și- n orice zi, învață-mă să-mpart
Din dragostea ce-o simt doar pentru tine,
Ca, revenită azi, în simplu start,
Să regăsesc plăcere, cald și bine!
Și te mai rog, învață-mă să plâng,
Și-atunci când mă ucide nenorocul,
Și-atunci când pe coroană laur strâng
Sau intuiesc prea multe, ca proorocul!
Și rogu-te, învață-mă să-nșir.
Pe fila albă doar înțelepciune,
Din dragostea imensă să mă-nspir.
Să fii și muza mea și slăbiciune!
Și, în final, învață-mă să-ți cer
A ta prezență-n clipe de-ndoială
Și deveni-vei simplu semincer,
Cu cer divin cuprins în învoială!
Tu, scumpule, învață-mă, când plec
Spre ceruri, când vine intrusul
Și-atunci, cu drag, în față-ți să m-aplec,
Făr-a simți din ce-a adus apusul!
(Volumul „Zidul iubirii”)
ENSEIGNE-MOI!
par Geta Lipovanciuc
Traduction:Ecaterina Chifu
Toi, chéri, enseigne-moi à ressentir,
Aussi cette petite douleur et le silence!
Je ne veux pas me précipiter ou sentir,
Je veux que tu m’enseignes à donner du plaisir.
S’il te plaît encore, enseigne-moi à être
Un homme simple, pas un acteur, clown,
Ne pas franchir les montagnes ou le désert,
Pour arriver dans tes bras!
Et chaque jour, enseigne-moi à partager
L’amour que je ressens pour toi,
Qui, revenue aujourd’hui, au simple départ,
Je trouve du plaisir, le chaud et le bien!
Et s’il te plaît, enseigne-moi à pleurer,
Aussi quand le malchance me tue
Et, quand sur la couronne je serre le laurier
Ou je suppose trop, comme le prophète.
Et je t’en prie, enseigne-moi à enchainer
Sur la feuille blanche seulement la sagesse,
De l’amour immense pour m’inspirer,
Sois ma muse et ma faiblesse!
Et enfin, enseigne-moi à te demander
Ta présence dans les moments de doute
Et tu deviendras de simples pépinières,
Avec le ciel divin contenu dans l’alliance.
Toi, chéri, enseigne-moi quand je pars
Au ciel, quand l’intrus viendrait
Et puis, chéri, laisse-moi m’incliner devant toi,
Sans ressentir ce que le crépuscule a apporté.
Livre:„La muraille de l’amour”
ECATERINA CHIFU – CRONICI CULTURALE
Versiunea franceză:Ecaterina Chifu
ECATERINA CHIFU, MEMBRĂ UZP, CRONICI CULTURALE
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..