SÂNZIENELE ÎN TRADIȚII ȘI MITOLOGIE

Marcată în ziua de 24 iunie, Drăgaica sau Sânzienele se suprapune peste sărbătoarea ortodoxă: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan de la Suceava-România.
Originea „Sânzienelor” se află într-un străvechi cult solar şi se mai numește Cap de vară” sau „Amuţitul cucului”. Cucul este pasărea care cântă doar trei luni pe an – de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (în jur de 20-21 iunie) sau până la Sânziene, pe 24 iunie. Când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Etimologic, denumirea de „sânziene” se referă la trei elemente strâns legate între ele.
– Primul se referă la zâne, de obicei bune și norocoase în noaptea de 23 spre 24 iunie – noaptea Sânzienelor.
– Al doilea este reprezentat de florile galbene, care înfloresc în preajma zilei de 24 iunie și au efecte magice, fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume.
– Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul și estul României – Drăgaica.
În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene. Din 2013, în 24 iunie este Ziua Universală a Iei, dedicată promovării iei românești, la inițiativa comunității „La Blouse Roumaine”.

Drăgaica – mitul dragostei și al norocului

În folclorul românesc, Drăgaicele sau Sânzienele sunt reprezentate de fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, imaginate adesea dansând.
Ele sunt considerate zâne ale câmpului, care atribuie proprietăți deosebite florilor şi buruienilor, în preajma sărbătorii de 24 iunie, când devin plante de leac. După sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, nu mai cresc și își pierd proprietățile.
Leacul florilor de drăgaică sau sânziene, culese în ziua sărbătoarea de la care au primit numele, prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate pentru tratarea bolilor sau alungarea spiritelor rele. Totodată, în această perioadă este un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac. În noaptea de Sânziene înflorește feriga și va aduce noroc celui care o culege.
În medicina populară, floarea de drăgaică este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi şi sensibili, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor, iar roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi şi de piele.

Ritualuri mitologice

Sânzienele reprezintă mitul dragostei și al norocului.
În mitologia românească, Sânzienele sunt zâne bune, care aduc noroc, dar atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele sau iele. Noaptea de Sânziene este înconjurată de o aură de mister și magie, prielnică vrăjilor și descântecelor de dragoste.
De această zi sunt legate diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.
Ca o magie a iubirii, în noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obişnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji: își înfăşurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile, îşi puneau în păr sau în sân floarea „Drăgaică”, pentru a atrage atenţia asupra frumuseții lor în tot cursul anului.
Fetele mai aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, în timp ce, dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă pentru a şti câţi ani mai are de așteptat.
Dansul Drăgaicei. Din spice de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau „dansul Drăgaicei”. Acest dans era o invocaţie pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor. În tradiţia populară se credea că, odată cu Drăgaicele, juca şi soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.
În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.
Roua miraculoasă era strânsă dimineaţa zilei de 24 iunie, când multe fete obişnuiau să se scalde în roua din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc şi mai ales se fereau să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu acea rouă era sănătos şi drăgăstos peste an.
Coronițele de drăgaică (sânziene), lăsate noaptea afară, puteau asigura fetele că vor face nuntă în vară, în cazul în care erau găsite dimineața acoperite de rouă. Florile culese de Sânziene, așezate sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete să își vadă consoarta în vis. De asemenea, în această zi se practicau descântece de iubire, fiind extrem de benefică pentru întors inima unuia către altul.
Un al ritual practicat de Sânziene este purificarea prin apă și foc

Purificarea prin apă și foc

Un ritual specific Sânzienelor transformarea unei bijuterii de aur într-un talisman norocos. Se foloseşte orice fel de obiect din aur, indiferent dacă este vorba de un inel, o monedă sau un pandativ. Cu o zi înainte de solstiţiu, bijuteria este pusă într-un vas rezistent la foc, plin cu ierburi aromate (cimbru, rozmarin, salvie, lavandă, busuioc, mușețel). În zorii zilei se scoate obiectul de aur dintre ierburi, după care este scufundat într-un vas cu apă neîncepută, apoi este trecut cu iuţeală prin flacăra unei lumânări din ceară de albine. În acest fel, bijuteria este purificată cu elementele apă și foc. Cu flacăra de la lumânare se dă foc ierburilor uscate din vas, lasându-le să ardă şi să îşi împrăştie aromele. De la mijlocul zilei şi până la apus se lasă obiectul de aur într-un loc sigur, la lumina lumina Soarelui, având rolul de a stoca energiile pozitive în bijuteria de aur. Seara se ține talismanul strâns într-o mână, iar practicantul magiei îşi închide ochii şi se concentrează asupra celei mai arzătoare dorințe, apoi îşi pronunţă dorinţa cu glas tare, de 3 ori. În final se spun cuvintele magice: „Fii vrăjit şi adu-mi noroc și dragoste. Belşugul să se reverse şi energiile să strălucească la fel ca aurul. Aşa să fie!” Pentru a-şi manifesta eficienţa, talismanul de aur trebuie să fie purtat mereu de către persoana care i-a imprimat magia.

Târgul Drăgăicii – traditii și obiceiuri

În ziua de Sânziene se fac bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânziene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Argeş, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul Ialomiţa.
– În tradiția creștină, pe 24 iunie, credincioșii ortodocși sărbătoresc „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, considerată sfântă și nimeni nu trebuie să lucreze.
Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară, se fac pomeni pentru morţi, de „Moșii de Drăgaică”, se face curățenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânări și se da de pomană la cimitir.
De Sânziene sau Drăgaică își serbează Ziua onomastică, nativele cu numele: Sânziana, Zina, Draga, Drăguța și derivate din acestea.
* „Tradiții creștine și ritualuri populare”,
Editura Paideia – București, 2008

* La mulți ani sărbătoritelor zilei de Sânziene/ Drăgaica!
* 24 iunie – Drăgaica/ Sanzienele
Maria Filipoiu

by

Referinţă Bibliografică

SÂNZIENELE ÎN TRADIȚII ȘI MITOLOGIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 iulie 2021