Muza/talentul vine de la Dumnezeu, nu de la oameni. Detractorii și defăimătorii nu pot face paravan cu lipideul, sau cu proptele să nu meargă muza decât la ei și complicii lor. Aceasta vine direct în gândul scriitorului, nu prin intermediari. Muza nu vine după cum te pregătești într-o anumită meserie, că ai ocupat o funcție înaltă într-un anumit obiectiv și că vei spune: „Acum va veni muza la mine pentru că sunt director sau inspector șef, plus de asta sunt doctor în științe economice si filosofie și mai am și alte funcții”. Dacă ar fi așa, toți profesorii, clericii sau medicii s-ar declara poeți. Însă muza nu vine cum dai comandă la ospătar să-ți aducă pe tavă un anumit meniu, ci prin ceea ce ai fost pregătit de destin până atunci, în încercări de viață, la câștiguri sau pierderi, la bucurie sau tristețe, la iubire sau ură, în compania cuiva sau în singurătate. După toate acestea, fie în copilărie sau la vârstă înaintată, muza nu te întreabă câți ani ai, nici ce statut ai în viață. Că ești abia trecut de vârsta majoratului, „funcționăraș” de duzină, director, lucrător la lopată sau general de armată, agricultor, funcționar de rang înalt, tâmplar sau profesor universitar, În fața muzei nu trebuie să te impacientezi că ce și cine ești. Nu te va întreba niciodată asta. Dacă ești alesul ei prin ce ai trecut în viață, poți alcătui o capodoperă doar prin ce vezi mergând pe stradă, doar prin 100 cuvinte sau mai puține îmbinate prin stil poetic remarcabil și originalitate. Prin ce dorește muza să scrii devii poet, prin stil propriu, nu prin ce au scris alții. Ce au scris alții e treaba lor, nu e creația ta. Restul este poveste.