Introducere

În august acest an, publicația „Compulsive Reader” (Cititorul Obsesiv) – axată exclusiv pe critică literară contemporană australiană, a publicat recenzia semnată de Magalena Ball – unul din cei mai importanți și prolifici critici de poezie din Australia – a volumului „Pentimento”, cea mai recentă colecție a poetului australian de origine română Daniel Ioniță, și publicat recent de Interactive Press aici in Australia.

Volumele de poezie ca și antologiile poetice ale lui Daniel Ioniță au fost publicate, adesea bilingv  – în limbile română și engleză – în Romania (de către editurile Minerva, Limes, Rocart, Pim), apoi în Australia (de către edituri precum Puncher & Wattmann, Flying Island Books, Interactive Press),  cât și în Statele Unite ale Americii de către Australian-Romanian Academy Publishing.

Afară de volume de poezie proprie, Daniel Ioniță este cunoscut pentru proiectele de reprezentare a poezie românești în limba engleză, cât și a poeziei Australiene în limba română – împreună cu echipa sa de linviști și specialiști în poetică din care fac parte Prof.l Dr. Daniel Reynaud, Dr.Adriana Paul, Eva Foster și Rochelle Bews.

Aceste proiecte desfășurate în ultimii zece ani, au rezultat în volume precum:

• „Testament – 400 de ani de poezie românească / 400 Years of Romanian Poetry” (Editura Minerva 2019 – volum ce a primit premiul „Antoaneta Ralian” pentru Traducere decernat de Târgul de Carte Gaudeamus – ediția 2019)
• „Romanian Poetry from its Origins to the Present / Poezia românească de la origini și până în prezent” (Australian-Romanian Academy Publishing, Sydney & New York – 2020)
• „Return Ticket from Sydney to Bistrița / Bilet dus-întors de la Sydney la Bistrița – un carusel liric între antipozi”, volum ce a reunit poeți importanți australieni precum și de origine română din Sydney, cu poeții grupului „Conexiuni Literare” din Bistrița.

Dincolo de activitatea strict literară, Daniel Ioniță (Președinte) împreună cu scriitorul și publicistul George Roca (Președinte Onorific), și alți scriitori, artiști și cadre academice (soparana Adriana Paul, Profesorul Dr. Daniel Reynaud, Profesorul Dr. Carolyn Rickett, poeta Anișoara Laura Mustețiu, Eva Foster, și alții) activează din 2014 în cadrul Academiei Australiano-Română pentru Cultură – organizație care se ocupă cu promovarea  proiectelor de cooperare culturală între Australia și România, și are care are ca membri importanți oameni de cultură, actori, muzicieni, artiști vizuali din cele două țări.

***

Magdalena Ball, critic literar

Recenzia volumului „Pentimento”

Poemele din ultima colecție a lui Daniel Ioniță, „Pentimento” (Interactive Press, 2022), abundă de teatru, ironie, și absurd – ca de un fel de bucurie a vieții plină de lucruri stranii, extraordinare. Volumul este împărțit în trei secțiuni, „Mântuire Falsă”, „Cuvinte Pentru Tine”, și „Săbiile Duhului”. Prima secțiune se axează pe viața interioară, cu multe referințe la eu, dezvolate în sfera narațiunii la persoana întâia – care combină concepte ce pendulează simultan intre sinceritate și nestatornicie, în așa măsură că ele ne apar aproape uneor aproape abstracte. Acest lucru devine aparend chiar în poemul ce deschide volumul, poem intitulat „pig” / „porc”:

”I was a pig once

no imagining,

no dreaming,

no pretence –

just simple, unostentatious piggery.”

„Odată am fost porc

Nu în imaginație

nu în vis

nu în vreo prefăcătorie –

doar într-o simplă porcărie fără ostentație.”

Ultimul rând sugerează o interpretare literală, deși textul ce urmează ne revelează că poemul nu trebuie interpretat nici de-a dreptul literal și nici în întregime metaforic. Umorul care întrepătrunde această primă secțiune (Mântuire Falsă) nu este de tip facil, ci mai de grabă Beckettian și ascuțit, nimicind eul ce se află în inima acestor poeme. Personajele ce ni se perindă în poem pot fi fie un dictator (raportând departamentului de Resurse Umane), un salvator al lumii (susținut de un arici pe post de purgativ), un Ulise călătorind între Scylla și Caribda (atras de cântecul de sirenă al lui Lorelai), un auto-proclamat „pervertit al morții”, un exilat, un voyeur sinucigaș, un tip care „le știe pe toate”, sau un gladiator al vieții. Nimic nu poate fi judecat la prima vedere, nici chiar omagiile fățișe („Brian m-a învățat totul”) care sunt până la urmă auto-negate („Brian n-avea idee…”).

Această secțiune din volum are un aer de spovedanie, iar poemele rezisită unei intepretări facile, evazând înspre absurt, sau dimpotrivă, spre științific, care, spre exemplu, despachetează un multivers:

“…A consequence of a mystical encounter,

Involving all my probable parents

in culpable fashion”.

(“by chance”)

„… (existența mea)… o consecință a unei întâlniri,

implicând părinții mei probabili,

într-o atitudine culpabilă…”

(„Din Întâmplare”)

*

Secțiunea a doua, „Cuvinte pentru tine”, este deasemenea plină de umor ireverent, dar posedă o calitate suprareal-efemeră. Obiectivul și subiectivul se mișcă la rând, fie în focus, fie în afara lui: „Voi fi, sa nu, acasă…”; „Erai lângă mine, dar te vedeam din ce în ce mai puțin”. Într-o stare de vis, un spital este suprapus unui bordel, iar oamenii zboară de unii singuri prin univers unde: „norii galactici răsună a psalm.”

Una din temele cheiei ce întrepătrunde volumul este felul în el se dezvoltă, crește în straturi, reconstruindu-se pe sine în opoziție cu entropia momentului. Titlul volumului reprezintă bine această temă. Cuvântul „Pentimento” se referă la o tehnică de pictură, iar Daniel Ioniță folosește jucăuș diferitele nuanțe ale unu cuvânt, explorând felul un care duhul unei picturi (sau a amintirii unei legături umane) există sub ceea ce este vizibil, ca un substrat, trecutul infuențând prezentul:

”I still breath your watercolours.

Love and Death – those horny monsters –

kiss me – n this lugubrious menage-a-trois.

I am licked by a rain

with insane shapes, as if by drawn by Dali.”

(“Pentimento”)

„Respir încă acuarela ta.

Iubirea și Moartea – acești monștri lascivi –

mă sărută într-un lugubru menage-a-trois.

mă linge o ploaie,

cu forme demențiale de Salvador Dali”

(„Pentimento”)

Schimbările de ton și de cadru pot tulbura, și sunt uneori riscante, dar lucrarea nu rămâne în nici o situație fără o căldură accesibilă care învită pe cititor să se prindă în această joacă serioasă.

Cea mai constantă structură a volumului este contrastul dintre starea suprareală și cea de vis. Secțiunea aceasta conține deasemenea poeme de factură și calitate clasică, mai multe din ele scrise în pentametru iambic, sonete cu rimă și catrene ce ne amintesc de Shakespeare (uneori în mod direct). De exemplu:

„I’ll wait till the evening at the pub down the lane

That is crowded with people made of flesh and of bone

Leave stuffy old Louvres to quibble and moan

And we’ll dance in the sunshine and run in the rain.”

(“Mona Lisa”)

„Te aștept până-n seară la crâșma din drum,

Ce-i plină de oameni în carne și oase.

Desprinde-te astăzi din Luvre scorțoase

Și mâine ne-om pierde prin zarea fe fum.”

(„Mona Lisa”).

Mitologia și metoda ekpharsis (descrierea unei opere de artă prin mijloace literare) își împletesc drumul prin operă, uneori împreună cu ritmuri ce folosesc o repetiție soporifică:

”snowing on the blossom, mournful in the clay

snowing through my winter, idle to depart

snowing while you dream and snowing while I pray

snowing on the anguish bludgeoning my heart”

(“snowing”)

„Ninge pe tristețea florii din noroi

Ninge peste iarna ce-o credeam murită

Ninge printre vise, ninge între noi

Ninge dinspre jale inima cernită.”

(„Ninge”)

*

Partea a treia, „Săbiile duhului” este cea mai scurtă din volum, dar are un iz meta-poetic. Mai multe din poemele din această secțiune studiază noțiunea despre ce înseamă a fi poet, sau care este procesul nașterii poeziei. Dar rămâne și aici același umor caracteristic:

“After I finished one hundred lascivious poems,

I gouged out my eye.”

(“God, the Poet”)

„După ce am terminat o sută de poezii libidinoase

mi-am scos un ochi.”

(„Dumnezeu, poetul”)

Această secțiune este caracterizată de o însingurare dumnezeiască, ce sare de la blasfemie la devoțiune:

“…Only your pierced hand reaches out to me

every now and then

to caress my forehead.”

(“this cup”)

„… doar mâinile Tale străpunse

se întind spre mine

și mângâie pe frunte.”

(„Paharul acesta”)

Găsim aici îngeri și demoni, Moartea (cu majusculă…), un complot împotriva lui Moș Crăciun, o salată de cartofi, toate dansând poetic cu cealaltă, pline de exuberanță.
Deși ne confruntă uneori cu oarecare insolență, volumul „Pentimento” al lui Daniel Ioniță este fascinant, inventiv, inteligent și cutezător. Va delecta pe toți cititorii, cu condiția ca aceștia să nu fie excesiv de sensibili sau prea „scrobiți”.

Magdalena Ball

Septembrie 2022

***

Iată două poeme din volum, în limbile engleză și română:

Instructions for reading this volume:

”I will be home, or maybe not when you arrive.

The soup is in the empty fridge; just warm it up.

A ghost of lettuce and a spectre of some buttercup,

there should be something, maybe nothing, to contrive.

Not much to do about that cough, should it persist,

and settle in the guest room, should it still exist.

Watch some TV, there’s nothing on unless there is,

and read this book with missing pages – hers and his.”

Instrucțiuni pentru citirea acestui volum:

„Voi fi sau nu acasă, când vei reveni.

Supa e-n frigiderul gol – pune-o pe foc.

Un duh de ceapă, hrean și niște păpădii –

poate-i destul ca să te saturi; sau deloc.

Iar tusea… n-ai ce să-i mai faci, dacă persistă:

și așteaptă-mă-n sufragerie, dacă mai există.

stai și citește cartea asta, dacă vrei,

mai ales paginile lipsă – ale lui și ale ei.”

*

remembering Radio Yerevan

”Radio Yerevan tells us that we can save the world

– you, me and everybody

sitting bare-arsed on a hedgehog:

you either shave the hedgehog before sitting,

substitute someone else’s arse.

or follow a directive of the Party.

So I saved the world. Yes, me.

It wasn’t easy

as humanity dragged us to buggery,

right on the edge of our

festering demise.

I covered its mucky arse

two minutes before cosmic midnight

with a fat hedgehog.

Imagine that!

This was not salvation sensu stricto.

I am not God.

I don’t love the world THAT much,

just got it out if its bother,

its pressing messiness.

A momentary delay.

No one noticed anything.

Except the hedgehog.

In the morning Radio Yerevan announces

that all remaining hedgehogs – of all things!

must report to the Red Army Choir.

My wife scolds me:

Why do you keep doing this?

Why all this thankless effort?

You’ve tried so many times

and you just screw it up!

You are so naive

to believe this planet can be saved

by you and a hedgehog!

Leave them alone for God’s sake!

The world and that poor hedgehog…

He’ll be happier singing in the Red Army Choir

And you only have a tin ear.

Yeah, yeah, I say.

Yeah, yeah, she says.”

amintiri cu radio Erevan

„Radio Erevan ne spune că poți

(da, și tu, și eu, mă rog…)

salva omenirea în trei feluri:

dacă stai cu curul pe un arici, sau dacă

asculți de îndrumările partidului comunist.

Am salvat omenirea. Da, eu.

N-a fost un lucru simplu de realizat,

fiindcă se ducea repede dracului,

atârnând împuțită, plină de puroi,

de muchia distrugerii ei iminente.

Dar aseară, pe la nouă jumate,

am reușit s-o salvez! – cu ariciul cel gras.

Am salvat-o!

Am scos lumea din căcat în ultimul moment.

Deși, ca să fim cinstiți,

nu a fost o salvare autentică (nu sunt Dumnezeu).

Am tras-o doar afară din câteva pacoste

și pocinoage prezente și presante.

O scurtă amânare, dacă vreți.

Nimeni n-a observat nimic.

Chiar acum Radio Erevan anunță

că aricii sunt invitați să facă parte

din corul Armatei Roșii.

Nevastă-mea mă suduie

De ce tot faci asta?

De ce-ți tot pierzi timpul?

E a treia sau a patra oara când o faci.

Nu înveți niciodată nimic. Ești atât de naiv.

Lasă-i dracului în pace.

Și lumea, și pe ariciul ăla, săracul…

Că acum poate era primit în

corul Armatei Roșii.

Eu zic da, da.

Ea zice da, da.”

***

Versiunea recenziei în limba engleză

A review of Pentimento by Daniel Ionita

August 24, 2022

Reviewed by Magdalena Ball

Pentimento
By Daniel Ionita

IP Publications

ISBN 9781922332820, Paperback, June 22, 98pp

The poems in Daniel Ionita’s latest collection, Pentimento, are full of theatre, irony, absurdity, and a kind of joy in the strange, extraordinary happenings of life. The book is divided into three sections, “Faux Salvation”, “Words for You”, and “Swords of the Spirit”.  The first is inwardly focused, with many references to the self, pivoting around a first-person narration that is such an odd combination of concepts which ar simultaneously forthright and unreliable, which might seem almost abstract. This is immediately apparent in the opening poem “pig”:

I was a pig once

no imagining,

no dreaming,

no pretence –

just simple, unostentatious piggery.

The final line suggests a literal interpretation, though the text that follows makes clear that the work should not be taken either just literally or purely metaphorically.  The humour that runs through this section (Faux Salvation) is not so much funny ha-ha, but Beckettian and sharp, eviscerating the self at the heart of these poems. This persona might be a dictator (responding to the human resource department), saviour of the world (supported by a cleansing hedgehog), a voyaging Ulysses between Scylla and Charybdis (drawn by the Lorelei’s siren song), a self-proclaimed ‘pervert of the dead’, an exile, a suicidal flaneur, a know-it-all, or a gladiator of life.  Nothing can be taken at face value and even the most overt homage (“Brian taught me everything”) refutes itself (“Brian didn’t have a clue.”).  There is a confessional feel about this section, but the poems always resist the easy interpretation, flaring out into the absurd, or conversely, the scientific, such as “by chance”, which unpacks a multiverse:

”…A consequence of a mystical encounter,

Involving all my probable parents in culpable fashion. (“by chance”)”

*

The “Words for you” section is also humorous and irreverent but has a more ephemeral, surreal quality.  The subjective and objective move in and out of view: “I will be home, or maybe not”; “You were beside me but I saw you less and less.”  In a dream state, a hospital is superimposed on a brothel and people fly through the universe: “the clouds of my galaxy chime like a psalm.”

One key theme that runs throughout the book is the way time accretes in layers, building upon itself in opposition to the entropy of the moment. The book’s title poem picks that theme up nicely. The term pentimento refers to a painting technique, and Ionita plays with the different nuances of the word, exploring the way a ghost of a painting (or of a remembered relationship) lies below what is visible, as layers – the past influencing the present:

”I still breath your watercolours.

Love and Death – those horny monsters –

Kiss me –

In this lugubrious menage-a-trois.

I am licked by a rain

With insane shapes, as if by drawn by Dali.”

(“pentimento”)

The unreliability and shifts in tone and setting can be unsettling and sometimes a bit risqué, but the work is never without an accessible warmth that invites the reader to play along.  Contrasting with the dream-like and surreal imagery is a more consistent structure. There’s a formal, classical quality to the work in this section, with a number of the poems written in iambic pentameter, with rhyming sonnet styled quatrains that conjure Shakespeare (sometimes directly). For example:

”I’ll wait till the evening at the pub down the lane

That is crowded with people made of flesh and of bone

Leave stuffy old Louvres to quibble and moan

And we’ll dance in the sunshine and run in the rain.”

(“Mona Lisa”)

Mythology and ekphrasis weave their way through the works, along with rhythms that employ a somnolent repetition:

”snowing on the blossom, mournful in the clay

snowing through my winter, idle to depart

snowing while you dream and snowing while I pray

snowing on the anguish bludgeoning my heart”

(“snowing”)

*

Part three, “Swords of the spirit” is the shortest section in the collection and has a meta-poetic cast.  Many of the poems play with the notion of what it means to be a poet or the poetry-making process. The same distinctive sense of humour is in play here: “After I finished one hundred lascivious poems,/I gouged out my eye.” There is a lonely, god-like quality to this section that skirts between the devout and the blasphemous:

”Only your pierced hand reaches out to me

every now and then

to caress my forehead.”

(“this cup”)

There are angels, demons, Death with a capital D, a plot against Santa Claus, and potato salad, all playing off one another with exuberance. Though occasionally confronting, Pentimento is a charming, inventive, smart and slightly audacious collection that will delight all but the most squeamish readers.

by

Referinţă Bibliografică

Rexlibris Media Group: O RECENZIE A VOLUMULUI „PENTIMENTO” AL LUI DANIEL IONIȚĂ ÎNTR-O IMPORTANTĂ PUBLICAȚIE DE CRITICĂ LITERARĂ AUSTRALIANA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 octombrie 2022