Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN, CRITICA LITERARĂ – O ARTĂ COMPLEXĂ

SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN, CRITICA LITERARĂ – O ARTĂ COMPLEXĂ

 

SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN

CRITICA LITERARĂ – O ARTĂ COMPLEXĂ
,,Nu poți fi critic fără perspectiva istorică, nu poți face istorie
literară fără criteriul estetic, deci fără a fi critic”.
(George Călinescu)

La începutul lunii iunie, 2024, a apărut, la Editura Waldpress din Timișoara, volumul de analize, sugestiv intitulat Bucuria textului, de Mirela-Ioana Dorcescu. Autoarea – conferențiar universitar doctor la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, s-a remarcat prin numeroase lucrări de proză și eseistică: Punctul interior, Apa, Celesta, Spre nicăieri, vol. I. Piatra de silex, vol. II. Întâmplător sau nu?, Paradigme ale comunicării – limbaje și limbi, Dicționar de comunicare (lingvistică și literară), vol. I-II-III, Comunicarea orală, Semantica modurilor incertitudinii, ,,Etern într-o eternă noapte-zi”. Eseu hermeneutic în dialog cu poetul Eugen Dorcescu, Primăvara elegiei (Despre ,,Elegiile de la Carani” de Eugen Dorcescu), Hermeneia, Semiotica metaforei. Inducția metaforică în poezia românească.
Tomul la care ne vom referi cuprinde interpretări, cugetări, opinii ale autoarei asupra unor texte în versuri sau proză ale unor scriitori remarcabili. Pe coperta I – bustul autoarei sugerează seriozitate, îndemn la cugetare, înțelepciune și seninătate, bucurie totodată. Este expresia clipei fericite care marchează întâlnirea dintre operă și comentator. Cartea ,,se lasă” deslușită, iar cel care o analizează trăiește revelația, bucuria descifrării.
În genere, cei care analizează texte pot fi clasificați: unii fac o critică estetică, alții o critică psihologică, alții genetică sau academică; puțini sunt cei care le însumează. Potrivit mărturisirilor lui Ov. S. Crohmălniceanu, George Călinescu era unul care le făcea pe toate. În această manieră de interpretare se înscrie și Doamna Mirela-Ioana Dorcescu; se dovedește a fi un critic stăpân pe activitate, unul de vocație, care lasă deoparte elementele de prisos și merge direct spre ,,inima operei”. De altfel, critica literară este o literatură a ideilor ce presupune studiul, evaluarea și interpretarea operelor, iar criticul este cel care mediază între text și cititor.
Volumul cuprinde două mari părți: POEZIA și PROZA. Poemelor le sunt alocate primele 166 de pagini, iar prozei, următoarele 156. Fiecare titlu de recenzie subliniază ideea, esența comentariului pentru textele poetice: Metafizica iubirii – Elisabeta Bogățan, Imaginând hotarul de dincolo de hotar – Elisabeta Bogățan, Revitalizarea poeticii orfice – Maria Bologa, Un cuvânt despre excelența traducerii – Carmen Bulzan, Mit și credință în ,,Apele care ne poartă” – Nina Ceranu, În universul rotitor – Zoia Elena Deju, Un discurs liric original – ,,Pildele în versuri” ale lui Eugen Dorcescu – Eugen Dorcescu, Nora Ferentz și poezia existenței, Manierism și gramatică textuală – Șerban Foarță, Gravitate și candoare în poezia lui Ticu Leontescu, Cântec de dor… major – Florica Munteanu-Cuc, Guillermo Eduardo Pilía – poezia riscului și a biruinței, A trăi netrăind… – Ana Pop Sîrbu, Elegia perennis – Monica Rohan, Poezia lui George Schinteie, The Quiet Inquiery – Corina Victoria Sein, Penultimele versuri de dragoste de farmec pline – Nicolae Turtureanu și pentru lucrările în proză: ,,Rotirea neamurilor” în lectură semiotică – Veronica Balaj, Domnița valahă – ,,persoană umană” – Viorica Bălteanu, Prosa perennis – Livius Petru Bercea, Obiectele memoriei dintr-o copilărie salutară – Margareta Bogdan, Emilia Lungu Puhalo și Nina Ceranu – scriitoare române de ieri și de azi, De la himerele lumii, la fericirea întoarcerii acasă – Nina Ceranu, Existențialism în registru baroc: Tiberiu Cercel, ,,Provincia melancoliei”, Crepuscul la Ullervad. Despre cel ,,mutat de la noi”… – Iulian Chivu, Monica M. Condan și mirajul copilăriei, Ratomahia și estetica repulsiei în lectura intertextuală a romanului ,,Pesta” de Dana Gheorghiu, Valsul sângelui – între ,,a fi” și ,,a face” – Constanța Marcu, Jocul iluziilor și al adevărului – Dumitru Oprișor, Dramele feminității în proza Mariei Pongrácz , Despre Ludovica – Ana Pop Sîrbu, Proza lui Petru Vasile Tomoiagă, ,,Atemporal” – un roman spiritual – Vasile Dan Zaberca.
Iubirea este o temă des întâlnită în literatură. Poetul Eugen Dorcescu într-unul din memorabilele discursuri sublinia formele sale: dragostea – STORGHE, PHILIA, EROS, AGAPE. Toate acestea se regăsesc în poemele interpretate de Doamna Mirela-Ioana Dorcescu. Trăirile intense stimulează capacitatea creatoare. Dacă ar fi să identificăm o legătură între volumele de poezie recenzate, cu siguranță că absența este una dintre ele. Trecerea ,,dincolo de hotar” a unei persoane apropiate, fie că este vorba de soț/soție/mamă, produce o avalanșă în plan ideatic. Referindu-se la volumul Doamnei Elisabeta Bogățan, Doamna Mirela-Ioana Dorcescu remarcă ,,șocul existențial”, ,,convulsiile sufletești ale poetei într-o atmosferă de sfârșit de lume” și amărăciunea intensă: ,,Poemul se rostogolește ca o lacrimă amară, pornită din colțul ochiului spre gura încleștată. Nu atât tristețea, suferința, deznădejdea, cât amărăciunea domină volumul” (p. 13). Sau moartea: ,,Nemiloasă și infinită este suferința în beznă. Frigul pune atunci stăpânire peste fire. (…) La Nina Ceranu, răceala nopții este răceala morții. O dovedesc tălpile reci ce trec hotarul dinspre lumea de dincolo. Presupunând învingeri ale faliilor dintre cele de- acolo și cele de-aici. Din abisale întunecimi se ivesc duhurile celor plecați, luând chipuri recognoscibile” (p. 43). Aceeași tristețe se regăsește în Trecătoarele doruri de Nora Ferentz, unde pregnant nu este ,,dorul de copilărie, de părinți, de tinerețe, de țară”, ci ,,dorul – speranță pentru ceea ce urmează (fiindcă mereu urmează ceva), în sufletul poetei împletindu-se promisiunea divină cu perspectiva unui viitor real după moartea fizică. Trecătoare sunt, astfel, doar dorurile terestre” (p. 81).
După Aristotel, Pitagora sau Platon, literatura are o funcție cathartică, eliberatoare, purificatoare, tranfiguratoare. Doamna Mirela-Ioana Dorcescu reușește să confere textelor interpretate aceste calități. Astfel remarcă inventivitatea, spontaneitatea, gramatica textuală în cazul poetului Șerban Foarță, gravitatea și candoarea poeziei lui Ticu Leontescu, sinceritatea confesiunilor Floricăi-Munteanu Cuc, felul în care iubirea ,,STORGHE și PHILIA sunt clamate în plină lumină, iar EROS și AGAPE sunt sugerate în obscuritate” (p119) în cazul scriitorului argentinian Guillermo Eduardo Pilía tradus de Eugen Dorcescu. Lirica Anei-Pop Sîrbu se remarcă printr-un limbaj ,,criptic, inaccesibil. Când colțuros, stâncos, când fluid, acvatic. Întotdeauna surprinzător (…)” (p.126). Volumul Paravis de Monica Rohan este ,,o carte –elogiu/carte-omagiu, în care mama autoarei este salvată de la uitare” (p.138). Conform Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu poezia Monicăi Rohan se înscrie în prestigioasa specie a elegiei, alături de Elegiile de la Hofgastein, Nirvana, Moartea tatălui, parțial Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu, Penultimele și Precedentele de Nicolae Turtureanu, Marea cea mare/Por el gran mar de Andrés Sánchez Robayna și Tatăl/Padre de Coriolano Gonzáles Montañez. Problematica identității (despre sine și despre relațiile cu semenii artiști) este subliniată în poezia modernă a timișoreanului George Schinteie. Printr-un limbaj poetic fin, pur, înscris într-o retorică a feminității, în care este adus în prim plan simbolul oglinzii – ,,simbol al consecvenței, în progresie semantică, oglinda este asociată cu simboluri care reflectă aspecte ale personalității poetei” (p.155) – se remarcă poeta Corina Victoria Sein. De o explorare în profunzime a textului beneficiază și Penultimele poeme ale lui Nicolae Turtureanu: ,,farmecul limbajului, cursivitatea, autoironia, balansul interior, din care se ivesc surprinzătoare imagini poetice, nu acoperă decât superficial cruzimea unei suferințe «dureros de dulce», ce se așterne în structurile adânci ale poeziei”. (p.159) – un lirism cu intertextualitate prin citări celebre, prin intervenții, cu notabile substituții, permutări în structura proverbelor, aluzii la motive literare, jocuri de cuvinte, dublete etimologice, creații lexicale, figuri fonetice etc.
Cea de-a doua parte a lucrării, PROZA, se deschide cu romanul autobiografic al Veronicăi Balaj, Rotirea neamurilor, o carte impresionantă prin idei, simboluri, personaje: ,,Veronica Balaj concepe strategii arhitectonice variate, dirijând corect câmpurile semantice și atingând un nivel înalt de expresivitate artistică” (p.170). Astfel romanciera Veronica Balaj nu se dezice de poeta Veronica Balaj, romanul avânt multiple inserții lirice. Ba chiar mai mult: ,,trei voci se împletesc în carte pentru a de sens, relevanță și valoare artistică unui motiv literar de prestigiu, și anume întoarcerea la matcă, adaptată la datele unei povești feminine de viață, care, categoric, are sens: povestea prozatoarei, a poetei și a jurnalistei Veronica Balaj, redutabilă și inconfundabilă în toate aceste registre de expresie” (p.177).
Debutul în proză al scriitoarei Viorica Bălteanu cu Domnița valahă oferă un model prin efigia Dorei d’Istria (Elena Ghica). Deși romanul urmează o schemă epică simplă, cu acțiune lineară, cu focalizare asupra unui singur personaj, cartea impresionează, conferind un caracter excepțional unui destin ca semn al excelenței.
Prosa perennis este titlul recenziei pentru cele șapte povestiri adunate în volumul Moara, ale bine-cunoscutului lingvist, stilistician și critic literar timișorean, Livius Petru Bercea. Simbolul morii aparține tradiției literare. Poate fi întâlnit la Ioan Slavici, Pădureanca, la Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Siret sau la Aron Buciumeanu. Sunt povestiri confesive ce evidențiază atrocitățile comunismului din mediul rural incriminând distrugerea valorilor satului pornind de la țăranul însuși.
Copilăria în vreme de război face subiectul cărții Copil într-o lume în flăcări a Margaretei Bogdan din Bănia, o localitate din Țara Almăjului. Cutia poștală dobândește un rol important, acela de a primi scrisori de la soldații aflați pe front și de a le trimite răspunsuri. Doamna Mirela-Ioana Dorcescu cataloghează tomul drept – ,,text-document, interesant ca monografie, ca istorie personală și comunitară, ca traseu psihologic etc” (p.208).
Doamna de pe Spion Strasse este titlul Ninei Ceranu care conturează portretul Emiliei Lungu Puhalo (scriitură despre o scriitoare) – ,,Nina Ceranu abordează cu realism, cu inteligență, dar și cu atașament și satisfacție, acest subiect puternic, polivalent, înălțător, însă deloc lipsit de contradicții și de subminări. Majoritatea acestora din urmă decurg din condiția de român într-un imperiu multinațional și discriminatoriu. La fel de expusă la atacuri nemeritate este și condiția de femeie-intelectual, cu preocupări literare” (p.214). Aceeași condiție a femeii-intelectual cu preocupări literare este tratată chiar într-un roman al comentatoarei Mirela-Ioana Dorcescu, Punctul interior.
Nu întâmplător scriitoarea Nina Ceranu este considerată de Poetul Eugen Dorcescu drept un ,,uriaș talent”. Romanul Viața de la zero la unu prezintă ,,o lume reală și ireală, în care indivizii se zbat între a fi nimic/nimeni și ceva/cineva și eșuează din diverse pricini”. Volumul se deschide cu ,,un țipăt de împotrivire, urmat de amenințarea cu întoarcerea acasă a protagonistului, Ovidiu. Dacă dislocarea/exilul amintește de Ovidius Publius Naso, pentru întoarcerea în ciuda tuturor primejdiilor reperul este Ulise. Cele două simboluri nu rămân singulare, ele fiind corelate sugestiv cu alte două simboluri: fluviul și marea. Astfel Nina Ceranu ,,creează lumi și le structurează precum marii constructori ai romanului” (p.228).
Referindu-se la Provincia Melancoliei a lui Tiberiu Cercel, Mirela-Ioana Dorcescu afirmă că este ,,un volum-oglindă, greu de încadrat într-o specie literară”. Ca scriitor nu renunță în totalitate la îndeletnicirea de pictor. Chiar dacă nu convinge mereu, reușește să impresioneze, să trezească admirația cititorului printr-o frază lucrată în cel mai mic detaliu, finisată ca un tablou.
De o critică psihologică beneficiază volumul Crepuscul la Ullervad al remarcabilului eseist, critic literar și prozator Iulian Chivu, ce descrie lumea într-o perpetuă frământare, animată de conflicte care ,,își schimbă forma, nu fondul”. Un roman uimitor, concentrat, cu puternică vibrație spirituală.
Cu Trăistuța de poveste, Monica M. Condan, membră de frunte a Școlii de literatură ,,Eugen Dorcescu” aduce un ,,elogiu copilăriei”. Cartea îi este dedicată nepoțelei Daria, la împlinirea a cinci ani și subliniază, cu candoare, delicatețe, fericirea de a fi bunică. Personalitatea autoarei pare a fi teleportată magic în lumea inocentă a copilăriei, cu joc, râs, culoare, poveste.
O abordare intertextuală, o analiză de tip comparativ i se aplică romanului Danei Gheorghiu, Pesta de către lingvistul, specialistul în pragmatică și comunicare – Mirela-Ioana Dorcescu. Atât scriitoarea Dana Gheorghiu, cât și prozatorul Dan Negrescu sunt ,,veritabili creatori de mitologie urbană… contemporană” prin poveștile lor despre cartiere periferice ale Timișoarei: Fabricul – în proza danei Gheorghiu, respectiv Mehala – Dan Negrescu. În cazul ambilor scriitori, șobolanul este simbolul negativ, ce face parte dintr-o alegorie a odiosului, este simbolul trădătorului. Un roman cu accente naturaliste, în care naratorul omniscient deleagă prezentarea tabloului unui narator subiectiv. Lexicul, atent selectat, menit să provoace repulsie, conține diferite valori morfologice: substantive, adjective, verbe. Tot pentru a creiona estetica repulsiei se folosesc imagini vizuale, auditive, olfactive, motrice, dinamice; diverse figuri de stil: epitete, comparații, enumerații, personificări, metafore. Romanul permite ,,o psihanaliză a literarității în câțiva pași: la nivel descriptiv, la nivel psihic, iar în cazul celui de-al treilea, ,,psihicul individual se contopește cu cel colectiv, al orașului. Insul și comunitatea se confundă cu întregul oraș cuprins de angoasă” (p.270).
Romanul contemporan Valsul sângelui se înscrie în paradigma romantică, respectând directivele din Introducția la ,,Dacia literară” a lui Mihail Kogălniceanu. În contextul istoric și sociopsihologic al Banatului de la mijlocul secolului al XIX-lea, se conturează un ,,conflict profund între existență și manifestare prin discordanța verbelor a fi și a face. Concluzia este aceea că romanul ,,se înscrie, cu succes, într-un act de comunicare literară, satisfăcând expectanțele publicului de astăzi” (p.279).
În colecția de texte narative Femeia care te strigă a lui Dumitru Oprișor, iluzia se dovedește a fi o temă literară excelentă, iar autorul ,,abil mânuitor de psihologii (…) mare creator de atmosferă” (p.286).
O altă colecție de povestiri supusă analizei este Orașul pleșuv, carte a Doamnei Maria Pongrácz, tradusă expresiv de Ildikó Gábos-Foarță. Autoarea descrie absurdul și cruzimea vieții, aduce în fața cititorului o lume în care fericirea nu există. Numai miraj, magie, fantasmagorie etc. Reprezentantă de frunte a literaturii în limba maghiară din Banat, (…) apreciată pe plan național și internațional, autoarea oferă adevărate mostre de ,,măiestrie artistică”.
Ludovica, romanul Doamnei Ana-Pop Sîrbu, i-a adus sutoarei sale mulți cititori și exegeți. Considerându-l un poem în proză, Mirela-Ioana Dorcescu citează: ,,Acum merg pe un drum îngust cu unghiuri dure, tăioase. Deschid ușa. Nu mi se pare nimic palpabil. Am ochii speriați și colțurile gurii în jos. Lipită și mai strâns de perete nu știu cum să înaintez, unde să mă așez” (p. 148).
Cu proza densă și complexă a lui Petru Vasile Tomoiagă și, apoi, cu Atemporal, roman al lui Vasile Dan Zaberca se încheie volumul de analize Bucuria textului. Conform mărturisirilor interpretei, Atemporal este un roman ce poate fi citit din mai multe unghiuri. Lecturile multiple ar fi posibile pentru istorie, arhitectonică, filosofie, psihologie, semiotică, însemnări etnografice, izbânzi estetice.
În ansamblul său, volumul Bucuria textului se remarcă prin analize minuțioase ce dovedesc o înțelegere în profunzime a textelor comentate, demonstrând, și de această dată, talentul înnăscut al Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, bucuria cu care se apropie de lectură, posibilitățile multiple de interpretare care o înscriu cu siguranță între exegeți de frunte.

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.