20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA RODICA NICOLETA ION, CRAIOVA


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
RNI: Născută în zodia fecioarei, sensibilă, ambițioasă, tipicară, blândă, cu un puternic atașament față de oamenii în suferință. Din punct de vedere literar, sunt președinta cenalului Uniunea Artelor, directorul revistei cu același nume, poet, scriitor, cronicar. Am abordat toate genurile de scriere, începând de la poezie – glossă, pamlet, madrigal, catrene și epigrame, haiku-uri, poeme diamant, ș.a.m.d, până la nuvele S.F, povești și povestiri și romane. Ultimul roman a fost polițist, cu incluziuni S. F.


SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
RNI: Pasiunea aceasta este din anii de generală, când am avut la clasă un profesor universitar. Dumnealui mi-a inoculat dragostea pentru literatură. Mai târziu, clasele 11;12, când m-am redescoperit, luând singura notă 10, la cel mai dur profesor din școală pentru o lucrare care, pentru citire, a suprimat chiar și pauza dintre ore. Era o onoare acel 10. Mai târziu a fost critic literar la prima mea carte. Dar (scrisul) a fost și nevoia unor confesiuni, vorbitorul meu secret, batista în care îmi vărsam lacrimile…
Tatăl meu a scris, dar nu a publicat, mătușa lui, de asemenea, un văr, un nepot… Chiar și pe linie maternă am o șuviță de artiști. Înclinația spre artă a tatălui s-a detașat de poezie, continuându-se în domeniul lemnului.


SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
RNI: Debutul a fost în anul 2005, cu volumul de poezii „Stele de catifea”, într-o sală de clasă a școlii din cartier (Gheorge Țițeica) unde am avut ca prefațator, profesorul de limba română din anii de liceu și unde, ulterior, am creat cenaclul „Suflet și scânteie”, în colaborare cu profesor Ștefănescu Maria.


SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
RNI: Există un adevăr parțial (din punctul meu de vedere). Singuratic, când vreau să mă adâncesc în mine, pentru a răbufni ca un vulcan în scriere. Asta pentru a putea expune cât mai clar ideile.
Singurătate în doi, pentru neînțeleșii lumii acesteia (și am încercat și acest sentiment), dar ca om, totul se compensează cu o comunicare continuă, socializare și zbor spre libertatea cuvântului.


SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
RNI: Aveam lacrimi de bucurie în suflet, teama neînțelegerii celor din jur, dar și dorința de a evolua pe acest plan, chiar dacă ar fi fost să înfrunt o armată de critici. Aici mă regăseam…


SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
RNI: Un loc?! Da, aș putea spune că îmi place să scriu acolo unde am liniștea sufletului. În mijlocul naturii. Șopotul de ape, glasul vântului blând, ciripitul de păsări, mă fac să mă simt într-o lume de vis. Dar atunci când am o idee, mă trezește din somn și singura variantă e telefonul… deci patul. Scriu însă și pe stradă, în tramvai și oriunde mă săgetează sclipirea. Hei, dar scriam și pe faianța de la baie când era aburită, după care îmi luam caietul și notam ideea.


SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
RNI: Peste 30 de volume tipărite. Cu toate că este un efort din punct de vedere financiar, consider că a lăsa în urmă ceva merită acest sacrificiu.
Dar am multe cărți sub formă de manuscris și romane tipărite, dar netrecute prin editură. Personale, să zic așa…


SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
RNI: Scrisul nu poate fi considerat o meserie. Este o artă. De regulă artiștii sunt săraci. Dar eu rareori am avut neșansa de a nu-mi recupera investiția, pe acest traseu sinuos.
Însă dacă limităm scrisul la o meserie, nu mai vorbim despre artă. El este unul dintre pilonii societății, pilon de susținere, luptă împotriva analfabetismului, al decimării unei societăți, rădăcina nației române… Scrisul și învățătura reprezintă calea spre evoluție, transcendența…


SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
RNI: Editura Grafix, Sitech, Contrafort, M.J.M. Dar în colaborare cu Cronopedia, am avut publicată o altă carte la editura acestui site.
Am rămas în colaborare cu editura Contrafort. De ce? Distanța față de casă și aspectul financiar.


SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
RNI: Director, membru fondator, președinte de cenaclu – Uniunea Artelor.
Participant activ când viața socială permite în Cenaclul Epigramiștilor Olteni, membru în Cenaclul Epigramiștilor Români. Permanent, ca președinte al cenaclului Uniunea Artelor. Ne desfășurăm activitatea sub egida Casei de Cultură Traian Demetrescu – Craiova. Am fost membru în cenaclul „Cafeneaua Literară Cetatea Băniei” – președinte Daniela Tiger; „Literatura la noi acasă”, ca membru ușor important. Dar ocazional am trecut și prin alte organizații literare, atunci când situația mi-a permis.


SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
RNI: Mă adresez publicului larg, oameni simpli cu dragoste de literatură. Dar sunt complicată. Scriu orice, oricând. Nu oricum. Nu există limită de sus a perfecțiunii. Limita de jos, este desigur analfabetismul. Căutarea este esențială. Dacă ne gândim la lotuși și facem această asociere, tindem spre lotusul violet. Dar acesta nu se va deschide în totalitate vreodată.


SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
RNI: Nu îmi las cărțile în librării. Ar fi o tragedie. Nici măcar nu se pun pe raft. Sunt marcată de acest fapt… De la cititor la cititor, dar uneori mai postez și pe pagina mea de Faceboock. Și rareori citesc în cenaclul online Regatul Artelor. La organizații literare, acolo unde, de regulă, fac organizarea și la lansări de carte. Pe Cronopedia, pe Citatepedia, pe Poezii.biz, cu un număr de peste 800 de poeme, reprezentând începuturile mele în literatură și pe alte site-uri.


SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
RNI: Da, este o eliberare emoțională a sufletului. Pentru cei care scriu cu sufletul. Căci există și o altă formă de oameni, pe care nu vreau și nu pot să-i numesc artiști, deși sunt astfel etichetați.
Finalul oricărui manuscris îmi dă imboldul de a merge mai departe. Sentimentul că trebuie să poți mai mult, că nu ai voie să te oprești.


SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
RNI: Mai degrabă ele mă aleg pe mine. Scriu ceea ce simt, atunci când sunt marcată pozitiv sau negativ de ceva… Nu scriu că trebuie. În scrieiri trebuie să rămâi limpede, plăcut și pe înțelesul tuturor. Trebuie să introduci elementele noi ca hrana la copii – o educație cu picătura, pentru ca cititorul să poată ingurgita toate elementele.
Dar asta nu însemană că nu am și un areal din care să aleg. Au întâietate subiectele care sunt legate de sentimente, alunecând spre anumite categorii sociale, bătrâni și copii, patriotism, până la cele ce emană o noanță de zâmbet și din care derivă pamfletele.


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
RNI: Nu, nu mi-a trecut prin minte acest lucru. De multe ori am fost motivată de substanța financiară, dar nu am făcut-o, am mers pe principiul că acesta este singurul liant ce mă leagă de societate. Despărțirea de scris m-ar fi aruncat total în singurătate și pentru un scriitor cu sufletul, aceasta ar fi însemnat o poartă deschisă depresiei. Nu îmi este permis a renunța la acest drum, căci aceasta îmi este menirea.


SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
RNI: Categoric da. Altfel cum ne-am cunoaște rădăcinile?!


SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
RNI: Tot înainte! Au multe de învățat… Este lung drumul spre cucerire, dar prin autocunoaștere și prin autodepășire, poți evolua. Să-ți asumi criticile dacă e cazul, să înțelegi că nu poți fi perfect de la început și nici mai târziu. Trebuie să vrei să mergi mai departe și asta înseamnă căutare și luptă… Da, mulți vor încerca să te doboare, te vei lovi de stânci, dar mergi mai departe, dacă asta simți! Și atunci când scrii cu sufletul, simți.


SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
RNI: Există proiecte de viitor? Ți se permite să ai?! Mi-aș dori acest lucru, dar sunt dezamăgită de felul în care sunt priviți artiștii. Lupt să promovez pe cei cu valori. Colaborarea cu Casa de Cultură, revista, cenaclul, cu toate au fost un succes. Cu toate au fost proiecte…
Da, există proiecte, dar sunt doar proiecte… Țin desigur de șansă…


SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
RNI: Sunt categoric și aspecte negatie și aspecte pozitive. Este imposibil să nu te conectezi la realitate, mai ales ca om de artă.


SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
RNI: Să nu amestecăm coliva cu tortul! Indiferent ce ne oferă viața, să nu lăsăm hamul artei! Aceasta ne dă energia de a merge mai departe. Aici ne încărcăm bateriile. Meseria te poartă pe drumuri financiare, dar arta te duce dincolo de viața aceasta. E ceea ce rămâne dincolo de tine, este filonul din care se vor alimenta cei ce îți vor urma. Este o moștenire genetică, dacă nu cumva ai făcut din artă o sursă de venit sau un punct în portofoliu. Dacă nu ai lucrat cu scopul de a ajunge cineva, ori de a te ridica cu o treaptă mai sus din punct de vedere financiar…
Cei care te vor citi te vor aprecia pentru ceea ce ai scris, ci nu pentru ceea ce ai fost. Valorile se cern.



Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA RODICA NICOLETA ION, CRAIOVA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 decembrie 2022