Azi, 20 iulie, avea 72 de ani. Căci, 5 ani au trecut de când nu mai este. Și, tot mai văd oameni cu ochii roșii și vene umflate când aud de el.
Este drept, nu putea trece neobservat. Deranja. Incomoda. Avea energii debordante. Supraomenești. Poate și din această cauză a plecat prea devreme. A ars intens. Nu-i fac un laudatio. Nici nu aș avea cum și de ce, după ce ne-am tot ciondănit și, finalmente, ne-am împăcat, eu, revoluționarul, și el, cine și ce era… Nervos, isteric uneori, greu de suportat. În particular și public. Dar, și când era în vervă te fermeca. Era el însuși un spectacol unic. Ins carismatic. Plin de umor. Și chiar generozități inimaginabile. Ia să ne uităm câți au azi slujbe sau case obținute cu ajutorul lui… Câți au fost salvați or tratați de mari medici cu ajutorul lui. Trăia alert. Derula într-o zi mai toate anotimpurile sentimentale. Se preagrăbea. Unde? Spre moarte. Căci, de fapt, viața nu e altceva decât o gară în care așteptăm un singur tren: Moartea. Pentru el, ea a venit cu Expresul. Nedrept de repede. A ars Poetul…
Timpul trece, opera rămâne… Sunt pete pe o biografie, nicidecum pe operă. Prin lucrarea timpului, răul se estompează… Or, ca importanță și urieșenie, opera lui Păunescu lasă în urmă, nu dâre lirice, nu zgârieturi, ci brazde adânci…
George Stanca
sursa: click.ro
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..