ALCHIMIA UNEI IUBIRI
Am luat o stea
de pe cerul gândurilor tale
şi am împletit-o în cununa inimii mele.
Am luat puţin din praful vieţii
şi l-am amestecat în mojarul sentimentelor
cu o lacrimă, un zâmbet, o privire.
Apoi am sorbit cu nesaţ
din licoarea sufletului
îmbătându-ne cu tăria emoţiilor
trăite în clipa de extaz
a efemerei fericiri…
IUBIREA MAI PRESUS DE NEMURIRE
Rătăcitori printre mulţimi,
Doi neştiuţi, doi anonimi,
Uniţi de-un zar hoinar,
Aruncat fără habar
de nişte zei nemuritori.
Nu ştiau că-n jocul lor zeflemitor
al nostru loz era câştigător.
Uimiţi erau şi ei,
Uimiţi eram şi noi,
Cum ne regăseam
În gânduri omonime , în torente de sinonime
Urzind treptat, dar sigur,
Cascade de răspunsuri similare,
Râuri repezi de sentimente ameţitoare
unite, la final
într-un DA mare!
În fiecare an,
De-atunci şi pân-acum,
Jucăm acelaşi joc nebun
Cu zeii cei nemuritori.
Ce n-ar da ei , acum,
Să fie simpli muritori de rând,
Aleşi de-un zar rătăcitor,
Într-un joc celest,
Mai mult sau mai puţin zeflemitor!
Ei, n-au ştiut ei, sărmanii,
Că IUBIREA e mai presus de NEMURIRE
Şi că de poţi iubi ca muritor de rând,
Ai raiul lângă tine, pe pământ!
ZILE ŞI NOPŢI
Născuţi din ţărână
Un pumn de nisip suntem.
Pe noi timpul ne doare
Măcinaţi în al clepsidrei gâtlej.
Ne cerne-ncet şi cu grijă
În grămezi de zile şi nopţi,
Se joacă cu noi fără milă
Cobai într-un labirint fără cale de-ntors.
Ne amăgeşte ziua precum o nimfă
Cu cântecu-i meşteşugit de liră,
Şi iarăşi ne-amăgeşte noaptea
Cu şoaptele-i dulci
rostite la ureche
în clipele prelungi.
Şi prinşi din nou în mrejele-i măiastre
Ne răsuceşte iară,
Înghesuiţi în trupu-i strâmt
Bieţi prizonieri, pentru ea doar simplă hrană.
Şi totuşi….pe chipu-i lăsăm cicatrici
Crâmpeie de zile şi nopţi
amintiri vii de o viaţă de om
pictate pe corpu-i de sticlă banală.
IARNĂ, DAR NU ŞI-N SUFLETUL MEU!
Gheaţă. O mare nesfârşită-i.
Dar nu şi-n sufletul meu:
Acolo-i cald şi bine,
O altă dimensiune,
un infinit univers.
O perdea de cleştar
Desparte aste două lumi,
Dar mie nu mi-e frig,
nici viscolul nu mă doboară
Căci cel ce mă-nfioară eşti doar tu!
Peste crivăţul de-afară
Bate ritmic răsuflarea ta.
E metronomul caldei inimi
Ce nu cunoaşte vifor ori iarnă grea
-căci tu în mijlocul nemărginirii-
Eşti oaza în deşert
Iar eu sunt steaua ta.
Gheaţă şi vânt,
Vară în gând,
Un singur trup
O altă stare
Acelaşi mister
De când ne-am cunoscut.
DE CE, DOAMNE?
De ce, Doamne, m-ai făcut
Să fiu lance, dar şi scut?
Să mă – nmoaie chipul blând
Și călească omul crud?
Să fiu stâncă şi nisip
lin curgând dup-al tău timp,
Un Icar ce sus se-nalţă….
Mai apoi, pasăre măiastră,
Phoenix gata să renască
Din pământ,din propria cenușă!
Nu sunt lac, dar nu-s nici baltă,
Să mă schimbe lumea-n cloacă,
Ci sunt marea-nvolburată
ce se-ostoaie-n zarea albastră!
Sunt şi răsărit şi-apus
Vânt şi boare
Vers şi cânt,
Sunt şi floare, sunt şi spin
Când iubesc sau viaţa-i chin!
Sunt şi ochiul care râde
dar şi celălalt ce plânge,
Orbul care vrea lumină
soare arzător şi lună!
Înțeleg acum, Stăpâne,
Cum m-ai zămislit pe mine:
Să fiu înger, dar şi demon
izgonit dintr-al tău Eden,
O pedeapsă dulce-amară
Pentru vina cea cerească!
Stau acum în faţa ta…
dezgolită de-orice mască.
Ştiu că de n-ai fi voit
Nicicum nu m-ai fi cioplit
Ca să-ţi seamăn ţie, Doamne,
După chip şi-asemănare!
Din iubire pentru mine
Ai pus rău, ai pus şi bine,
Ai picurat şi dulce miere
dar şi-un strop de-amară fiere,
Ai pus foc, ai pus şi pară,
Să renasc a doua oară,
Ai mai pus şi-un strop de gheaţă,
Să mă-nveţi că lumea-i hoaţă!
Doamne, mulţumescu-ţi iar,
c-alfel viaţa n-ar fi dar,
ci doar tristă, aspră soartă!
CE E VIAȚA?
În univers – o stea căzătoare.
Pe pământ- miliarde de clipe
adunate în clepsidra de cristal a trupului….
milioane de speranţe ce bombardează bolta minţii
cu viteza gândurilor tăcute sau rostite….
mii de zâmbete răsărite din abisul sufletului
întipărite pe oglinda chipului….
sute de nori brăzdând ogorul frunţii
cu plugul ascuţit al îndoielii la ceas de furtună
şi tot atâtea curcubee de lumină
născute din şoapte de iubire pură…
zeci de ore de îndoială amestecate cu trudă şi speranţă
născute în minutele de cumpănă ale existenţei ….
secunda când mintea şi trupul nostru refuză
să devină o efemeridă …
e fracţiunea de secundă când murim
pentru a ne naşte din nou
într-o stea- mai mult sau mai puţin căzătoare-
a unui univers infinit, ce nu cunoaște moarte.
ALTFEL DE „PLUMB”!
Ploaia-n geam! Eu? O privesc
şi n-am cum să nu zâmbesc!
Feţe mici se strâmbă-ncet
se preling, rostogolesc,
se împing, se veselesc
căci pe soare îl …bârfesc:
„Vai, e laş, timid şi-ascuns
după norii grei de plumb,
şi oftează -e în ceaţă!-
Vai, amarul lui de viaţă!
Vino de mai străluceşte
cum cocoşu-n a lui pene
Şi mai fă-te ca un rac,
floare roşie de mac!
Acru eşti, ca o lămâie,
Galben, amară gutuie,
Nu tu vlagă, nu tu viaţă
Te-ai închis ca baba-n casă!’’
Şi-uite-aşa,din geam în geam,
Umblă vorba că pe ram
A rămas un colţ de soare
De prin cer picat-stupoare!!!
Şi se face iar rumoare.
Fug prin colţuri, curg şiroaie,
Vagi, minuscule broboade
Pe la streşini şi obloane.
Lin, încet, se aburesc
Stau, privesc şi
iar zâmbesc!
ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT
Ai fost şi înger, dar şi Domn,
Ai fost şi rege, dar şi rob,
Ai fost şi cupă şi pocal
Băuta-i dintr-al vieţii dulce vin, dar şi amar
Ai fost biet rug şi falnic pom,
Dar mai presus de toate ai fost OM.
Ai fost şi vers şi pană,
Înţelepciunea ta a minţii hrană,
Sufletu-ţi – gingaş ca o vioară!
Cânta-n duet cu viaţa la arcuş,
Când te purta pe strune-n jos şi-n sus.
Inima-ţi, ca de copil,
A tresărit de dor, dar şi de chin,
Pe chip cu nori, dar şi cu cer senin,
Cioplit de gând duios şi rană,
Căci mai presus de toate ai fost MAMĂ!
E toamnă iar afară.
Dar înăuntrul meu e vară
Căci amintirea ta e o icoană,
O candelă arzând la mine-n gând,
O punte între cer, noi, şi pământ.
RAP INSPIRAȚIONAL
Oprește-te din too much scroll
Pe Insta sau Tiktok.
Și, I beg you, nu mai sta,
Too much on social media.
Instead of too much sh*t
Apucă-te de citit,
Dă un search, un browse, un flick,
Nu te lăsa păcălit,
de tot ce e bullsh*t,
de tot ce e fake and
makes a mess in your head!
Și dk te simți lost and confused
In the huge ocean of news,
Întreabă-mă și-ți voi spune,
Cum e mai bine.
Nu-ți mai irosi timpul
Cu lucruri de rahat,
Și nu mai pune, bro, botul,
La toți ce-ți spun‚ „Fă pas!’’,
că poți răzbi în viață cu texte ca la piață.
Fiți smart, copii,
Și nu veți cădea în plasa celor de-ți zic
„That ain’t no matter, you know what I mean’’!
Apucă-te de treabă,
Stai cu burta pe carte,
că vine o vreme
Când doar asta-o să te scape.
And if you got these right
Cu siguranță ți-ai câștigat
Un loc de cinste, not in a shitty pub,
But in the winners’club!
PARABOLA UNOR CUCI
Doi cuci stau pe Meet,
La un workshop de… fraierit,
Că deh… „clienții’’ li s-au șmecherit.
Nu le mai pot planta în casă
ouăle, când nu-s acasă.
Și-au pus aplicații smart,
Și în cuib, dar și pe ram.
Nu mai poți sta nici pe cracă,
Le beepuie GPS-un creastă!
„Vai și-amar de pana mea’’,
zise cucu-n pijama,
„Spune-mi tu, ce-i de făcut,
Că de-acuma e prea mult?’’.
Cucul mai experimentat,
Îmbrăcat mai elegant, la frac,
Se uita scrutând în zare,
să pice vreo idee, musai mare,
Că treaba era groasă tare!
Și stătu el ce stătu,
Când deodată, ce văzu?
Un stealth decamuflat.
Numai bun de „virusat’’
Cuiburile super smart
Cu un boț de… găinaț!
Nici prin gând n-o sa le treacă
Când o sa le „plouă’’-n casă.
Si ce ou le stă în cuib – de cuc, de gaiță,
vrabie, barză ori țarcă!
Că de la atâta grijă,
Au uitat să bage-n priză
Propriul soft de separat
Adevărul de… rahat.
Și uite cum doi cuci stingheri
au dat plasă la cerebeli,
Că a lor super „gargară’’
Creiere-au spălat pe bandă,
Și de-atâta virusat
au uitat un lucru clar:
că rahatu-i tot… rahat!
Că la fel el îl îmbracă
Pe bietul ou: fie el de cuc, de gaiță,
vrabie,barză ori țarcă.
––––––––––
Rodica-Ioana BÂNDILĂ
Reghin
21 iunie 2023


