Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ROMEO IOAN ROȘIIANU:  Inscripţie pe-o cruce rece

ROMEO IOAN ROȘIIANU:  Inscripţie pe-o cruce rece

M-am dus să mă-ntâlnesc cu mama,

mâna aspră-a tatei s-o sărut,
ochii bunei să-i şterg cu năframa
unei pulberi negre de pământ.

Am plecat să-i vad pe nevăzuţii zilei,
lumea petrecută s-o salut din mers,
dintr-un loc cu linişti şi-n lumina zilei
să vedeţi în asta ultimul demers.

Întunericul va sta de pază între nori,
chipul se va şterge din fotografii,
voi petrece marginirea în noroi
şi voi sta departe de cei vii.

Paşii grei prin tină am să vi-i ascult,
nu veţi şti când trupul îmi va fi strivit,
am trecut prin viaţă, dar a fost demult,
vouă vă rămâne ultimul privit.

Eu am stat, la rându-mi, lângă crucea veche,
dintr-o poză spartă ma privea un chip,
nu ştiam atuncea ca cerul pereche
are-n lutul morţii vreascuri de nisip.

Astăzi nu-nţelegeîi efemera clipă,
nu-i daţi importanţa hărăzită ei,
faceţi din lumină şi trăiri risipă,
sunteţi vânătorii, nu mai sunteţi miei.

Vorbiţi de-nviere, dar nu stiţi ca moartea
e mai grea ca ora care s-a-ncheiat,
într-o lume rece nu se-ncheie noaptea,
liniştea ascunde ultimul strigat.

Aici n-ai prieteni, nici duşmani nu ai,
e doar întuneric, cât o apăsare,
nu-ţi mai trebuie haine, nici averi, nici bani,
ai mai vrea doar raza unui răsărit de soare.

Toate-s inutile în pustia lume
de sub viermuiala unei lumi grăbite
vă ofer speranţa care nu apune,
ultima sclipire-a lumii prăpădite.

Aici nu am soare, ca sa stau la umbra,
aici însăşi umbra-i singura lumina,
aici toată ziua este grea şi sumbră,
nu e dimineaţă şi nici zi senină.

Este doar o vreme ce nu se încheie,
se măsoară-n carnea care se fărâmă,
nu avem căldură de la şeminee,
n-avem nici amiază, nu avem nici lună.

Romeo Ioan Rosiianu

Facebooktwitterby feather