Eugen Serea
Cercul Interior
Adânc în noi e locul geometric
Al punctelor fără de chip și nume,
O lume ,,în” și ,,dincolo” de Lume,
A triplului sperjur simonopetric…
Acolo gândul e săpat în piatră
De ape și de vânturi cardinale;
Emoții vechi, cetății marginale,
La zăvorâte porți, sunt lupi ce latră
Și scheaună, jucând un rol de câine
Și zgreapțănă, adânc în lemn, cu gheare;
Dar înlăuntru e-un alt soi de fiare,
Vânându-se-ntre ele pentru pâine…
Și-s două Luni, se văd, se simt pe boltă,
Așa cum are Marte, și-n conjuncții
Instinctele intersectează funcții,
Creând organe-n fiare dezinvoltă.
Aici Cuvântul pune începuturi
Și reconfigurează Imposibil
În Univers conceptual, lizibil,
Emancipând omizile în fluturi!
Emirii sunt egali cu cerșetorii,
Realitatea unduie ca apa,
E ca în zori, când s-a sfârșit agapa
Și te privesc, cu milă, trecătorii…


