Dragii mei enoriași!

              Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli venind în mijlocul lor. Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această  zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea  jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și, mai ales, fie ca această zi  să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire!  Hristos a înviat!

*

               Între politică și morală. Între politică și morală este o prăpastie greu de trecut. Nu o spun eu, ci oameni mari ai istoriei. Un filozof italian, Machiaveli, spunea că în politică n-are ce căuta morala, ci doar interesul.  Rareori s-au remarcat conducători de state cu comportare morală, de sfinți. Poate cronicarii de curte le-au scris cronici și istorii, în care ei au apărut ca unii coborâți cu hârzobul din cer. În realitate, sub masca spoită cu aur se ascundeau tot felul de crime, intrigi, afaceri murdare, bogății stoarse fără milă și fără drept de pe spinarea mulțimii, a poporului. Interesele politice au făcut ca morala, conștiința, să fie aruncate la coșul de gunoi.

            Să ne oprim puțin la cazul lui Pilat, fiindcă ne este mai proaspăt din Sfintele Evanghelii citite în preajma Sfintelor Paști.  Era guvernatorul Palestinei, țară ocupată de romani. Funcția lui echivala cu cea de rege. Avea puteri discreționare în țara respectivă. Nu era un om imoral. Cunoștea legile romane și își făcea conștiincios datoria față de imperiu și față de împăratul(cezarul) de la Roma. Din documentele păstrate încă în arhivele Vaticanului aflăm că Îl tolerase pe Mântuitorul și Îl urmărise chiar cu simpatie, atât el, cât și soția lui. Redactase rapoarte către împărat, în care-L elogiase pe Iisus, reușind să stârnească chiar interesul împăratului. Cezarul chiar dorea să-L cunoască personal pe Iisus. Iată că interesele religioase, invidia și viclenia arhiereilor evrei îl pun pe Pilat într-o situație penibilă. Îl pun între ciocan și nicovală. Arhiereii cereau cu orice preț condamnarea la moarte a lui Iisus. Pilat își împlinește datoria lui de judecător suprem și Îl judecă pe Iisus. Nu găsește în El nici o vină și aceasta o mărturisește public, în mai multe rânduri. Încearcă să-L salveze pe Iisus de la moarte, să-L elibereze chiar, dar nu poate. Avea la dispoziție foarte puțini soldați, se pare că numai o sută. Ceruse întăriri guvernatorului din Siria, dar de la Damasc până la Ierusalim drumul era lung, greu și se făcea pe jos, așa că ajutoarele întârziau să vină. Ca om politic și comandant militar, Pilat își dădea seama că nu poate ține situația sub control cu forțele pe care le avea la dispoziție. Autoritățile religioase puteau deveni primejdioase, fiindcă aveau destul de mare aderență la popor, iar nemulțumirile erau multe și profunde. O răscoală putea izbucni în orice moment și reușita ei însemna alungarea administrației romane, iar, o dată cu aceasta, căderea capului guvernatorului. Mai mult, arhiereii îl amenințau pe Pilat că se vor plânge cezarului, fiindcă guvernatorul nu condamnă la moarte, conform legii romane, pe unul care se pronunțase că este împărat. Șantajul era copleșitor. Rezultatul lui ar fi fost decapitarea guvernatorului. Conștiința îi spunea că Iisus este nevinovat, interesul politic și personal îl determina să treacă peste orice considerente de ordin moral și să hotărască moartea Mântuitorului. Nu este atât de ușor să iei o asemenea hotărâre. Pilat era o rotiță dintr-un mare mecanism, mașinăria administrației imperiale. Nu făcea ceea ce voia, ci ceea ce trebuia, ceea ce era în interesul imperiului pe care-l reprezenta. A neglija îndatoririle politice și a respecta comandamentele morale personale, ar fi însemnat sfârșitul lui politic și fizic. De dragul poziției sociale, sacrifică glasul conștiinței. Interesul politic sacrifică principiile morale.

            Câte cazuri de acest gen nu întâlnim și în zilele noastre! Din păcate! Interesul politic îi face pe mulți politicieni să încalce considerentele morale. Ca om, poate n-a ucis o muscă; în calitate de om politic este nevoit să declare război, în urma căruia să rămână mii de morți. Ca civil poate n-a furat un măr; ca om politic este nevoit să execute comenzi ale unor forțe din umbră, fie că acestea sunt partide politice, grupări infracționale cu mare putere de influență și să aprobe furtul bogățiilor țării, spolierea locuitorilor cu tot felul de biruri, care ajung în buzunarele unor potentați ai zilei și multe altele de genul acesta. De dragul câștigurilor mari, de dragul funcției și poziției sociale, mulți uită de Dumnezeu, de cele ce au învățat de la părinții și bunicii lor, de cele ce au citit în cărți și devin de nerecunoscut. Execută personal sau prin alții tot felul de acte infracționale și imorale, ajung de ,,nu mai au nici tată, nici mamă”, ci numai interes. Cel care reușește să ocupe funcții politice și să fie în același timp om integru din punct de vedere moral este un adevărat sfânt. Cunoașteți vreunul?

*

            Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim un fragment: ,,JALEA ÎNTR-UN CONVOI DE MONŞTRI. Un scriitor, de foarte creştină formaţie, şi, probabil doctor, descrie fizionomia unui azil de copii handicapați, proveniți din familii alcoolice, de undeva, din Apus, în felul următor. Copii strigau în dezordine:,, Dom’le doctor! Dom’le doctor!”

             Şi doctorul D. înainta, făcându-şi drum prin mulţimea groaznică şi de plâns a micilor monştri: o umanitate neizbutită, pierdută, rău făcută, slută şi neisprăvită, copii cărora le lipsea craniul sau bărbia, sau care nu erau decât un trunchi, sau un cap, nenorociţi, mici, respingători, urâţi, ca nişte oale de lut strâmbe, plini de urdori, de bube, de coji, de puroiul, care le curgea din ochi, din nas, din urechi şi din pielea de pe cap. Pitici şi uriaşi, slăbănogi nevinovaţi, cu braţe şi mâini de schelet. Tinere bestii, băieţi prea dezvoltaţi, cu fălci straşnice, cu umerii obrajilor ieşiţi ca nişte maiuri, făcuţi aşa pentru omoruri – viitori ucigaşi – ursiţi dinainte şi a căror privire tristă te urmărea fără să înţeleagă nimic. Cei mai mari şi mai limpezi puţin duceau de mână pe cei mai năuci, pe cei cu desăvârşire tâmpiţi; se ocupau de ei, îi ocroteau, îi adoptau. îi târau spre doctorul D. şi însoţitorii săi. În jurul celor trei oameni, izbucneau strigăte nelămurite şi urlete, toată bucuria micilor nenorociţi de-a revedea pe aceia ce erau buni cu dânşii. Şi chiar aceia, care niciodată nu vor mai fi în stare să vorbească, mârâiau, gângăveau, behăiau înspre medici câte ceva, un strigăt nedesluşit şi barbar de dragoste. Cu mâinile lor mici, îi apucau, îi atingeau, îi mângâiau, îi pipăiau ca nişte tentacule. Priveliştea asta i se părea întotdeauna un vis urât. Dar doctorul îi iubea pe toţi, pe aceşti mici nenorociţi, chiar pe aceia care aveau un cap de scafandru, de peşte, sau de gânganie mare. Chiar pe cei rău nărăviţi, pe acei şi pe acelea care se frecau… în trecere îi chema deoparte, le cerceta mâinile, îi privea, părând că vrea să-i hipnotizeze: ,,- Ai fost cuminte?” ,,- Da, Dom-le doctor!” ,,- Vei fi şi azi cuminte?” ,,- Da, Dom-le doctor!” ,,- Bine! Du-te şi te joacă. Uite o bucată de ciocolată. Şterge-o!”

            Erau fetiţe, pe care trebuia să le lege ca să le împiedece năravul. Dar şi cu mâinile legate izbuteau încă să-şi aţâţe simţurile cu călcâiul lor. Toate păcatele ereditare mişunau în străfundul acestor suflete părăsite, reîntoarse la brută, şi care coborau scara evoluţiei. Fetelor, care erau mai tăinuitoare, mai păcătoase, mai destrăbălate, şi care îşi simţeau pubertatea, le plăcea să se ascundă, să roşească şi să se ţină de apucăturile lor. Băieţii aveau feţe de urangutan şi porniri primejdioase în jocurile lor. Câţiva singuratici plângeau prin colţuri, nemângâiaţi şi sălbătăciţi pentru totdeauna. Un copil, blond ca Sfântul Ioan, cu ochi albaştri, subţire, drăguţ, aproape frumos, încerca să se apropie de doctor, îl apuca de mână pe la spate şi vorbea încet:,,- Domnule, aş vrea să mă întorc la mămica mea…! Domnule, când pot să mă întorc la mămica?”

                Mamele! Prea adesea au părăsit pe aceşti bieţi monştri, care au ieşit din ele, şi care le-au dezgustat. Erau căsnicii de alcoolici, care, în fiecare an, regulat, aduceau la azil câte un nou copil tâmpit. Încă un gunoi al societăţii, pentru ca în anul următor s-o ia de la capăt. De altfel, în tot azilul, părăsirile erau regula, şi cei uitaţi acolo nu se mai numărau. Câţi dintre nenorociţii nebuni de la Azilul S. Cle. Mureau,  fără să mai fi apucat să vadă vreodată chipul iubit al mamei, al soţiei, al copilului, chip care mai plutea ca o nălucire dureroasă în trista lor memorie întunecată şi care singur încă mai trezea la ei un rest de conştiinţă, o lacrimă a lucidităţii deznădăjduite…”

*

               Un posibil sfânt mehedințean. De câtva timp, presa scrisă și video a prezentat cazul unui călugăr mehedințean, care a impresionat profund pe cei care au luat cunoștință de el, acesta fiind asemănat, prin viața, activitatea, darurile neobișnuite de care se învrednicise, cât și prin opera sa, cu Părintele Arsenie Boca. Este vorba de ieromonahul Nil Dorobanțu.

           S-a născut în 1920 în satul Crainici, județul Mehedinți. Și-a făcut studiile primare în satul natal. E posibil ca să fi frecventat câțiva ani de școală medie la Tr. Severin. Având un unchi general în armată, i s-a acceptat să-și continue studiile la Curtea Regala, unde îl cunoaște pe Regele Mihai I al României. În 1940 se înrolează în armată, sub oblăduirea unchiului său și ajunge în scurt timp sublocotenent la Vânătorii de munte. Nu-și abandonează studiile și, până în 1947, în ciuda situației politice a vremii, în ciuda greutăților războiului, a absolvit Facultatea de Drept, și a obținut  licențe în Filosofie și Litere, urmând totodată  și Doctoratul în Teologie. Deși avea o perspectivă promițătoare în viața civilă, grație studiilor sale absolvite cu brio, a intrat în monahism la Mânăstirea Cernica cu numele de Nechifor. În 1952 este transferat la Mânăstirea Sihăstria, cu numele Nil. Cei ce-l cunoșteau, îl numeau ,,Zănatec”, datorită smereniei sale excesive,  rugăciunilor îndelungate și postului foarte riguros, pe care le practica. Ulterior, a devenit stareț și duhovnic la mânăstirile Tarnița, Bogdana, Nechit sau Varatec (Neamț). Datorită vieții sale foarte evlavioase, a intrat în vizorul securității ca ,,mistic” și i s-a deschis dosar de urmărire. În arhiva CNSAS-ului dosarele Părintelui Nil sunt foarte voluminoase. La  3 ianuarie 1956, părintele Nil este arestat. Trece prin ,,purgatoriul” închisorilor comuniste, iar în 24 aprilie este lăsat în libertate, fiind achitat. Cu toate acestea, în luna noiembrie a aceluiași an, este caterisit, ca și Părintele Arsenie Boca, căruia Securitatea avea să-i interzică în 1959 să mai predice. În 1957  Părintele Nil se retrage în satul natal, Crainici, unde a trăit în asceză severă până pe 27 martie 1977, când s-a stins din viață. Era numit ,,Sfântul desculț” din cauza simplității în care trăia. Avea mare putere în rugăciunile sale. Cei ce l-au cunoscut personal spun despre el că avea capacitatea de a pluti(a levita), de a dispărea dintr-un loc și a apare într-altul, de a trece peste ape, de a vindeca bolnavi. În ciuda faptului că era urmărit și nu avea voie să slujească în biserică, oficia slujbe, spovedea și împărtășea prin sate, pe câmp, prin case. S-au descoperit ulterior manuscrise ale părintelui Nil, care însumează peste 9.000 pagini de teologie. Câțiva preoți și teologi din părțile Moldovei se ocupă de descifrarea, transcrierea și editarea acestor manuscrise. A fost înmormântat în satul natal, dar, după o oarecare vreme, a fost deschis mormântul și, spre uimirea tuturor, sicriul era gol. Câtă vreme mai sunt în viață oameni care l-au cunoscut, ar trebui strânse cât mai multe mărturii despre viața și activitatea acestui ales al lui Dumnezeu. Nu este exclus ca într-o bună zi să fie un al doilea Arsenie Boca.

*

              File de jurnal – 26 nov. 1981. ,,În drum spre și dinspre Craiova, Părintele Stelică Zoican mi-a povestit multe din viața sfinției-sale, dar și a altora din satele de munte(…). De la dânsul am aflat cum se făceau alegerile altădată.

               Părintele Ilie Izverceanu de la Cernavârf n-a făcut politică propriu-zisă, dar i-a plăcut întotdeauna să fie în opoziție. La o alegere, a pregătit 40 de măciuci zdravene, pe care le-a vopsit cu roșu. A adunat de pe la Godeanu și Șiroca vreo 40 de haidamaci, le-a spus că le dă un butoi de o sută de litri de țuică de prună, dar să meargă cu el. Și s-au dus cu toții la votare.

              Popa Izverceanu mergea înainte, călare, iar găliganii după el. Când au ajuns la primărie, părintele Tudor, fratele istoricului Dumitru Tudor, încerca să facă ordine. Când l-a văzut pe Izverceanu cu formația lui, a strigat: ,, – Ce este comedia asta, părinte?” Izverceanu, simțindu-și în vine tresăltând sângele și prostia, a strigat la haidamaci: ,, – Pe el, frațilooor!” Și s-au repezit găliganii pe părintele Tudor și unde au început să-l ciomăgească, de-ți era mai mare mila e el!(…).

            Părintele Zoican mi-a vorbit despre Angelica Stoican, cântăreața de muzică populară. Este invitată în fiecare duminică la sârbi, să cânte la nunți. Sârbii au obiceiul de a-i îmbrăca în dinari pe cei care le cântă frumos. Fiecare agață cu boldul câte o bancnotă de o sută de dinari pe hainele cântărețului agreat. Angelica are prilejul să fie îmbrăcată astfel și de două-trei ori la o nuntă. Își pune banii la o bancă de acolo, iar la vamă trece cu câțiva creițari.”

*

            Hristos a înviat !  Dintre poeziile lui Alexandru Vlahuță selectăm pe cea cu acest titlu:

,,S-au cutremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Și-un dușman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazareth !

El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculț, pe jos, colindă lumea
Și mulți hulesc în urma Lui.
Și mulți cu pietre Îl alungă
Și râd de El ca de-un smintit:
Iisus zâmbește tuturora-
Atotputernic și smerit !

El orbilor le dă lumină,
Și muților le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întărește,
Pe morți îi scoală din mormânt.
Și tuturor de o potrivă
Împarte darul Lui ceresc-
Și celor care cred într-Însul,
Și celor ce-L batjocoresc.

Urască-L cei fără de lege …
Ce-i pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Și înfrățirea tuturor.

Din toată lumea asupriții
În jurul Lui s-au grămădit
Și-n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuțit:

,,- Fiți blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubiți pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmășie se pornesc…”

Cât bine, câtă fericire,
Și câtă dragoste-ai adus !

Și oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari Te-au pus.
Au râs și Te-au scuipat în față.
Din spini cunună Ți-au făcut,
Și în deșarta lor trufie
Stăpâni de-asupră-Ți s-au crezut…

Aduceți piatra cea mai mare,
Mormântul să-I acoperiți.
Chemați sutașii cei mai ageri,
Și străji de noapte rânduiți…

S-au veselit necredincioșii,
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Și valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate și iubire
Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți, ce-ați plâns în întuneric
Și nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-nghenunchere
Sculați …!   Hristos a Inviat!

*

               Gheorghe Trocan – un Om între oameni. Trăim într-o vreme în care copiilor li se livrează pe multe canale tot felul de modele de viață, care de care mai discutabile. Rareori întâlnești, ca modele, oameni muncitori, cinstiți, modești, cu frică de Dumnezeu și respect față de semeni. Totodată, întâlnim din loc în loc câte un intelectual perseverent, care se chinuie cu greu să încropească o monografie locală, dar se izbește de lipsa de documentație.

             Ne facem o datorie de conștiință și o datorie cetățenească să înscriem în paginile ,,Scrisorii pastorale”, pentru prima dată, file din monografia unei personalități de seamă din istoria țării, fiu al satului Bârda. Este vorba de Domnul Gheorghe Trocan din București. Precizăm, că de mai bine de trei decenii am stăruit, de câte ori am avut posibilitatea, în rugămintea noastră de a încredința hârtiei amintirile sale, izvor inedit privind o epocă de mare importanță istorică. Cititorii unor astfel de pagini ar putea cunoaște oameni, fapte și întâmplări inedite, pe care numai un om care a fost în miezul evenimentelor le-a putut cunoaște. Avem promisiunea Domniei-sale, mai   convingătoare ca oricând, că serialul acestor amintiri va începe în curând și ele vor vedea lumina tiparului, pentru prima dată, în paginile ,,Scrisorii pastorale”, urmând a se constitui într-o viitoare carte. Bucuria ar fi amplificată de nenumărate ori, dacă am întâlni copii sau tineri, care să recunoască faptul că în urma lecturii unor astfel de amintiri și-au încărcat ,,bateriile” sufletului și au pornit mult mai curajoși pe drumul vieții. Ce exemplu mai grăitor am putea oferi decât pe al unui copil orfan, plecat dintr-un amărât de cătun mehedințean, care a înfruntat greutățile, lipsurile și răutățile oamenilor și a ajuns pe cele mai înalte trepte ale societății? A muncit ca un rob, a învățat pe brânci, s-a lipsit de multe plăceri și bucurii, dar a ajuns să stea față-n față cu conducători de state, cu prim-miniștri și miniștri, cu ambasadori și oameni de afaceri din zeci și zeci de țări. A purtat tratative în numele României, a încheiat  contracte, a lansat mărfuri românești până la marginile lumii, a cunoscut oameni, țări, moravuri și năravuri din toată lumea.

              S-a născut la 2 oct. 1943 în familia lui Gheorghe și Maria Trocan din Bârda. A mai avut un frate și două surori. Era cel mai mic dintre ei. Când el avea șase ani,  tatăl său a fost strivit de o mașină în curtea fabricii de placaj din Tr. Severin. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar cea gimnazială în Malovăț, parcurgând zilnic, pe jos, distanța de patru kilometri dus-întors. ,,Sala de lectură” a sa, în care-și pregătea lecțiile, era izlazul satului, unde pășuna vaca și cele patru oi după ce venea de la școală. Mama lucra cu ziua la ferma de stat din sat sau la diferiți consăteni, pentru a câștiga cele necesare traiului. A absolvit șapte clase cu Diplomă de Merit, ca fruntaș pe școală. Fiindcă nu avea posibilități materiale, nu a putut urma un liceu teoretic, ci s-a prezentat la examenul de admitere de la Școala Metalurgică din Tr. Severin, unde ar fi avut asigurate, gratuit, toate condițiile. Din cei 16 colegi de la școala din Malovăț, care au susținut acel examen, a fost singurul reușit. A fost repartizat pentru meseria de tâmplar. După absolvirea școlii, conform contractului, a lucrat la Șantierul Naval din Tr. Severin. Nu s-a mulțumit să rămână un simplu muncitor, ci a dat admiterea la Liceul ,,Traian”, curs seral, unde a reușit printre primii. Ziua lucra la șantier, iar seara mergea la cursuri. A  satisfăcut stagiul militar la Ploiești, ca radiotelegrafist. După ,,lăsarea la vatră” s-a angajat ca muncitor la CPL din Tr. Severin și și-a definitivat studiile liceale. Foștii colegi de muncă din vremea aceea își amintesc de dânsul, că în pauza de masă ținea într-o mână cartea și în alta bucata de mâncare.  După bacalaureat, a mers la Institutul Politehnic din Brașov, la Facultatea de Industrializarea Lemnului, unde a reușit cu bursă. Datorită comportării ireproșabile și rezultatelor la învățătură, în anul al doilea a fost ales liderul studenților din facultate. Remarcându-se, după doi ani, a fost ales ca reprezentant al studenților din Universitatea Brașov în Biroul Executiv al Asociației Studenților din România. A absolvit facultatea în 1972 cu media generală zece, ca șef  de promoție. S-a căsătorit în 1971 cu Domnișoara Mihaela, studentă de la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie. A avut dreptul să-și aleagă locul de muncă la Combinatul de Industrializarea Lemnului Pipera din București. A găsit acolo multe nereguli. Avea experiență de la Severin, avea cunoștințe privind organizarea muncii și fabricii din facultate. A avut curajul să scoată în evidență aspectele negative și să propună soluții pertinente, ceea ce a atras atenția factorilor de conducere asupra sa încă din primele luni de activitate(Va urma).

*

         Spectacol. În seara zilei de 5 mai, în sala de festivități a Palatului Culturii din Tr. Severin s-a desfășurat un spectacol de zile mari, organizat de către Episcopia Severinului și Strehaei. Prea Sfințitul Episcop Nicodim s-a implicat personal în buna desfășurare a spectacolului. De dimineață se  oficiase la catedrala eparhială Sfânta Liturghie de către mai mulți ierarhi. Intrarea la spectacol a fost liberă. Au participat preoți, profesori de religie, public din oraș și din județ. ,,Actorul” principal a fost Corul ,,Kinonia” al episcopiei, acompaniat admirabil de formația de instrumentiști a Liceului de Artă ,,I. Șt. Paulian” din Tr. Severin, condusă de Prof. Nicolae Drăghia. Au mai fost invitați interpreți de muzică populară din județ. Au fost interpretate de cor și de soliști cântece populare vechi și noi, care au făcut să vibreze de emoție sufletele spectatorilor. Prestația Corului Kinonia a fost de înalt nivel artistic. Corul s-a comportat de data aceasta ca un grup vocal bărbătesc de genul grupului vocal ,,Burnasul” al regretatului Liviu Vasilică din Teleorman, sau ,,Doruri Muscelene” al Profesorului Gavriil Prunoiu de la Câmpulung-Muscel.  Este o formă de exprimare care i se potrivește foarte bine și ar putea atinge performanțe nebănuite în momentul de față.

            Spectacolul a fost nu numai un act de cultură, ci și o replică dată celor ce au organizat ,,Zilele Severinului” în plin Postul Mare. Nu s-a supărat Sfântul Gheorghe, dacă a fost sărbătorit în Săptămâna Luminată, ci nu în Săptămâna Patimilor. Suntem un popor de creștini, ci nu de păgâni. Tocmai de aceea avem datoria sfântă de a respecta valorile creștine, ci nu de a le batjocori.

*

            Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Părintele Protopop Dr. Ioan Dură din Bruxelles(Belgia) și enoriașii săi de la Parohia ,,Sf. Nectarie de Eghina”: 2.211 lei;  Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser din Zoersel(Belgia): încă 666 lei; Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: 100 lei; Doamna Antonescu Mădălina din București: 60 lei; Domnul Popa Teodor  din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: 50 lei;

            Domnul Oproiu Petre a donat 50 lei pentru instalația de alarmă;

            Doamna Berneanu Alexandra din Malovăț a achitat 60  lei pentru contribuția de cult.

            Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

              Lucrări la biserică. Dacă în numărul precedent al ,,Scrisorii pastorale” vă propuneam să realizăm o instalație electronică de clopote, acum putem să vă anunțăm, deși, cu siguranță, Dvs. știți deja, instalația a fost realizată. Firma ,,Scand” din Tr. Severin a realizat-o în aceste zile. Mai avem de făcut niște înregistrări mai bune, mai avem de făcut un mic instructaj privind mânuirea acestei instalații și totul e gata. Oricum, la probe, clopotele s-au auzit de la marginea extremă a satului, din Țigăreni. Pot fi transmise și cântări pe instalația respectivă. Vă anunț, totodată, că Părintele Protopop Dr. Ioan Dură de la Bruxelles, citind pe internet ,,Scrisoarea pastorală” precedentă înainte de a primi-o Dvs. pe hârtie, a luat inițiativa și, împreună cu enoriașii parohiei ,,Sfântul Nectarie de Eghina”, pe care o deservește, a strâns 2.211 lei, pe care i-a și trimis în contul parohiei noastre. Mulțumim cordial Părintelui Protopop Ioan Dură și enoriașilor săi. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

             Așadar, nu mai este nevoie să donați bani pentru clopote, fiindcă sunt achitate deja.

             Pentru a nu rămâne mâhniți cei care ar fi vrut să doneze ceva pentru clopote, vă propunem să realizăm pentru biserica de la Malovăț o instalație de alarmă electronică. Lucrează pe bază de senzori, care o declanșează, când ,,simt” mișcare sau căldură. Este atât de sensibilă, încât se declanșează și la sesizarea unui șoricel. Dumneavoastră știți că în urmă cu mai mulți ani biserica de la Malovăț a fost jefuită de două ori, iar cea de la Bârda o dată. Este o dovadă că prevederea este necesară. O astfel de instalație costă tot 1.900 lei, adică nouăsprezece milioane lei vechi.

*

             Urmare tradiției parohiei noastre, în ziua de 8 Mai, s-a făcut curețenie generală în ambele biserici. Au participat numeroși enoriași, astfel:

1. În Bârda: Ivașcu Domnica, Ivașcu Ioana, Tănase Maria, Avram Polina, Stoichină Ecaterina, Mema Ana, Gârbovan Aurica, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Petolescu Elena, Șonea Floarea, Luca Gh. Maria, Curea Vasile, Luca Nica, Luca D. Mihai, Luca D. Maria, Luca Lala, Luca I. Mihai, Sfetcu Maria, Drăghia Maria și Răulescu Norica;
2. În Malovăț: Pera Dumitru, Oprișan Dana, Popescu Elena, Haidamac Miroana, Popescu Niculina, Dima Cornelia, Popescu Valeria, Borcilă Elena(II), Glavan Ioana, Glavan Cristina, Manolea Elena, Borcilă Elena(I) și Geaucă Dana.

             Mulțumim tuturor celor ce au făcut acest efort. Dumnezeu să le răsplătească și să le dea viață, sănătate și putere, ca să poată face acest lucru și în anii viitori. Bisericile sunt acum frumoase, curate și aranjate, ca niște flori de primăvară.

*

              Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale astfel: ,,Scrisoare pastorală”-324, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 14 mai, ediție on-line (http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016, mai 15, ediție on-line( https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Clipa”, Philadelphia(SUA), 2016, 16 mai, ediție on-line(http://www.clipa.com); Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(I-IV), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6643(17 mai), p. 4; nr. 6644(18 mai), p. 4; nr. 6645(19 mai), p. 4; nr. 6646(20 mai), p. 4;  Fericiți cei ce nu fac nimic! în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6623(12 apr.), p. 1, 7; Sfânta Lumină, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6639(7-8 mai), p. 5; Procesul lui Dumnezeu, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6639(7-8 mai), p. 5; Pe Baraba îl vrem, în ,,Națiunea”, București, 2016, 15 mai, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro);  în ,,Omniscop”, Craiova, 2016, 20 mai, ediție on-line(http://www.omniscop.ro);  Gustul faptei bune, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6647(21-22 mai), p. 4.

*

                 Anunț. De la 1 Iunie, slujbele încep de la ora 8.

*

                 Program. În luna iunie avem următorul program de slujbe: 4 Iunie(Malovăț-Bârda); 5 Iunie(Malovăț); 9 Iunie(Bârda, slujbă; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 11 Iunie(Malovăț- Bârda); 12 Iunie(Bârda); 18 Iun.(Malovăț-Bârda); 19 Iun.(Malovăț); 20 Iun.(Malovăț); 24 Iun.(Bârda, slujbă; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 25 Iun.(Malovăț-Bârda); 26 Iun.(Bârda); 29 Iun.(Pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț). .  În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

                 Hristos a înviat!

                         Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XV(2016), nr. 325(1 – 16 Mai)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 mai 2016