SFÂNTUL ILIE – PROFETUL ȘI MISIONARUL RELIGIEI CREȘTINE

„Nimic nu este pierdut, cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul spre Domnul se ridică.” – Pr. Arsenie Papacioc

    Născut cu peste 800 de ani înainte de Hristos, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul rămâne un reper de credință fără limite în Dumnezeu, din epoca Vechiului Testament, așa cu este considerat de Maica Mântuitorului Hristos, un exemplu de tărie a credinței, asemeni Sfântului Ioan Botezătorul.
   Despre viaţa şi activitatea misionară a Prorocului Ilie se cunosc puţine lucruri, care au fost scrise în Biblie. Făcând parte dintr-o familie de preoți, din ţinutul Tesvi, născut într-o perioadă grea a istoriei poporului ales de Dumnezeu, pe vremea cultului idolilor.
El și-a petrecut anii tinereții în cugetări dumnezeiești și în rugăciune, retrăgându-se adesea în pustie și rugându-se singur, în liniște și tăcere, lui Dumnezeu. În acea vreme regatul lui Israel era împărțit în două părți: regatul lui Iuda (ce cuprindea numai din două seminții, ale lui Iuda și Veniamin) cu capitala la Ierusalim, și regatul lui Israel (compus din celelalte zece seminții) având capitala la Samaria. Regatul lui Iuda era guvernat de descendenții marelui rege Solomon, fiul lui David, pe când regatul lui Israel a ajuns mai târziu să fie guvernat de o slugă a lui Solomon, pe nume Ieroboam.
 
Etimologia și misionarismul Prorocului Ilie

Numele de Ilie – „Elijahu” – înseamnă „Domnul este Dumnezeul meu”.
Activitatea misionară a Profetului Ilie s-a desfăşurat în regatul Israel din Samaria, fiind însărcinat cu misiunea de a-l preveni pe regele Ahab să renunţe la închinarea la idoli, motiv pentru care a fost pedepsit, regele Ahab pornind o prigoană asupra lui Ilie cu scopul de a-l ucide. Salvarea lui a fost protecţia divină, care intervine și îl ascunde pe Ilie într-o peşteră, lângă un pârâu, unde este hrănit cu firimituri aduse de păsări. 
Manifestând dragoste nesfârșită față de Dumnezeu – o râvnă deosebită pentru rugăciune – a dus o vieţuire modestă, creștină și virtuoasă, se sihastru, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, fiind exigent cu el însuşi, dar şi cu cei din preajma lui.
Întreaga viață i-a a fost mistuită de focul dragostei, cu râvna slujirii lui Dumnezeu. 
Pentru această jertfă, Sfântul Ilie este singurul om, căruia i s-a dat puterea dumnezeiască de a „închide şi a deschide cerurile”, singurul profet care apare în Evanghelia lui Iisus, pe muntele Tabor, alături de Moise şi Iisus în toată slava dumnezeirii. Cunoscându-L pe Dumnezeu faţă către faţă, rugătorul Ilie este recunoscut drept continuator al monoteismului și Înaintemergătorul al celei de-a doua veniri a lui Hristos.   
El este cel mai cunoscut între prorocii mari ai Bibliei și singurul proroc venerat de cele trei mari religii ale lumii: iudaismul, islamismul, creştinismul. Profetul Ilie ocupă un loc important în mistica iudaică, islamică, dar şi în cadrul isihasmului ortodox.
În aceeași măsura, Prorocul Ilie este eroul biblic care influențează întreaga cultură mistică din zilele noastre, fiind meteorologul de serviciu al întregii lumi. Trăind într-o vreme în care omenirea era idolatră şi păgână, chiar poporul ales din care făcea parte, devenise idolatru. Regele Israelului (Ahab) se căsătorise cu o pagină (Izabela), care a adus cu sine cultul idolatriei. Astfel, tot poporul, în frunte cu regele, ajunsese închinător la idoli. 

   Sfântul Ilie – făcătorul de minuni

Înzestrat cu puterea dumnezeiască, de a „închide şi a deschide cerurile” prin rugăciune, multe minuni a săvârșit.
Când a închis cerurile timp de trei ani şi jumătate, foamea şi seceta au provocat dezastre în întreaga ţară. Apoi a chemat poporul şi pe rege pe Muntele Carmel, împreună cu toţi preoţii zeului Baal, pe care îi pune să aducă jertfă: cei peste 800 de preoţi să aducă jertfă zeului lor, el urmând să aducă jertfă adevăratului Dumnezeu. Atunci, din cer a coborât „o pară de foc” peste jertfa pregătită de Ilie, spre uimirea şi îngrijorarea preoţilor prezenţi, care se pregăteau să fugă, dar nu au reuşit pentru că au fost ucişi. 
În tradiţia iudaică, dar şi în cea creştină, Prorocul Ilie este cunoscut ca „făcător de bine” şi „făcător de minuni”, iar în tradiţia iudaică este venerat şi ca „mesagerul mântuirii”. De aceea, în seara zilei de Pesah (sărbătoerea de eliberare naţională a evreilor) se ţine deschisă uşa casei ca să poată intra la ritualul Seder şi chiar se pregăteşte al cincilea pahar. Ilie, fiind nevoit să părăsească peştera, unde se refugiase de mânia de moarte a regelui idolatru, ajunge, în cele din urmă, la o văduvă din Sarepta Sidonului. Aici a început să facă fapte bune şi minuni: l-a înviat pe copilul văduvei şi i-a înmulţit făina şi uleiul din cămara acesteia care erau pe terminate. Sfinţii Părinţi ai Bisricii Ortodoxe au fost uimiţi de întreaga viaţă a profetului Ilie, dar mai ales de puterea rugăciunii acestuia şi consideră că Ilie este un precursor al ascetismului monahicesc. Iată, de pildă, cum îl descrie Sfântul Ioan Gură de Aur:
„Pe acel profet vestit, pe îngerul pământesc şi omul cel ceresc, pe cel ce merge pe jos şi cârmuia cele cereşti, pe omul de trei coţi, care mergea întru înălţime şi s-a urcat chiar la bolţile cerului, pe vistiernicul apelor, a cărui limbă a ajuns vistieria apelor şi cheia cerurilor; pe omul cel sărac, dar şi bogat; pe omul neînvăţat, dar şi filosof; sărac pentru că nu avea nimic, bogat însă pentru că ţinea cu limba sa norii ploii”. 

Sfințenia Prorocului Ilie

Atât tradiţia iudaică, cât şi cea creştină, îl asociază pe Prorocul Ilie cu Apocalipsa, ca martor al timpurilor eshatologice. Dacă tradiţia iudaică leagă aceste vremuri de venirea lui Mesia, în creştinism, Ilie este al doilea Înaintemergător al Domnului Iisus Hristos şi va fi prezent şi la sfârşitul veacurilor. Datorită ridicării sale cu trupul la cer, Ilie păstrează un loc deosebit în tradiţia iudeo-creştină. În Noul Legământ îl găsim pe Ilie prezent la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului de pe muntele Taborului. În tradiţia iudaică se spune că în epoca talmudică, Ilie stă la sfat cu înţelepţii şi îi învaţă sensul cuvintelor Scripturii. 
Tradiția Bisericii Ortodoxe precizează că pentru râvna neobosită faţă de Dumnezeu, pentru viaţa lipsită de păcat, pentru ostenelile şi nevoinţele sale pustniceşti, Dumnezeu l-a răsplătit, ridicându-l la Cer cu trupul, fără a trece prin moartea fizică, firească oricărui muritor. La fel s-a întâmplat şi cu Enoh, un alt profet al Vechiului Testament. De asemenea, Tradiţia Bisericii menţionează că şi Maica Domnului ar fi fost ridicată la Cer şi că, la sfârşitul veacurilor, Ilie şi Enoh se vor întoarce pe pământ, îl vor înfrunta pe Antihrist timp de trei ani şi jumătate, apoi vor fi martirizaţi şi vor cunoaşte şi ei moartea fizică. 

Rugăciune către Sfântul Ilie la vreme de secetă

„Te cinstim pe tine, Ilie – proroc al lui Dumnezeu – căci pentru râvna ta întru mărirea lui Dumnezeu Atotțiitorul, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idoli, ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți și să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu, spre împlinirea sfintelor Sale porunci.
– Cela ce în timp de foamete ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai inviat, după trecerea timpului de foamete prorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit înrobit de păcat și lepădare de Dumnezeu, ce prin rugăciune, foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, slăvit ești pentru aceste minuni, întorcând pe Israel către Domnul.
– Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie, către tine, Sfinte Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă, rugandu-te să ne fii mijlocitor către Dumnezeu.
– Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu, ci mai curând suntem vrednici de amenințarea aspră a mâniei Lui, cu tot felul de pedepse, necazuri și jale.
– Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit.
– Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer.
– Mărturisim că și noi, ca și regele Israel ne-am îndepărtat de Dumnezeul prin fărădelegile noastre, iar prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului.
– Prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului.
– Mărturisim, că pentru păcatele noastre s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru.
– De aceea, pământul s-a uscat și s-a facut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului Dumnezeu roadele faptelor bune și pentru toate necugetările noastre nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu.
– De aceea s-au vestejit toate legumele și toată iarba câmpului, fiindcă s-a uscat în noi gândul cel bun.
– De aceea s-a întunecat văzduhul, pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii.
– Mărturisim că și ție, prorocul Domnului, suntem nevrednici a ne ruga, iar tu, om fiind, asemenea nouă, cei înrobiți de patimi, prin smerenia ta, asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer, pentru faptele și gândurile noastre rușinoase te rugăm și te cinstim.
– Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe ingeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamăritul Său nume. Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului, mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii. – Pentru păcatele și necugetările săvârșite de noi, păcătoșii, ajută-ne!
– Pentru toate acestea, dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit.
– De aceea, cu îndrăzneala mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite prorocule, a te milostivi față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Dumnezeu să nu se mânie pe noi până la sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat: ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată!
– Mijlocește mila Împăratului ceresc pentru blândetea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete!
– Dobândește pentru noi, prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu : duhul pocăinței și al smereniei, al blândeții și al înfrânării, al iubirii și răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Dumnezeiești și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni, Unul-Născut Fiul Său și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!” (Sursa de documentare: Doxologia)

*Puterea credinței poate muta munții din loc și întoarce râul spre matca lui. – Maria Filipoiu

Maria Filipoiu / UZPR
București-România

by

Referinţă Bibliografică

Sfântul Ilie – profetul și misionarul religiei creștine/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 august 2021