RĂDĂCINI DE GRAI ROMÂNESC
(poeme limbii române)
DEZRĂDĂCINARE DE LIMBA ROMÂNĂ
De la ruși vine un ecou sinistru,
Pe piscuri să-l ridice Munții Carpați.
Că români captivi între Prut și Nistru,
Pentru uniune au fost judecați.
De limbă română dezrădăcinați,
Prizonieri în imperiu nedorit,
Din neam românesc au fost rusificați,
Să ducă dorul de graiul moștenit.
Iubirea de neam pentru părinți și frați
Le-a fost închisă în temnițe rusești,
Pentru eroism a fi sacrificați,
De vor învățământ în școli românești.
Deschisă este plaga României,
Pe chipul țării tăiat la hotare,
Cât neam din pământul Basarabiei
Se luptă pentru România Mare.
Prin vieți răzbate visul re-ntregirii,
Cu generații sacrificate-n veci,
Pentru idealul sfânt al Unirii,
Din conflicte armate-n războaie reci.
DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!
(pamflet)
Trezește-te, române,
Din beția democrată,
Că la urmași rămâne
O țară falimentată!
Să uiți de sărăcie,
Te-ai dus în țară străină,
Slugă fără simbrie.
Dar te-ai rupt de rădăcină.
Țara ta și neamul tău
Parcă au fost blestemate,
Să trăiască tot mai rău
În guvernări democrate.
La frâiele puterii,
Stânga și Dreapta să urce,
Cu arma dezbinării,
Adversari sunt puși pe cruce.
Lărgind cercul slăbiciunii,
Cu reforme populare,
Varsă-n văzul națiunii,
Sacul gol la indexare.
Speranța e în schimbare,
Cu nou scrutin la votare.
Dar fără deșteptare,
Democrația dispare.
Deșteaptă-te, române,
Din somnolența visării!
Să duci pe-naltă culme,
Prin vremuri, destinul țării!
DE DORUL ȘI IUBIREA POEZIEI
Pe-aripi de primăvară înalț privire,
Ce-n iarnă mi-a legănat dorul sub pleoape,
În slove de gând să regăsesc iubire,
De „al nouălea cer” să fiu mai aproape.
Lacrimă zdrobesc în petale de cais,
Jertfire să duc fluturilor din ierbar.
Amintirea îmi dezbrac pe-al nudului vis,
Când noaptea mă plimbă pe umbre de cleștar.
Din ochi mi se prelinge fluid verde-crud,
Când pe ram de gând cade roua zorilor.
În stele îmbrac sufletul de lacrimi ud,
La îngeri să urce pe-al dorului izvor.
Cu sufletul golit de-al osândei păcat,
Pe-aripa gândului voi înălța mister
În slovele cuvântului înveșmântat,
Speranța să-mi lege într-un petic de cer.
Cu-al muzei spirit lipit de sufletul meu,
Cămașa poeziei aș vrea s-o îmbrac.
Năzuință să-mi înalțe la Dumnezeu,
Prin raiul îngerilor să o port un veac.
Cu nori să-mi plouă lacrima în rădăcini,
De dorul și iubirea versului nescris.
Sufletul sângerând de-ai străinilor spini,
Să-mi scrie amintiri pe legendarul vis.
SABIA CUVÂNTULUI
Din boltă albastră în condei să-mi cadă
Enigma sorții ce a zidit misterul
Iubirii mele troienită-n zăpadă,
Am ascuțit cuvânt, ca să despic cerul.
Cu el mi-am disecat inima iubirii,
De-mi curg în vene, doruri însângerate.
Și îmi inundă speranța fericirii,
Când dorințe în suflet sunt ferecate.
Cu valul timpului i-am spălat trecutul,
În idei curate să-i îmbrac viitor.
Spre rai dumnezeiesc să-i duc începutul
Dintr-un destin menit de cerul ochilor.
Pe brațele gândului îmi port cuvântul,
Cu jertfa ochilor în viscoliri de dor,
Când glasul suferinței mi-aduce sfârșitul
Și-mi duce reverie-n ochi de cititor.
GRAI ROMÂNESC
Pe plai de legende m-am născut
iubită tară, Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
cu munte, mare și câmpie.
Din grai român am primit nume,
și-n el am rostit primul cuvânt.
Am învățat să-i cânt renume
Patriei ca Raiul pe Pământ.
În grai român am prins a scrie
învățături din buchea cărții,
cultivând dragostea de glie
și spiritul umanității.
În grai românesc m-am înălțat
pe o scară spirituală
și în demnitate am învățat
că leagăn sfânt mi-e Mama-țară.
În grai românesc plânge condei
spre cinstirea Limbii Române,
în ploaia de gânduri și idei
ce vine să intre-n destine.
Cu Limba Română în cuvânt
și gânduri așezate-n carte,
din românescul meu Pământ
duc graiul în posteritate!
SABIA CUVÂNTULUI
Din boltă albastră în condei să-mi cadă
Enigma sorții ce a zidit misterul
Iubirii mele troienită-n zăpadă,
Am ascuțit cuvânt, ca să despic cerul.
Cu el mi-am disecat inima iubirii,
De-mi curg în vene, doruri însângerate.
Și îmi inundă speranța fericirii,
Când dorințe în suflet sunt ferecate.
Cu valul timpului i-am spălat trecutul,
În idei curate să-i îmbrac viitor.
Spre rai dumnezeiesc să-i duc începutul
Dintr-un destin menit de cerul ochilor.
Pe brațele gândului îmi port cuvântul,
Cu jertfa ochilor în viscoliri de dor,
Când glasul suferinței mi-aduce sfârșitul
Și-mi duce reverie-n ochi de cititor.
LIMBA DIN GLIA STRĂBUNĂ
(sonet aniversar)
Armonioasă e limba română,
Ce m-a-ntâmpinat pe glia străbună,
Ca zână din basm, cu flori în cunună,
Să o slujesc la fel ca pe-o stăpână.
Este cetate în vatra străbună,
De cărturari zidită, să rămână
Ecou de balade lângă fântână,
Ce însetați cuvântători adună.
Limba e graiul în care se cântă
Pruncului în leagăn și se doinește
Iubirea pentru patria cea sfântă.
Din rădăcina ei, limba hrănește
Dragostea de neam pe drapel răsfrântă,
Cât patria-mamă pe fii îi crește.
*Ziua Limbii Române – 31 August
Maria Filipoiu
*Site „Citatepedia.ro”/ maria.filipoiu
http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=426553
*Revista „Armonii Culturale”
Limba din glia străbună (sonet)
ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)
În veșminte românești, ca o zână
Vine Limba Română, cu suav grai
Să cânte baladă în pitoresc plai,
Când păstorii mioarelor o-ngână.
Cu flori pe glie te întâmpin, să stai
O veșnicie ca apa-n fântână,
Frumoasă și dulce Limbă Română,
Să te slăvească rapsozii în alai!
Din armonia ta te-aș ruga să-mi dai
Buchet de idei pe-a gândului strună,
Pentru cântare la cimpoi și la nai!
Originală prin vremuri rămână
Maternala limbă, venită din Rai,
Pe strămoșescul grai a fi stăpână!
* 31 august – Ziua Limbii Române
La mulți ani limbii române și fraților români!
*Site „Citatepedia.ro” / maria.filipoiu
http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=426554
*Revista „Armonii Culturale”
Odă Limbii Române (sonet)
*Site „Poeții Noștri” – 31 august, 2021
https://poetii-nostri.ro/oda-limbii-romane-poezie-user-id-46822/
GLORIE LIMBII ROMÂNE
Nu e vorbire mai sfântă
Ca grai românesc pe pământ,
Ce-și lasă ecou-n cuvânt,
Când doină străbună cântă.
Ea poartă al lirei veșmânt,
Suav în slovă cuvântă
Și nu se lasă înfrântă
De moda pe aripi de vânt.
În ea duce umilință,
Cu a vremurilor cruce,
Când nu este în tendință.
Scară își face să urce
Pe-a moralei conștiință,
În graiul amar sau dulce.
DRAGOSTEA DE CARTE
Nu poate fi bucurie mai mare
la cine-și vede rodul în tipare.
Cartea e iubirea condeierilor,
nemuritoare-n tușul cuvintelor.
Iubirea e freamătul gândurilor,
ce-n vis torc fuiorul sentimentelor.
Raza iubirii în pagini sclipește,
când visător pe muză întâlnește.
Clipa și dorul pe veci îi cunună
sub ploaie de stele și colb de Lună.
Tresaltă sufletul de bucurie
ca glasul iubirii în reverie.
© Maria Filipoiu
*31 August se sărbătorește Ziua Limbii Române.
La mulți ani, scriitorilor și vorbitorilor de limba română!
*Antologia „LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ”- Starpress – 2016, 2017, 2018.
Segment de coautor Maria Filipoiu
Maria Filipoiu
by