Alteţa Sa Regală Radu Principele Consort al României. Lira Thaliei

          Fiecare artă îşi are o liră a sa, fireşte nu una şi aceeaşi cu cea  rapsodică. Lira Thaliei e scena! Ea simfonizează înaripat spiritul actorului, îi cântă fluviul de idei şi îi configurează pastelat colorismul personajului. Între personalitatea actorului şi rol nu e o vastă spaţialitate, ci câţiva metri de scenă, în care se desfăşoară și vibrează o lume.

Lira muzicală e vulturul sunetului, dalta e lira statuii, candelabrul e lira trupului fragil al balerinei…! Ce e, atunci, lira actorului?!

Un deget înfiorat ce alunecă precum nisipul din pumn, din viaţa lui în viaţa eroilor pe care îi joacă, pe strunele lirei propriului timp! Ei, actorii, multiplică lumea de jos în mai multe lumi înalte şi le cântă!

Alteţa Sa Radu Principele Consort al României, cunoscând densa energie a atracţiilor Thaliei, rara, mirabila frumuseţe a lor în adâncimile conştiinţei, le păstrează azi o graţie aparte. Ea nu a fost niciodată insesizabilă. Sentimentalismul cu izvor şi profunzimi vlahe dovedeşte ataşamentul spiritual al Alteţei Sale Regale faţă de actori.

Nu îi uită nici o clipă, nici atunci când sunt aniversaţi, nici atunci când ne lasă mai singuri plecând pe rând la pururi misterioasele depărtări de conştiinţa umană, dincolo de văzduh, unde-i cuprind stelele și albastrul tainic, infinit. Nu a uitat niciodată pe vreun actor, a fost şi este întotdeauna apropiat de ei, îi elogiază personal, preschimbă fiecare ocazie de întâlnire cu ei în moment plăcut şi fericit de revedere.

E rară şansa unei bresle cum e cea a actorilor români, de a fi iubiţi şi sprijiniţi de un principe, cu onorantă solidaritate!

Sub filamentele izvorului de lumină, umbrele zenitului sunt învinse! În lăncii docile ale unei asemenea lumini e preschimbată iubirea Principelui pentru actori. Un neistovit spectacol e mereu tânăr, imbatabil în ecouri adânci istorice, căci actorii aici îşi menţin nemurirea! Bucurându-se azi de iubirea protectoare a principelui român, gemenele astre – teatrul şi filmul – se bucură, de asemenea, de o receptivitate unipolară în generozitate înmiită de iubire, din partea Alteţei Sale Regale.

Rar, în lumea acestui început de veac şi de mileniu sunt artişti ai unei ţări peste care să se pulverizeze respectul atât de iluminat al unui principe! Acesta-i un elogiu numit făr-a greşi, fratern! Cu atât mai înnobilat şi vital maeştrilor actori – lumea artiștilor nu e o altă lume, aici pe soclul nostru rotund ce ni s-a dat și căruia i-am fost dați există doar o singură lume, însă artiștii au două spirite, unul al lor și unul al Lui Dumnezeu, prelungit sublim în îngerul artei din ei…! Scena aceasta oglindește viață, oameni și destine, ea este o absidă a cerului în care coboară stelele la ospățul luminii binecuvântate…!

Clipe onorante la Palatul Elisabeta, emoții infinite

          Cu ultimul rând de mai sus închei un fragment din textele alcătuite anterior de către mine și publicate în presa scrisă internă și internațională ori în câteva cărți. L-am readus și de această dată întru atenția binevoitoare a cititorului, pentru că el repetă de fapt ceea ce rămâne necontenit fixat în adevărul ce-l caracterizează pe Alteța Sa Regală Principele Radu al României. De aceea îi și atribui însemnătatea de preambul a ceea ce urmează să exprim în continuare referindu-mă de asemenea la Alteța Sa Regală Principele, de această dată în context de directă și onorată interrelaționare prilejuită de primirea ce-am fost onorat să mi se acorde în data de 4 octombrie 2024 la Palatul Elisabeta din București.

Cu atât mai mult găsesc necesară prelungirea evenimentului foarte semnificativ în ce mă pivește în reamintire, evocare și explicare, cu cât la momentul desfășurării în act, în perceperea mea a fost devastator scurtat de emoții. Mărturisesc prima oară că vârsta mea mă duce cu gândul la faptul că vibrațiile intense ale emoțiilor găsesc în experiențe de viață un zid. Dar nu a fost astfel de data aceasta, cu toate că nu era prima oară când să fi avut onoarea să întâlnesc pe Alteța Sa Regală, ca de altfel și pe Majestatea Sa Regele Mihai, Majestatea Sa Regina Ana, Majestatea Sa Margareta, Altețelor Lor Regale Principesele Elena, Sofia și Maria, cărora, deosebit de onorat și loial m-am adresat.

Acum însă s-a întâmplat să fiu copleșit de tot: interiorul cu însemne inestimabile, monumentale, istorice ale monarhiei și regalității românești înmarmorate în arhitectură, piese de mobilier și decor, tablouri, obiecte diverse datând din perioada ctitoririi istoriei moderne a României sub Coroană etc. Totul din ceea ce este reprezentat în materialitatea și solemnitatea spațiului, timpului și Palatului cu ceea ce încorporează, dar și contopirea cu istoria prin ecoul ei indus emoționa irezistibil. Nu puțin a contribuit la aceasta și prezența aievea, pe un fotoliu de o parte a unei mese de epocă, din lemn masiv, lucrată cu artă și durabil, martoră însăși a istoriei și prezentului regal, inevocabil în cuvinte, a Alteței Sale Regale Principelui, personalitate a culturii și istoriei românești ce prin propriu-i exemplu detașează concret, just și constructiv două principii conturând iremediabil cum trebuie să fie și în cel mai puternic antagonism cu ce este la vremea noastră un reper al națiunii…!

Vorbim atât de ușor, atât de des și atât de siguri pe noi despre bărbați de Stat, despre șefi de Stat, despre Stat…! Ce sunt toate acestea în România de azi?! Niște ipoteze…! Iată exemplul bun: Alteța Sa Regală Principele Radu al României; iată exemplul negativ: puzderia de personalități fără personalitate, prea vremelnice, minore, incapabile, unele agramate, multe corupte…, păuni ai timpului prezent republican, decadent…!

Mersesem la Alteța Sa Regală Principele să spun multe și n-am spus nimic…! Emoția, asaltul a toate din câte aveam de spus, deodată și irezistibil, infinitul respect, infinita admirație mă preschimbaseră dintr-un oaspete cu o misiune la Palat, într-o statuie de lemn inaptă să scoată un cuvânt, intimidată, ce-și pierduse la intrare toate cuvintele și tremura de teamă că nu va mai avea grai niciodată.

Altceva de făcut nu mai este decât să mai încerc o dată. Numai dacă o să mă mai primească încă o dată Principele…! Șansa mea, căci totuși a fost și o șansă în toate acestea, a fost că Alteța Sa Regală pare să vină extrem de pregătit la fiecare primire de acest fel și a punctat cu de la sine inițiativă răspunsuri la unele din problemele pe care intenționam să i le aduc în atenție eu. Cunoștea foarte bine ce-am scris în unele cărți în care m-am referit la monarhia și regalitatea românească, a repetat în câteva rânduri: „cum ați spus dumneavoastră în cartea….”, aceasta m-a și onorat necuprins de mult, dar a și adus unele lămuriri în legătură cu ceea ce îmi propusesem să pun în discuție. Principele a vorbit fără întrebări din partea mea despre multe din problemele importante în legătură cu programele publice ale Casei Regale a României, cu diverse și complexe probleme pe care le ridică funcționarea Casei Regale, despre principii și reglementări privind acordarea de decorații regale și multe altele, Alteța Sa Regală având o rară forță de sinteză în expunerea a mult, clar, la obiect, realist, interesant, pe fondul a puțină discuție.

Mai sunt și altele, dar poate că or mai fi și zile…! O reprimire la Alteța Sa Regală Principele Radu al României m-ar obliga să mă organizez mai bine, să îmi fac un plan, să îmi notez punct cu punct într-un carnet pe care să îl am deschis în fața mea, ca să nu mai pierd din vedere nimic din ceea ce poate că ai ocazia o singură dată în viață să prezinți unei personalități atât de însemnate și amabile cum este Alteța Sa Regală.

          (Aurel V. ZGHERAN)

by

Referinţă Bibliografică

Primire la Alteța Sa Regală Radu Principele Consort al României, moment unic de onorant, irezistibil de emoționant/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 13 octombrie 2024