20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI
SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA MARIANA CĂLINA
SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
MC: Sunt, simplu, cuvântul către dumneavoastră. Altceva ar fi de prisos.
SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
MC: Bună ziua dumneavoastră, bună ziua tuturor! Sunt doar…un mic univers adunat în câteva cuvinte. Scriu. Nativ. M-am născut cu acest dar. Divinitatea are grijă să ne înzestreze pe fiecare cu ceva astfel încât să fim unici, magici. Fiecare avem câte ceva de înfăptuit pe acest pământ. Eu am această misiune. De a aduna și a dărui emoții prin cuvinte așternute. Prin mine curge universul. Nu fac altceva decât să las să vină prin mine ceea ce se transmite din vibrație. De acolo, de sus. De pretutindeni, de fapt. De sus, de jos, din jur împrejur. E minunat! Să fiu canal prin care curg spre cei asemenea mie.
SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
MC: Debutul a fost, undeva, în trecut, în școala primară. Publicam în revista școlii. Pe undeva prin clasa a II-a. Apoi, am am cochetat și în liceu, mergeam la întruniri literare. Nimic scris pentru cititori, însă. Am scris, chiar și în gând, chiar și doar pentru mine. Sunt proiecte rămase în mine, proiecte care vor ieși la lumină, dacă li se va permite de sus. Spun așa, deoarece, ceea ce fac, e cu totul și cu totul special. A te dedica scrisului e mai mult decât o misiune. E zbatere. Dacă mesajul trebuie să se aștearnă, va ieși și va umple coala de hârtie. Cei ce scriu, știu, simt ceea ce spun acum. Și ca să revin la debut, am reluat scrisul, scrisul adunat în volume, undeva în 2014. Editura Națiunea, și un pumn de vise. Aveam 44 ani. O vârstă frumoasă. Și de atunci, nu m-am mai oprit. Mi-am dat seama că orice am făcut până atunci și orice aș face de acum înainte, scrisul mă va defini.
SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
MC: Asumat, din punctul meu de vedere:’’Da!’’! Când scrii, ești un instrument, o vană în care vin, curg stări, proprii universului, ești o stare, o emoție, ești o carte, nu doar un personaj. E greu să nu te izolezi ca să fii calitativ, nu poți produce, nu poți simți ca să poți transmite. E ca o transă, dacă vreți. Uneori plângi, alteori râzi, în tine sunt lumi, te dai lumii. Scriitorul e greu de înțeles. El are anturajul cu el, cuvintele îl însoțesc permanent, într-o stare brută, neformată, sunt doar sunete, vibrații, o materie vâscoasă pe care el însuși o trăiește dar care trebuie să o aducă la un anumit nivel de înțelegere pentru cititor. Nu e tocmai confortabil. Dar, dacă ești al scrisului, nu te poți elibera. Dragostea ta, unica ta dragoste e scrisul.
SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
MC: După cum am mai spus, dacă ești al scrisului, scrii. Ești de acolo. N-ai cum să fii altceva. E în natura ta. Diferența cu ceilalți asemeni ție o faci imprimându-ți propriul stil, aducându-te în propria semnătură. Deci, e firesc să scrii. Stai în colțul tău și țâșnești pe hârtie. Cu durere, de cele mai multe ori. Dar scrii. E o caznă. Să publici, însă, e altceva. Știți ce emotivi sunt scriitorii? Ce timizi? Ce pot să spun? M-a încercat o emoție fantastică la debut. Mă dureau toate cele încât aveam impresia că transmit, nu prin carte, ci prin întreg corpul, ca într-o hologramă, ceea ce scrisesem în volum. Așa era intensitatea emoției de mare. Ca o naștere.
SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
MC: Gândurie mele sunt atât de nesemnificative! De ce să le aștern? Stau de vorbă cu Divinul tot tipul. Ca să mă învețe să le adun. Sunt multe, ca la toți oamenii. Și se pierd. Ca la toți oamenii. În universul acesta mare, pornind de la cel lăuntric până în infinit. Ei…de aici începe mirajul! Le aduc și le pun în volume. Adun poame din copaci uriași, prolifici, copaci de eter! Gândurile mele, contopite cu alte și alte gânduri. Un univers de gânduri. M-ați prins, da? Le scriu și pe ele! Pe toate. Ale noastre!
SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
MC: Paisprezece. Poezie și proză.
SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
MC: Legat de literatură, firește, și citesc. Încerc să parcurg mari scriitori, să nu-mi sară. E mult de studiat. Tot timpul. O viață și nu e suficientă și pentru acest lucru! Mi-ar plăcea să cred că scrisul produce, dar nu, nu e așa. Scrisul este și nu este o marfă. Sunt cărți care se vând, scriitori care răzbat. Sunt geniile care rămân. N-am scris niciodată pentru bani, n-am urmărit aceasta deși, ca să poți să dai cititorului, ai nevoie și de resurse financiare.
SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
MC: Am publicat la editura Națiunea. Apoi, ultima carte publicată am scos-o prin intermediul editurii Irizor, o editură aflată la început. Trebuie să și ajutăm, să și dăm speranțe, să promovăm, așa cum am fost promovați!
SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
MC: Particip frecvent la evenimente și cenacluri literare. Membru Uniunii Internaționale A Oamenilor de Creație din Chișinău, condusă de d.na Renata Verejanu, unde am și fost premiată cu romanul ’„Limanul Nălucii’”. Am luat, din anumite motive, o pauză literară, dar pregătesc cititorului un proiect surpriză, un cenaclu, o orientare, toate, benefice pentru creația mea literară, și care sper să aducă în forță creațiile mele acolo unde le este locul.
SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
MC: Se scrie mult. Publicul meu e un public restrâns. Scriu ceva mai obtuz, mai ermetic. Nu mă voi schimba, mă voi perfectă, în schimb. Și aceasta doar pentru cititor. Nu vreau să ies în evidență cu nimic din ceea ce este persoana mea. Cu scrisul meu însă, da! E loc pentru toată lumea dar eu voi fi eu, cu semnătura mea. Așa consider.
SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
MC: Nu mă pot numi un scriitor consacrat. Am admiratori. E drept. Cărora le mulțumesc și pe care-i asigur de tot respectul meu. Ceea ce scriu e doar pentru cititor. Cărțile se găsesc la mine, momentan. Iar pentru activitatea literară, un simplu clic pe rețea, o simplă căutare pe numele de autor, Năcrin Amalia, pe Google, și…mă veți găsi. Sunt la vedere, cărțile mele apar pe siteul Editurii Națiunea, https://www.edituranatiunea.ro, unde am publicat consecvent, și căreia îi mulțumesc pe această cale!
SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
MC: Da, scrisul este o formă de eliberare emoțională a sufletului. Până la momentul când devine o povară. Scriind, sângerez continuu. Pentru mine, nu prea e eliberare, e mai degrabă durerea și căutarea. Căci încă nu transmit esența. Finalul oricărui manuscris e ca un zâmbet. Cerul zâmbește, corpul meu e încă încorsetat. Se pare că acea carte, cea care va pune punctul pe i, se lasă încă așteptată. Acum înțelegeți de ce un scriitor e un singuratic? Caută esența cărții sale. Și pentru aceasta trebuie să te rupi de lume. De tot. E un sacrificiu.
SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
MC: Am spus de la început: sunt un transmițător. De emoție. Și câte emoții curg prin noi, pe lângă noi, în gânduri și pretutindeni? Infinite!!! Cum să pot să aleg? De-aș avea mai multe corpuri, mai multe creiere, mai multe mâini, le-aș folosi pentru scris, pe toate, concomitent. Sunt convinsă că sunt atâtea teme, atâtea stiluri ce ne-așteaptă! Ele, temele, ne aleg. Să fiți convinși!
SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
MC: N-are cum să-mi tracă așa ceva prin cap. Nu mă lasă scrisul! Știți cum procedează el, scrisul? Folosește mai multe vase. Apoi, alege. Sunt și eu printre variantele de vase. Dacă voi publica acel volum esență înseamnă că scrisul m-a ales. Printre ceilalți consacrați. Simplu.
SMA: Considerați necesar introducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
MC: Ați atins un subiect care-mi place. Cu siguranță, da! Însă…avem nevoie de critică, ne lipsește critica literară. Se scrie mai mult decât se poate analiza. Sunt unii care se cred scriitori. Nu pot să-și recunoască mediocritatea. Sunt persoane care nu au ce căuta aici. Cu riscul de a fi rea. Avem nevoie de critici literari, ca de aer! Și apoi, da, literatură în manuale.
SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
MC: Orice aș spune, cel ce are talent are să scrie. Căci asta știe. E automatism. Eu doar le urez o trecere victorioasă! Și închinată cititorului.
SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
MC: Să găsesc formula pentru acel volum. Să fiu a cititorului întru eternitate.
SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
MC: Nu. Când scrii nu ești afectat. Scriitorul scrii și când trece în neființă. Scrisul înseamnă orice. Și durere, și iubire, înseamnă disperare, ură, tot ce se întâmplă și nu se întâmplă. Când scrii, scrii. Nu îți trebuie ceva special, o anumită atmosferă, un anume cadru. Scrii în durere, scrii și când nu scrii. Gândul e o formă de scris. Avem să ajungem să ne citim la acest nivel.
SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
MC: Vă mulțumesc pentru prilejul de a participa la interviu! Un gând pentru cititori…?! Vedeți ce greu e? Nu știu ce să spun…Emoția! Sunt gândul împlinirii depline. Sper ca scrisul să ajungă, nu numai să mulțumească sufletul ci și să-l împlinească. Acesta este gândul meu pentru cititor. Să găsim, împreună, formula împlinirii.