Din flaute de îngeri se-aud triluri de stele –

Fermecătoare tonuri amurgul ni-l slăvesc…
Potop sonor de boabe de rouă și mărgele
Curg peste flori și crânguri cu-n glas dumnezeiesc.

Nu-i altă vrajă-n preajmă, nici vreun ecou din zare

Care să ne îmbete cu-n val de tonuri dulci,
Decât mica minune, mica privighetoare
Ce-ți cântă zi și noapte – și-o-asculți până te culci…

Slăvit să-ți fie viersul, comoară-naripată,

Regină peste crânguri și peste slăvi cerești !
Măiastro și divino, ai fost cumva vreo fată
Vrăjită-n veci să cauți pe cel care-l iubești ?

Ce-mi spui cu glasu-n flăcări, că nimeni nu-ți pricepe

Ce tainic dor te-animă, că inima ne-o frângi ?
De ce ne picuri jale prin munți, prin văi, prin stepe ?
Căci mulți vibrăm ca tine și plângem când tu plângi…

Tu ne-ai robit prin triluri, gingașă primadonă,

Ne-aprinzi cu-n imn de glorii, cu-ascunse măreții.
Ești geniu-n game pure, ești maestră polifonă:
Din gușulița-ți mică scoți zeci de melodii…

Doinești prin cip-ciripuri ce-s pline de lumină,

Cu vesele suișuri, cu murmur de izvor;
Cobori și urci arpegii cu-o ușurință fină,
Cum numai tu din păsări poți fi în fruntea lor!

Prin glasul tău de perle natura ne vorbește,

Căci ne inunzi prezentul cu sfinte bucurii,
Ne faci suavă viața, sublimă sufletește,
Ne umpli de noblețe și ne simțim copii…

Glen Ellyn, 22 nov. 2017