SFÂNTUL NICOLAE – SIMBOLUL MILOSTENIEI
Sfântul Nicolae, prăznuit la 6 decembrie de Biserica Ortodoxă, este legenda vie a ierarhului de odinioară – Ierarhul Nicolae din Cetatea Mira (provincia Licia – Asia Mică) – îndreptător al credinței lui Hristos și mare făcător de minuni.
Despre prăznuirea Sfântului Nicolae mărturisește Sfântul Nicodim Aghioritul: „Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai Bisericii noastre. Nenumărate biserici au fost construite spre cinstirea lui şi mulţime de popor se grăbeşte să-l cinstească şi să îi ceară mijlocire către Domnul”. Tot el ne spune că Sfântul Nicolae s-a născut în Patara Lichiei pe la anul 250 d.Hr., din părinţi evlavioşi şi bogaţi, care l-au crescut în învăţătura şi certarea Domnului (Efeseni 6, 4). De aici remarcăm că provincia în care s-a născut şi a trăit Sfântul Nicolae este Licia. Această regiune este situată în sud-vestul Asiei Mici. În prezent, Licia face parte din cunoscuta provincie Antalia din Turcia – provincie a Imperiului Roman.
Tradiția spune că Sfântul Nicolae este al doilea sfânt care stă alături de Dumnezeu – Tatăl ceresc – în stânga lui.
Minunile Sfântului Nicolae
Sfântul Nicolae s-a remarcat în activitatea sa pastorală ca un mare ocrotitor al celor săraci şi aflaţi în necazuri. El „se socotea pe sine ca un simplu iconom al bunurilor ce aparţineau de drept săracilor şi se îngrijea cu mare luare-aminte să tăinuiască faptele sale cele bune pentru a nu fi lipsit de răsplata cea cerească” (Ieromonahul Macarie Simonopetritul, Sinaxarul – Vieţile Sfinţilor). Un episod celebru de tăinuire a faptelor sale bune, care a dus şi la tradiţia că el vine tainic în noaptea de 5 spre 6 decembrie în chip de Moş Nicolae pentru a aduce daruri, este legat de modul cum a salvat trei surori de la o viaţă desfrânată pe care le-o pregătea un tată inconştient şi iresponsabil duhovniceşte.
Un alt moment important din viaţa Sfântului Nicolae ce a determinat să fie socotit până astăzi ocrotitorul celor care navighează este minunea ce a săvârşit-o pe drumul spre Ţara Sfântă. Iată ce ne spune Sfântul Nicodim Aghioritul despre acest lucru: „Sfântul Nicolae, mişcat de o sfântă dorire, a hotărât să călătorească spre a se închina la Sfintele Locuri. În timpul călătoriei pe mare, au început să sufle vânturi foarte puternice şi a izbucnit o furtună cumplită. Călătorii şi echipajul îşi pierduseră cumpătul crezând că se vor îneca. Atunci, Nicolae a îngenuncheat și s-a rugat cu stăruinţă către Domnul, până când s-a înfăptuit minunea. Vânturile au încetat şi marea îndată s-a liniştit. Însă un marinar care era la catarg a alunecat şi a căzut pe punte. Toți au crezut că e mort și s-au mâhnit că s-a pierdut viaţa unui om. Dar prin rugăciunile puternice ale lui Nicolae, marinarul a înviat ca şi cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc”.
După ce s-a întors în provincia Licia, a fost ales episcop al oraşului Mira, unde a păstorit cu bunătate şi înţelepciune pe creștini, fiind exemplu de sfinţenie pentru păgânii din regiune, determinându-i pe mulţi să devină creştini. În timpul persecuţiei împăratului Diocleţian de la începutul secolului 4 este arestat pentru mărturisirea lui Hristos. „A îndurat însă toate prigoanele şi necazurile spre slava Domnului. După oprirea prigoanelor de către Împăratul Constantin cel Mare, şi-a reluat lucrarea pastorală în Mirele Lichiei. La anul 325 d.Hr. ia parte la Sinodul I Ecumenic care a avut loc în Niceea Bithiniei, mustrând ereziile lui Arie. A apărat cu tărie Ortodoxia şi s-a dovedit a fi îndreptător credinţei şi învăţător al Evangheliei. Spre întărirea lui în această lucrare i S-a arătat Hristos.” (Sfântul Nicodim Aghioritul, Sinaxarul celor 12 luni ale anului).
Sfântul Nicolae a continuat să-i păstorească pe pe creştinii din Mira Lichiei şi după Sinodul I Ecumenic, săvârşind multe minuni. Astfel, a izbăvit în chip minunat cetatea Mira de foamete, arătându-se în vis căpitanului unui vas încărcat cu grâu şi determinându-l să vină cu încărcătura sa în provincia Licia. Apoi a scăpat de la moarte trei ofiţeri romani acuzaţi pe nedrept, arătându-se în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi descoperindu-i nevinovăţia celor trei. Alte nenumărate minuni a săvârşit Sfântul Nicolae atât în timpul vieţii sale pământeşti, dar mai ales după mutarea sa la viaţa veşnică. Despre anul mutării la Domnul, Sfântul Nicodim Aghioritul menţionează: „Și-a continuat lucrarea pastorală până la adânci bătrâneţi, când şi-a predat duhul în mâinile lui Dumnezeu, la anul 330 d.Hr. Domnul l-a cinstit pentru viaţa lui creştină virtuoasă, caracterizată de credinţa profundă în Atotputernicul Dumnezeu şi de nemăsurata dragoste a Sfântului pentru oameni. Domnul l-a arătat râu de tămăduiri şi izvor de minuni. A făcut minuni cât a trăit, iar după moartea sa minunile sale s-au înmulţit nenumărat”.
Milostenia Sfântului Nicolae
Sfântul Nicolae este cunoscut ca sfântul cel mai milostiv față de săraci, care ajută văduvele, orfanii și dăruiește bani tuturor sărmanilor.
Iar în ţara noastră regăsim în toate zonele multe biserici care-l au ca ocrotitor, iar mulţi dintre creştinii noştri ortodocşi îi poartă numele.
Ca protector al copiilor, este primul moș misterios, care le face acestora daruri la începutul iernii.
În tradiția românească se spune că iarna începe la Sfântul Niculae, când, trebuie să-și scuture braba albă în cer și cade pe Pământ sub formă de ninsoare. Dacă se întâmplă să nu ningă de Sfântul Nicolae, se zice că ar fi întinerit Moșul misterios.
Tradiția creștină relatează despre Sfântul Nicolae că era un episcop cu mare credinţă în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea – Nicolae din Myra-Lichia (undeva, pe meleagurile Turciei de astăzi) – căruia îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de oamenii săraci sau necăjiți. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi şi-a dăruit întreaga avere celor nevoiaşi.
Tradițiile de Sfântul Nicolae, relatează despre ritualuri magice și prognosticuri meteorologice. Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este aceea a trei fete sărace, care nu puteau să se căsătorească, pentru că nu aveau zestre şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Sfântul Nicolae, aflându-le necazul, a aruncat prin fereastră, fiecăreia dintre ele, câte o pungă cu bani, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Punguțele au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghetele fetelor, după care au fost scrise legende cu obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete.
Desigur că fetele tatălui văduv erau cuminți și nu meritau soarta plănuită de tatăl lor, iar legenda cu darurile pe care Moș Nicolae le așează în ghetuțele sau cizmulițele copiilor devine realitate numai la copiii care au fost cuminți. Dacă această condiție nu este îndeplinită, copiii vor găsi câte o nuielușă în ghetuțe, cu menirea de a-i face mai smeriți, pentru a primi daruri plăcute în anul următor.
Prognosticul despre rodnicia pomilor fructiferi se anticipează în ajunul de Moș Nicolae, 5 spre 6 decembrie.
Astfel, se vor pune crenguțe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, ocazie cu care se va afla rodul livezilor din anul ce urmează.
Există obiceiul, la sate, ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.
Rugăciune către Sfântul Nicolae
În această zi de sfântă sărbătoare, întreaga Ortodoxie îl cinsteşte pe marele Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, rugându-i-se.
„O, preaminunate părinte Nicolae, plângem și alergăm către al tău sprijin, aducând ție această rugăciune, ca să ne izbăvești de chinul cel de veci!
Roagă-te lui Dumnezeu pentru pacea și binele României!
Prin rugăciunile tale, Sfinte Ierarh Nicolae să ne învrednicești a-I aduce cântare, slavă și închinăciune Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin!”
*Documentare: Internet
*La mulți ani sărbătoriților cu numele Nicolae!
LEGENDA LUI MOŞ NICOLAE
Din legendele străbune,
de sărbători creștine,
la copii, ca prin minune,
Moș-Nicolae vine.
Nicolae, Sfântul darnic,
minuni poartă-n sacul său.
Misiune duce paşnic,
an de an, ca un erou.
În ghetuțe lustruite
pune daruri pe furiş.
Ca-n legendă sunt menite,
cu har din mituri desprins.
Mai strecoară pe sub ușă,
la copii năbădăioşi,
câte-o „sfântă” nuieluşă,
ca să-i facă mai sfioși.
Sau un beţişor sculptează,
să poată părea mai şic,
ce îi impresionează
mereu, cât ar fi de mic.
Toți copiii îl așteaptă
pe Moș, să-l întâlnească.
Dar, de fiecare dată,
nu pot nici să-l zărească.
Nimeni din lume nu știe
Moșul de unde vine.
Străbătând mitologie,
misterios rămâne.
Fiecare copil scrie
bilet cu năzuință.
Moș-Nicolae să-i știe
cea mai mare dorință.
În ghetuțe e așezat,
iar Moșul când citește,
lasă darul așteptat,
ca-n magică poveste.
Câți copii pe Moș aşteaptă
cu daruri făcând minuni,
nu se va ştii niciodată,
dar devin cuminți și buni.
Toți învață lucruri bune
și-i ascultă pe părinţi,
iar prin timp, cu-nţelepciune
îl descoperă-ntre sfinţi.
Şi vor duce mai departe
prin vremuri, adulţi fiind,
obiceiuri scrise-n carte,
pe copii frumos minţind.
6 Decembrie – Sfântul Ierarh Nicolae
Sărbătoriților cu numele Sf. Nicolae, sărbători îndestulate cu tot ce își doresc!
La mulți ani cu sănătate și bucurii depline!
Maria Filipoiu – poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR


