– Avem o căsnicie foarte frumoasă, îmi spune Ics. Seara împărţim o tabletă calmantă în două şi fiecare ia o jumătate egală cu cea a jumătăţii sale! Poate exista un exemplu mai perfect de armonie conjugală?
– Da! este de părere Ygrec. Eu şi soţia mea folosim aceeaşi periuţă de dinţi… O zi eu, o zi ea.
*
– Să nu cumperi fondante de ciocolată dacă înviţi prietenii la petrecere de casă nouă, mă atenţionează amicul B. Eu am cumpărat şi ce crezi? Toţi au venit cu câte un pacheţel frumos ambalat şi după ce-au plecat, m-am pomenit cu o mulţime de cutii cu bomboane din astea…
L-am ascultat. In principiu, a avut dreptate. Nu am primit ciocolată, dar m-am pomenit cu o mulţime de sticluţe after shave şi flacoane cu ulei de baie. De altfel, eu nici nu am făcut petrecere de casă nouă. Casa e aceaşi.
*
Bunicul meu a fost toată viaţa băiaş la baia de abur din Dorohoi, îi spune Cutare şefului de la serviciul personal.
– Bine, acceptă acesta. Scrie atunci: Originea – industriaşi. Forţa motrice – aburi..!
*
Zet era considerat şi se purta, de altfel, ca un intelectual. Pe vremuri, în tinereţe, lucrase intr-un atelier de reparat stilouri.
*
Directorul întreprinderii adună absolut tot personalul şi îi face pe toti vinovaţi de proasta calitate a produselor. Apoi, cere să rămână numai maiştrii şi inginerii şi le spune: „Ştiţi bine că numai voi sunteţi vinovaţi de…” Rămâne apoi numai consiliul de conducere. Acelaş joc. Ajuns acasă, îl ia în primire nevasta: – Incapabilule!
*
Să presupunem că Romeo şi Julieta nu s-au sinucis şi că s-au căsătorit la primărie. Viaţă de familie obişnuită: spălat vasele, aprovizionare, scutece, bigudiuri, dietă de slăbire,lupta pentru existenţă, preţuri maximale, cursul dolarului şi al euro, grevă la electricitate, plata impozitelor, necazuri la serviciu…Putea să fie el Shakespeare cu zece capete, să vedem ce ar fi scos din noua realitate.
*
– Aţi auzit, vecinul de la patru, ăla gras, a cunoscut-o pe viitoarea lui nevastă la un Institut de slăbire garantată? Numai că după un an şi ceva, nu a dat jos nici măcar un gram. Soţia lui, în schimb, e subţirică s-o treci printr- un inel.
– Eh, femeile au mai multă voinţă…
– Da, mai ales că ea nici nu trebuia să ţină vreo dietă. Lucrează acolo ca instructoare.
*
– Este bine să ai rude la Ierusalim?
– Da de unde’… Eu am rude la Ierusalim şi, ascultaţi-mă pe mine, mai bine le aveam la New York.
– Aha, ca să-ţi trimită cecuri în dolari americani…
– Nu, pur şi simplu ca să le văd mutrele mai rar.
–––––––––-
DIREL SCHOR
Tel Aviv, Israel
15 iulie 2015
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..