Greșim adeseori și timpul trece,
Deschide răni, ades, închipuite
Din multe vorbe reci, nesăbuite,
Ori din priviri, ce rău nu pot să-nece.
Nici gândul trist nu va dori să plece,
Când zilnic sunt tăceri nelegiuite.
Greșim adeseori și timpul trece
Prin alte răni, ades, închipuite.
Iubirile sunt tot mai chinuite,
Când nu iertăm păcat ce se petrece,
Cuvintele sunt seci, privirea rece
Și suflete rămân nelocuite…
Greșim adeseori și timpul trece.


