Sânzienele în tradiții și ritualuri
OBICEIURI DE DRĂGAICĂ
Vin obiceiuri străbune,
în ziua de Sânziene,
tineri la horă s-adune,
cu mister ce-n sorți se cerne.
Drăgaica în cununițe
e aruncată pe case
să împlinească dorințe
fecioarelor grațioase.
Cununița suspendată
pe acoperiș de casă
duce veste minunată,
despre tânăra mireasă.
Junele care iubește
fecioară cu fantezie,
un inel îi pregătește,
s-o ceară-n căsătorie.
Bântuită este noaptea
de iele-n locuri deschise,
ce-și caută jumătatea,
de-al iubirii foc aprinse.
Chiuie de voie bună,
ca fantasme în straniu joc.
Iar pe cer se-aprinde Lună
Plină de al dragostei foc.
Locul pe care au jucat
năvalnice Sânziene,
rămâne ars și însemnat
de sinistre fenomene.
Omul ce-n el nimerește,
e nenorocit pe viață,
ca chipul i se pocește
și mintea rămâne-n ceață.
Cei ce cred în vrăji de moroi,
s-alunge spirite rele,
cu leuștean și usturoi
împodobesc ferestrele.
În Drăgaice încetează
manifestări la răscruce,
când zorile luminează
și vraja în mit se duce.
Maria Filipoiu
MITURI DE SÂNZIENE
În ziua de Sânziene,
străvechi mit păgân revine
cu florile de sulfină,
răsărind pe rădăcină.
Pentru fete iubitoare,
au însemnătate mare,
că se grăbesc să adune
flori ce pot face minune.
Când vraja-n destin se leagă
fete mari merg să culeagă
florile miraculoase
ce le fac mai drăgăstoase.
Le-mpletesc în cununiţă,
purtând aceeaşi dorinţă.
Fiecare să-și aleagă
iubit pentru viața-ntreagă.
Cu ele se împodobesc
şi ritual magic rostesc.
Apoi le-aruncă pe case
cu incantaţii duioase:
-Sânziană, zână rară,
în soarta mea te coboară!
Să-ţi dau cunună aleasă,
să-mi aduci noroc in casă!
Cu ea să te împodobeşti,
dorinţa să-mi îndeplineşti!
Să îmi trimiţi june frumos,
cu suflet bun și drăgăstos!
Fete cu gând la măritiş
aruncă pe acoperiş,
cununa de pe capul lor,
visând la tânăr iubitor.
Fetei ce va fi curtată,
coronița-i suspendată
pe acoperiş de casă
și-n curând va fi mireasă.
Iar când se rostogolește,
Cununia zăbovește.
Fata e încununată
mai târziu, pe-a vieții roată.
Rochie albă să îmbrace,
un alt ritual va face,
împletind și altădată,
drăgaică înrourată.
În curând, zvonul se duce
şi peţitori le aduce
fetelor ce sunt sortite,
la altar a fi-nsoţite.
Datină de sărbătoare
se sfârşeşte-n alai mare,
până ce se duce veste
de nuntă ca în poveste.
An de an pe calea vieţii,
prin visele tinereţii,
mistic şi real se-mbină
în cununa de sulfină.
Maria Filipoiu
TRADIȚII DE DRĂGAICĂ
Pe „cap de vară” revine
timpul cu datini creștine,
s-aducă flori de drăgaică
în magia liturgică.
Prin ritual religios,
se duc de om evlavios
în lăcaşuri de slujire,
pentru har de lecuire.
Sfințite în biserică,
alungă duh rău și frică
din cel ce crede-n magie
și taina din religie.
Se împart la fiecare,
să le pună la păstrare
împodobind icoanele,
s-alunge spirite rele.
Se dau cu multă credinţă,
vitelor în suferinţă.
Pe arşiţă ori furtună
se ard, pentru vreme bună.
Minune se-nfăptuiește
și ploaie din nori stârnește,
sau de-i furtună, dispare,
când credința este mare.
Maria Filipoiu
VRAJA SÂNZIENELOR
O erezie anume
e-n ziua de Sânziene,
ce din cer coboară-n lume,
cu miturile-n troiene.
Prin datină seculară
invocate-s eroine
în ținută populară,
ca niște făpturi divine.
Fecioare neprihănite,
fiind trădate-n iubire,
în Sânziene menite,
îşi strigă nefericire.
Drama din spirit să-și curme
în cumplită răzbunare,
pe cine prind, lasă urme
fără sorţi de vindecare.
Fetele mai drăgăstoase
pun drăgaica-n cununițe
și le aruncă pe case,
de-a se împlini dorințe.
Junele care zăreşte
cununiţa cu pricina,
pe furiş se pregăteşte,
fetei să îi ceară mâna.
Bântuită este noaptea
de iele plângându-şi soarta
şi strigându-şi jumătatea
când la cer deschisă-i poarta.
Spiritele încetează,
vraja să şi-o manifeste,
când altă zi luminează
și le trimite-n poveste.
Maria Filipoiu – UZPR
by