Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Rodica-Ioana BÂNDILĂ: SUFLET ÎN STROFE (POEZII)

Rodica-Ioana BÂNDILĂ: SUFLET ÎN STROFE (POEZII)

ALCHIMIA UNEI IUBIRI

 

Am luat o stea

de pe cerul gândurilor tale

şi am împletit-o în cununa inimii mele.

Am luat puţin din praful vieţii

şi l-am amestecat în mojarul sentimentelor

cu o lacrimă, un zâmbet, o privire.

Apoi am sorbit cu nesaţ

din licoarea sufletului

îmbătându-ne cu tăria emoţiilor

trăite în clipa de extaz

a efemerei fericiri…

 

 

IUBIREA MAI PRESUS DE NEMURIRE

 

Rătăcitori printre mulţimi,

Doi neştiuţi, doi anonimi,

Uniţi de-un zar hoinar,

Aruncat fără habar

de nişte zei nemuritori.

 

Nu ştiau că-n jocul lor zeflemitor

al nostru loz era câştigător.

 

Uimiţi erau şi ei,

Uimiţi eram şi noi,

Cum ne regăseam

În gânduri omonime , în torente de sinonime

Urzind treptat, dar sigur,

Cascade de răspunsuri similare,

Râuri repezi de sentimente ameţitoare

unite, la  final

într-un DA mare!

 

În fiecare an,

De-atunci şi pân-acum,

Jucăm acelaşi joc nebun

Cu zeii cei nemuritori.

 

Ce n-ar da ei , acum,

Să fie simpli muritori de rând,

Aleşi de-un zar rătăcitor,

Într-un joc celest,

Mai mult sau mai puţin zeflemitor!

 

Ei, n-au ştiut ei, sărmanii,

Că IUBIREA  e mai presus de NEMURIRE

Şi că de poţi iubi ca muritor de rând,

Ai raiul lângă tine, pe pământ!

 

 

ZILE ŞI NOPŢI

 

Născuţi din ţărână

Un pumn de nisip suntem.

Pe noi timpul ne doare

Măcinaţi în al clepsidrei gâtlej.

 

Ne cerne-ncet şi cu grijă

În grămezi de zile şi nopţi,

Se joacă cu noi fără milă

Cobai într-un labirint fără cale de-ntors.

 

Ne amăgeşte ziua precum o nimfă

Cu cântecu-i meşteşugit de liră,

Şi iarăşi ne-amăgeşte noaptea

Cu şoaptele-i dulci

rostite la ureche

în clipele prelungi.

 

Şi prinşi din nou în mrejele-i măiastre

Ne răsuceşte iară,

Înghesuiţi în trupu-i strâmt

Bieţi prizonieri, pentru ea doar simplă hrană.

 

Şi totuşi….pe chipu-i lăsăm cicatrici

Crâmpeie de zile şi nopţi

amintiri vii de o viaţă de om

pictate pe corpu-i de sticlă banală.

 

 

IARNĂ, DAR NU ŞI-N SUFLETUL MEU!

 

Gheaţă. O mare nesfârşită-i.

Dar nu şi-n sufletul meu:

Acolo-i cald şi bine,

O altă dimensiune,

un infinit univers.

 

O perdea de cleştar

Desparte aste două lumi,

Dar mie nu mi-e frig,

nici viscolul nu mă doboară

Căci cel ce mă-nfioară eşti doar tu!

 

Peste crivăţul de-afară

Bate ritmic răsuflarea ta.

E metronomul caldei inimi

Ce nu cunoaşte vifor ori iarnă grea

-căci tu în mijlocul nemărginirii-

Eşti oaza în deşert

Iar eu sunt steaua ta.

 

Gheaţă şi vânt,

Vară în gând,

Un singur trup

O altă stare

Acelaşi mister

De când ne-am cunoscut.

 

 

DE CE, DOAMNE?

 

De ce, Doamne, m-ai făcut

Să fiu lance, dar şi scut?

Să mă – nmoaie chipul blând

Și călească omul crud?

 

Să fiu stâncă şi nisip

lin curgând dup-al tău timp,

Un Icar ce sus se-nalţă….

Mai apoi, pasăre măiastră,

Phoenix gata să renască

Din pământ,din propria cenușă!

 

Nu sunt lac, dar nu-s nici baltă,

Să mă schimbe lumea-n cloacă,

Ci sunt marea-nvolburată

ce se-ostoaie-n zarea albastră!

Sunt şi răsărit şi-apus

Vânt şi boare

Vers şi cânt,

Sunt şi floare, sunt şi spin

Când iubesc sau viaţa-i chin!

 

Sunt şi ochiul care râde

dar şi celălalt ce plânge,

Orbul care vrea lumină

soare arzător şi lună!

 

Înțeleg acum, Stăpâne,

Cum m-ai zămislit pe mine:

Să fiu înger, dar şi demon

izgonit dintr-al tău Eden,

O pedeapsă dulce-amară

Pentru vina cea cerească!

 

Stau acum în faţa ta…

dezgolită de-orice mască.

Ştiu că de n-ai fi voit

Nicicum nu m-ai fi cioplit

Ca să-ţi seamăn ţie, Doamne,

După chip şi-asemănare!

 

Din iubire pentru mine

Ai pus rău, ai pus şi bine,

Ai picurat şi dulce miere

dar şi-un strop de-amară fiere,

Ai pus foc, ai pus şi pară,

Să renasc a doua oară,

Ai mai pus şi-un strop de gheaţă,

Să mă-nveţi că lumea-i hoaţă!

 

Doamne, mulţumescu-ţi iar,

c-alfel viaţa n-ar fi dar,

ci doar tristă, aspră soartă!

 

 

CE E VIAȚA?

 

În univers – o stea căzătoare.

Pe pământ- miliarde de clipe

adunate în clepsidra de cristal a trupului….

milioane de speranţe ce bombardează bolta minţii

cu viteza gândurilor tăcute sau rostite….

mii de  zâmbete răsărite din abisul sufletului

întipărite pe oglinda chipului….

sute de nori  brăzdând ogorul frunţii

cu plugul ascuţit al îndoielii la ceas de furtună

şi tot atâtea curcubee de lumină

născute din şoapte de iubire pură…

zeci de ore de îndoială amestecate cu trudă şi speranţă

născute în minutele de cumpănă ale existenţei ….

secunda când mintea şi trupul nostru refuză

să devină o efemeridă …

e fracţiunea  de secundă când murim

pentru a ne naşte din nou

într-o stea- mai mult sau mai puţin căzătoare-

a unui univers infinit, ce nu cunoaște moarte.

 

 

ALTFEL DE „PLUMB”!

 

Ploaia-n geam! Eu? O privesc

şi n-am cum să nu zâmbesc!

Feţe mici se strâmbă-ncet

se preling, rostogolesc,

se împing, se veselesc

căci pe soare îl …bârfesc:

„Vai, e laş, timid şi-ascuns

după norii grei de plumb,

şi oftează -e în ceaţă!-

Vai, amarul lui de viaţă!

 

Vino de mai străluceşte

cum cocoşu-n a lui pene

Şi mai fă-te ca un rac,

floare roşie de mac!

 

Acru eşti, ca o lămâie,

Galben, amară gutuie,

Nu tu vlagă, nu tu viaţă

Te-ai închis ca baba-n casă!’’

 

Şi-uite-aşa,din geam în geam,

Umblă vorba că pe ram

A rămas un colţ de soare

De prin cer picat-stupoare!!!

Şi se face iar rumoare.

 

Fug prin colţuri, curg şiroaie,

Vagi, minuscule broboade

Pe la streşini şi obloane.

Lin, încet, se aburesc

Stau, privesc şi

iar zâmbesc!

 

 

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT

 

Ai fost şi înger, dar şi Domn,

Ai fost şi rege, dar şi rob,

Ai fost şi cupă şi pocal

Băuta-i dintr-al vieţii dulce vin, dar şi amar

Ai fost biet rug şi falnic pom,

Dar mai presus de toate ai fost OM.

 

Ai fost şi vers şi pană,

Înţelepciunea ta a minţii hrană,

Sufletu-ţi  – gingaş ca o vioară!

Cânta-n duet cu viaţa la arcuş,

Când te purta pe strune-n jos şi-n sus.

 

Inima-ţi, ca de copil,

A tresărit de dor, dar şi de chin,

Pe chip cu nori, dar şi cu cer senin,

Cioplit de gând duios şi rană,

Căci mai presus de toate ai fost MAMĂ!

 

E toamnă iar afară.

Dar înăuntrul meu e vară

Căci amintirea ta e o icoană,

O candelă arzând la mine-n gând,

O punte între cer, noi, şi pământ.

 

 

RAP INSPIRAȚIONAL

Oprește-te din too much scroll

Pe Insta sau Tiktok.

Și, I beg you, nu mai sta,

Too much on social media.

Instead of too much sh*t

Apucă-te de citit,

Dă un search, un browse, un flick,

Nu te lăsa păcălit,

de tot ce e bullsh*t,

de tot ce e fake and

makes a mess in your head!

Și dk te simți lost and confused

In the huge ocean of news,

Întreabă-mă și-ți voi spune,

Cum e mai bine.

Nu-ți mai irosi timpul

Cu lucruri de rahat,

Și nu mai pune, bro, botul,

La toți ce-ți spun‚ „Fă pas!’’,

că poți răzbi în viață cu texte ca la piață.

Fiți smart, copii,

Și nu veți cădea în plasa celor de-ți zic

„That ain’t no matter, you know what I mean’’!

Apucă-te de treabă,

Stai cu burta pe carte,

că vine o vreme

Când doar asta-o să te scape.

And if you got these right

Cu siguranță ți-ai câștigat

Un loc de cinste, not in a shitty pub,

But in the winners’club!

 

 

PARABOLA UNOR CUCI

 

Doi cuci stau pe Meet,

La un workshop de… fraierit,

Că deh… „clienții’’ li s-au șmecherit.

Nu le mai pot planta în casă

ouăle, când nu-s acasă.

Și-au pus aplicații smart,

Și în cuib, dar și pe ram.

Nu mai poți sta nici pe cracă,

Le beepuie GPS-un creastă!

 

„Vai și-amar de pana mea’’,

zise cucu-n pijama,

„Spune-mi tu, ce-i de făcut,

Că de-acuma e prea mult?’’.

Cucul mai experimentat,

Îmbrăcat mai elegant, la frac,

Se uita scrutând în zare,

să pice vreo idee, musai mare,

Că treaba era groasă tare!

Și stătu el ce stătu,

Când deodată, ce văzu?

Un stealth decamuflat.

Numai bun de „virusat’’

Cuiburile super smart

Cu un boț de… găinaț!

 

Nici prin gând n-o sa le treacă

Când o sa le „plouă’’-n casă.

Si ce ou le stă în  cuib – de cuc, de gaiță,

vrabie, barză ori țarcă!

 

Că de la atâta grijă,

Au uitat să bage-n priză

Propriul soft de separat

Adevărul de… rahat.

 

Și uite cum doi cuci stingheri

au dat plasă la cerebeli,

Că a lor super „gargară’’

Creiere-au spălat pe bandă,

Și de-atâta virusat

au uitat un lucru clar:

că rahatu-i tot… rahat!

 

Că la fel el îl îmbracă

Pe bietul ou: fie el de cuc, de gaiță,

vrabie,barză ori țarcă.

––––––––––

Rodica-Ioana BÂNDILĂ

Reghin

21 iunie 2023

Facebooktwitterby feather