Sânzienele în poeme
RITUALURI DE SÂNZIENE
În ziua de Sânziene,
obicei păgân revine
cu florile de sulfină,
ca leac de duh şi inimă.
.
Pentru fete iubitoare,
au însemnătate mare,
că se grăbesc să adune
flori ce pot face minune.
.
În zori de zi, la Drăgaică
fete mari merg să culeagă
florile miraculoase
ce le fac mai drăgăstoase.
.
Le-mpletesc în cununiţă,
purtând aceeaşi dorinţă.
Fiecare de-a fi dragă
unui june, viaţa-ntreagă.
.
Cu ele se împodobesc
şi cântec de vrajă rostesc.
Apoi le-aruncă pe case
cu incantaţii duioase:
.
-Sânziană, zână rară,
în soarta mea te coboară!
Să-ţi dau cunună aleasă,
să-mi aduci noroc in casă!
.
Cu ea să te împodobeşti,
dorinţa să-mi îndeplineşti!
Să îmi trimiţi june frumos,
cu suflet bun și drăgăstos!
.
Fete cu gând la măritiş
aruncă pe acoperiş,
cununa de pe capul lor,
visând la tânăr iubitor.
.
La juna care rămâne
cununa cu scop anume
pe acoperiş de casă,
în curând va fi mireasă.
.
Iar la care se întoarce
înapoi, din nou va face
cununiţă, altădată
să-și cheme norocu-n soartă.
.
În curând, zvonul se duce
şi peţitori le aduce
fetelor ce sunt sortite,
la altar a fi-nsoţite.
.
Datină de sărbătoare
se sfârşeşte-n alai mare,
cu nuntire ce uneşte
destinele ca-n poveste.
.
An de an pe calea vieţii,
prin visele tinereţii,
mistic şi real se-mbină
în cununa de sulfină.
Din vol. „Tradiții creștine și ritualuri populare românești”
Autor, Maria Filipoiu
TRADIȚII DE DRĂGAICĂ
De prin tradiții creștine,
străvechi obicei revine,
când florile de drăgaică
se slujesc la biserică.
Prin ritual religios,
se duc de om evlavios
în lăcaşuri de slujire,
pentru har de lecuire.
Se împart la fiecare,
să le pună la păstrare
lângă icoană sau cruce,
duhuri rele să alunge.
Se dau cu multă credinţă,
vitelor în suferinţă.
Pe arşiţă ori furtună
se ard, rostind rugăciune.
Minune se-nfăptuiește,
când credința este mare,
că ploaie din nori stârnește,
sau de-i furtună, dispare.
Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești”
Autor, Maria Filipoiu
VRAJA SÂNZIENELOR
Erezie sau minune
e-n ziua de Sânziene,
ce din basm coboară-n lume,
și mitul străvechi se cerne.
.
Cu menire seculară,
în lirica populară
invocate-s eroine
ca niște făpturi divine.
.
Fecioare neprihănite,
de soartă năpăstuite,
îşi strigă nefericire,
c-au fost trădate-n iubire.
.
Drama din spirit să-și curme,
pe cine prind, lasă urme
de cumplită răzbunare,
fără sorţi de vindecare.
.
Fetele mai drăgăstoase
pun drăgaica-n cununițe
și le aruncă pe case,
de-a le împlini dorințe.
.
Iar cununa suspendată
pe acoperiș de casă,
când de-o fată-i aruncată,
duce vestea de mireasă.
Junele care zăreşte
cununiţa cu pricina,
pe furiş se pregăteşte,
fetei să îi ceară mâna.
Cu usturoi se vor unge
grajduri, praguri şi ferestre,
spirite rele s-alunge,
când vraja le urmăreşte.
Bântuită este noaptea
de iele plângându-şi soarta
şi strigându-şi jumătatea.
când la cer, deschisă-i poarta.
Spiritele încetează,
vraja să şi-o manifeste,
când altă zi luminează
și le trimite-n poveste.
OBICEIURI DE DRĂGAICĂ
Vin obiceiuri străbune,
în ziua de Sânziene,
tineri la horă s-adune,
cu mister ce-n sorți se cerne.
*
Drăgaica în cununițe
e aruncată pe case,
să împlinească dorințe
fecioarelor grațioase.
*
Cununița suspendată
pe acoperiș de casă,
duce veste minunată,
despre tânăra mireasă.
*
Junele care iubește
fecioară cu fantezie,
un inel îi pregătește,
s-o ceară-n căsătorie.
*
Bântuită este noaptea,
de iele-n locuri deschise,
căutându-și jumătatea,
de-al iubirii foc aprinse.
*
Chiuie de voie bună,
ca fantasme în straniu joc.
Iar pe cer se-aprinde Lună
plina de-al astrelor foc.
*
Lângă izvoare poposesc,
istovite de cale grea,
beau apă și se răcoresc,
în zori să își ducă vraja.
.
Locul pe care au jucat
năvalnice Sânziene,
rămâne ars și însemnat
de sinistre fenomene.
*
Omul ce-n el nimerește,
e nenorocit pe viață,
că chipul i se pocește
și de leac n-are speranță.
*
Cei ce cred vrăji de moroi,
s-alunge spirite rele,
cu leuștean și usturoi
împodobind ferestrele.
*
În Drăgaice încetează
manifestări malefice,
când zorile luminează
și vraja în mit se duce.
*
Din vol.„Tradiții creștine și ritualuri populare”, Maria Filipoiu, Editura Paideia – București, 2008
Maria FILIPOIU – U. Z. P. R


