20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA FLORINELA RUSU, TIMIȘOARA

SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
FR: Mă numesc Florinela Rusu, născută la 2 octombrie 1067 în Tecuci, județul Galați! Am urmat școala gimnazială și doi ani de liceu în zonă, apoi am continuat liceul la Brașov, oraș în care mi-am petrecut 15 ani frumoși ai tinereții mele.

SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
FR: Am iubit dintotdeauna poezia și muzica folk, ele au fost pentru mine minunile acestei lumi. Scriu de copil, dar primele versuri păstrate sunt de la vârsta de 20 ani. Este un talent nativ, dintotdeauna m-am considerat prietena cuvintelor.

SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
FR: Am debutat în noiembrie 2018 cu primul volum, „ Dreptul la fericire” i-a urmat al doilea volum, „Senin de asfințit „ apărut în iunie 2020. Momentan am în lucru al treilea volum, „Balada sufletelor nepereche”, care va apărea până la sfârșitul lunii ianuarie 2023.

SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
FR: Da, există o sămânță de adevăr în aceste cuvinte. Eu cred că, cine scrie poezie sau proză, este un om sensibil, cu suflet mare, gata mereu să se aplece spre suferința celui de lângă el, gata să dea un sfat, să strângă o mână. Cine scrie, simte viața altfel, îi pare o muzică pe care doar el o aude. Cu siguranță poetul suferă mai mult, pentru simplu motiv că el pune suflet… prea mult suflet uneori.

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
FR: Când am ținut în mână primul meu volum, am avut lacrimi în ochi, îmi părea că am adus pe lume încă un copil pe lângă cei trei pe care viața și divinitatea mi i-a dăruit… și un copil nu poate fi decât bucurie și speranță. Am citit cartea în 2 ore, pagină cu pagină și nu puteam să cred că este dăruirea mea, în ea se afla sufletul meu și toate trăirile, bucurii și durere, de care viața nu m-a ocolit nici pe mine.

SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
FR: Da, mă consider un elev disciplinat. Scriu pe hârtie și când poezia este gata, o transcriu pe un caiet studențesc cu coperți groase, trei volume, trei caiete. Aș suferi enorm să pierd o poezie, rețelele sociale pot dispărea într-o clipă și de aceea eu le strâng, le voi lăsa copiilor mei, când le va fi dor, să vadă scrisul mamei.

SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
FR: Două volume și al treilea se află la editură, va apărea în câteva zile. Până la sfârșitul acestui an vreau să editez și cel de-al patrulea volum.

SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
FR: În afară de scris, eu cânt de mică. Regretul meu este și va rămâne faptul că nu am studiat chitara. Fac doar înregistrări karaoke pe muzică folk sau colinde de sărbători, doar pentru a-mi bucura familia și prietenii care mă urmăresc pe rețelele de socializare. O altă pasiune este lucrul de mână, croșetez orice găsesc frumos, flori, păpuși, eșarfe și le dăruiesc. Am scos un tiraj de 150 de volume din fiecare volum, dar le-am dăruit oamenilor care mă citesc, nu pot lua bani, mi s-ar părea că-mi vând viața, sufletul. Omul modest nu se gândește la bani și înavuțire. Consider scrisul un dar de la Dumnezeu, Iar El ne învață să nu strângem comori pe pământ, doar în ceruri.

SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
FR: Primul volum, „Dreptul la fericire” l-am tipărit la Editura Ștef din Iași, prefațat de doamna Cezarina Adamescu, membru U.S.R., scriitor și critic literar. Cel de-al doilea volum a apărut la Editura Armonii Culturale din Onești, sub directa îndrumare a domnului Gheorghe Stroia, membru ARA&USE. Tot la această editură va apărea și al treilea volum, consider că este un om care a dat dovadă de seriozitate și profesionalism.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din Romania sau din afara țării?
FR: Am participat doar la două lansări de carte, eu fiind plecată din țară în ultimii 14 ani. M-am întors acasă din februarie 2022 și sper să particip la cât mai multe astfel de întruniri, îmi doresc să cunosc oameni, să împărțim impresii, să ne bucurăm de poezie și muzică bună.

SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
FR: Nu cunosc piața de desfacere din România, cumpăr câte o carte când apare și mi-o doresc. Pe mine mă citesc, începând de la colegii de condei, până la oameni simpli, dar iubitori de frumos, din care fac și eu parte. Sunt una de-a lor și așa voi rămâne.

SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
FR: Cititorii mei mă găsesc pe rețelele de socializare, toți cei care mi-au cerut o carte, au făcut-o în privat și eu le-am expediat prin poștă sau curierat. Multora am avut onoarea să le înmân personal și pentru mine a fost o bucurie imensă.

SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
FR: Cu siguranță, eu nu văd viața mea fără scris. Este o mare eliberare, scriu noaptea, când sunt liniștită și rămân singură, eu cu gândurile mele. Cu fiecare volum consider că am reușit să mai urc o treaptă spre împlinire, spre sufletele oamenilor. Familia este alături de mine și asta îmi dă aripi, parcă îmi pune cerneală în calimară. Voi scrie până când îmi va fi îngăduit de cineva, acolo sus.

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
FR: Uneori îmi aleg subiectele, alteori mă aleg ele pe mine. Depinde de starea sufletească, uneori mă inspiră o fotografie, alteori e de ajuns să privesc pe fereastră, când ascult o melodie dragă mă iau de un cuvânt și fac versuri în minte, pe care mă grăbesc să le notez. De multe ori scriu atunci când sunt tristă, când mă năpădesc amintirile, când îmi este dor de copiii mei plecați departe. Nu îmi aleg niciodată dinainte tema următoarei poezii, scriu doar ce simt pe moment.

SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
FR: Nu, niciodată. Nu aș putea trăi fără poezie. Am citit marea majoritate a poeților români, începând de la Mihai Eminescu, până la marele Adrian Păunescu, un poet care am avut onoarea să-mi fie contemporan, până s-a mutat la stele. Iubesc poezia mai presus de toate.

SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
FR: Cu siguranță, copiii de astăzi trebuie să cunoască de pe băncile școlii poezia și proza, să fie șlefuiți în dragostea pentru cultură și înaintași. Fiecare copil a învățat de mic o rugăciune și o poezie, îmi doresc să fie la fel și pentru generațiile care vin din urmă.

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
FR: Mesajul meu este să-și urmeze visul, să scrie de câte ori au inspirație sau un subiect. Vor fi piedici la orice pas, important este să trecem peste ele și să mergem pe drumul nostru. Fiecare om are ceva de arătat lumii, să nu aibă inhibiții și astfel vor reuși. Folosiți pietrele din cale doar pentru a vă construi un drum.

SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
FR: Primele două proiecte pe acest an sunt, în ordinea lor, lansarea volumelor mele, care va avea loc în luna iunie, să duc la bun sfârșit și al patrulea volum și să scriu în continuare, cât mai mulți ani! Să particip la cât mai multe întruniri cu prietenii poeți din toată țara, mă încarcă pozitiv și îmi bucură sufletul astfel de evenimente.

SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
FR: Cum eu am lipsit mult timp din țară, am fost paralelă cu tumultul prin care trecem. De când m-am întors, trăiesc fiecare eveniment. Nu mi-a afectat activitatea literară, uneori am scris câte un poem-manifest, ca un strigăt pe care, oricum, știu că nu-l aude nimeni. Mă afectează totul emoțional, mă pun pe gânduri diferențele sociale pe care nu le-am agreat niciodată. Pentru mine, sărac și bogat, tot cu o lingură mâncăm. Sper într-o lume mai bună, cu oameni care zâmbesc mai mult, o lume în care fiecare să-și aibă locul său, bine determinat.

SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
FR: Tuturor cititorilor (și când spun asta, nu mă refer strict la cititorii mei), le îndrept gândul meu de prețuire infinită, fie să rămână mereu iubitori de cultură, de frumos. Motto-ul meu dintotdeauna a fost și va rămâne: „ Eu fără cititori, nimic nu sunt!”

Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 ianuarie 2023