SÂMBĂTA LUI TOADER
Adu-ți aminte de cei răposați și respectă-le tradițiile moștenite, căci toți suntem peregrini prin viață. Numai așa va ști generația tânără, despre tradițiile și ritualurile poporului în care ai rădăcini! (Maria Filipoiu)
Prima sâmbătă din Postul Paștilor este numită „Sâmbăta lui Toader”sau „Sâmbăta Colivelor”, când este prăznuit Sf. Teodor Tiron și se împarte colivă pentru cei adormiți, fiind prima Sâmbăta morților, când se face pomenirea lor de către preotul bisericii.
Coliva lui Sântoader se prepară de Vineri și se duce Sâmbătă la biserică, unde se sfințește, apoi la cimitir, pentru a fi împărțită. Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de pâine, vin și colivă.
Se binecuvintează coliva și se împarte credincioșilor.
Tot în această zi se prepară colaci din făină de grâu – denumiți Brândușei, care se dau de pomană.
La sinaxarul de sâmbătă, pe lângă relatarea minunii Sfântului Teodor Tiron, se citește și un cuvânt de laudă, compus de Sfântul Ioan Damaschin.
Minunea săvârșită de Sfântul Teodor încununează prima săptămână a Postului Mare, întărind credința că, prin post și rugăciune, se risipesc toate uneltirile viclene ale vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.
În fiecate sambătă din Postul Paștilor, de la Sâmbăta lui Toader, la Sâmbăta lui Lazăr, se face pomenirea celor strămutați la Domnul.
+ Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Cum se prepară coliva – rețeta originală
Coliva se prepara din grâu fiert, miere și nuci. Nu au fost alese întâmplător nucile, fiindcă au formă de cruce. Mierea poate fi înlocuită de zahăr, grâul de arpacaș, iar pe lângă nuci se mai folosesc cacao, cocos, scoțișoară, stafide și bomboane pentru ornat.
În unele țări coliva este asezonată cu fructe, linte, susan sau alte cereale.
În balcani şi în România reţeta a rămas foarte aproape de cea originală – grâu fiert cu miere şi miez de nucă.
Coliva este folosită de către ortodocși, grecii catolici sau de greco-catolicii români.
Când se prepară coliva
*la înmormântarea celor dragi
*la parastasele celor adormiţi, la: 3 zile, 9, 40, un an, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani (după cum este tradiția locului).n
*la marile sărbători ale Bisericii, la praznicele împărăreşti sau la zilele de pomenire ale sfinţilor care au fost purtate de către răposați.
*la toate sărbătorile: Moșii de Primăvară, Vară, Toamnă de câte ori se face Pomenirea morților.
+ Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Rețetă pentru colivă – ingrediente și mod de preparare
*500 g arpacas
*350 g zahar
*350 g nuca
*6 pliculete zahar vanilat
*2 lingurite coaja de lamaie
*100 g stafide
*zahar pudra pentru ornat
Se spală grâul/ arpacașul în mai multe ape, care se toană la rădăcina unui pom sau se udă plantele.
Se pune în apă rece, cu câteva ore înainte de fiert. Apa trebuie să fie de trei ori şi jumătate mai multă apă decât arpacaş (se măsoară cu o cană)
Se fierbe încet, la foc foarte mic, circa o oră, până ce bobul de arpacaş crapă sau „înflorește”.
În timp ce fierbe, se adaugă zahărul şi un praf de sare şi se amestecă mereu, ca să nu se lipească de fundul vasului.
Când arpacașul pentru coliva este fiert, se dă deoparte şi se lasă la răcit, eventual cu un prosop curat umezit pus deasupra, ca să nu prindă coajă foarte groasă. Este bine să se facă seara și să se lase până dimineața.
Se alege nuca și se separă câţiva mieji întregi, pentru ornat.
Se dă miezul de nucă prin maşina de tocat sau se zdrobește.
A doua zi, de dimineață, începe prepararea rețetei de colivă.
Se amestecă arpacașul cu nuca, zahărul vanilat, coaja de lămâie, stafide, și orice alte ingrediente, după gust și preferință.
După ce au fost amestecate toate ingredientele, coliva se pune într-o farfurie mare sau pe un platou și se ornează.
Deasupra se poate presăra cacao în semn de cruce, nucă de cocos și se ornează cu bomboane și nucă.
Se duce la biserică, pentru a fi binecuvântată de preot, apoi se împarte de sufletele morților.
+ Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Tradiții și ritualuri de Sântoaderi – Caii lui Sântoader
În tradiția populară se spune că Vinerea Sântoaderului – înainte de sărbătorirea Sfântului Toader – este dedicată unuia dintre Caii lui Sântoader, cel mai viguros și mai nărăvaș.
Este așteptată cu interes de fetele nemăritate și de tinerele neveste, pentru obiceiuri tradiționale.
Înainte de răsăritul soarelui, fetele scot rădăcina de Iarbă Mare – iarba cu întrebuințări în medicina populară, în vrăji și în descântece.
Planta amintită se pune în apa cu care își spală părul, împreună cu puțin păr de pe fruntea cailor (să fie mereu în frunte). Apoi merg în grajd, își ating părul spălat de coada celui mai frumos cal, invocându-l pe „Sântoaderul cel Mare”.
„Toadere, Sântoadere/ Dă cosiță fetelor/ Cât e coada iepelor”.
În acestă zi, fetele de măritat își despart părul cu cărare pe mijloc, semn că pot să fie invitate de flăcăi în hora satului.
În această seară se organizează o clacă – locul unde se adună tinerii pentru a-și demonstra dibăcia în meșteșuguri.
Se fac mâncăruri speciale, de post, din boabe de grâu sau porumb , fierte și indulcite cu miere și se consumă de participanții la clacă.
Maria Filipoiu – poet, exeget, jurnalist UZPR


