SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN: INTERVIURILE VERONICĂI BALAJ

,,Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia”. (Aristotel)

Într-un comentariu anterior, am prezentat-o pe Doamna Veronica Balaj în postura de Poetă. În rândurile ce urmează, mi-am propus să o înfățișez, pe scurt, într-o altă ipostază, la fel de strălucită, și anume, în cea de Jurnalist. Cartea Restituiri culturale bănățene, apărută la Editura David Press Print, din Timișoara, în anul 2019, încântă cititorul cu o serie de memorabile interviuri, luate unor personalități culturale din această zonă (Banat), sau care au avut, la un moment dat, contact cu aceste meleaguri.
Iată ce ne spune despre autoare și despre carte, în prefața intitulată Veronica Balaj, între aniversări și comemorări, cunoscutul critic, eseist, istoric literar și profesor Cornel Ungureanu: ,,Nu știu câte cărți a scris Veronica Balaj. De poezie, de proză, de reportaj, romane. Și câte cărți mai are pe benzile de magnetofon, în înregistrările sale de acum douăzeci, treizeci de ani. O arhivă vie care ne invită să regăsim un timp al scrisului, al culturii, al trecerii noastre printre cărți. Prin istorie. Cartea pe care o aveți în față e una dintre numeroasele cărți posibile. Una dintre cele, cred, mai importante.
Importante fiindcă ne ajută să ne amintim despre cei care au fost, o viață, între noi. De cei care au dat sens culturii Banatului. Și de cei pe care Veronica Balaj i-a descoperit, în întâlniri memorabile, pentru emisiunile Studioului Teritorial de Radio Timișoara”- text preluat și pe coperta a IV-a a volumului.
Personalitățile intervievate aici sunt (în ordinea apariției lor în carte): Mircea Șerbănescu, Eugen Todoran, George Uscătescu, Octavian Paler, Gerda Barbilian, Anavi Adam, Damian Ureche, Lelia Rugescu, Erika Scharf, Grigore Vieru, Ana Simon, Violeta Dumbrăveanu (fiica poetului Anghel Dumbrăveanu), Alexandru Jebeleanu, Anișoara Odeanu, Sofia Arcan.
De apreciat faptul că autoarea își alege cu pricepere interlocutorii. De fiecare dată, introducerea celui chestionat reflectă cunoașterea temeinică a personalității cu care se discută, dar și pregătirea filologică, de specialitate a Veronicăi Balaj, la care se adaugă experiența jurnalistică, tactul de care are nevoie un bun jurnalist, deontologia meseriei. Cu perseverență, cu ambiție, nu se dă bătută nici atunci când cel provocat la discuții răspunde printr-un refuz. Spre exemplu, interviul cu poetul Damian Ureche: ,,Sunt atât de ocupat. Mă așteptă cineva în Piața Traian… căuta el motivații. Am avut însă inspirația să-l ademenesc. L-am asigurat că emisiunea durează doar o jumătate de oră, că îl duc eu cu mașina la Studio – aflat acum pe strada Pestalozzi (…) Promisiunea că, după înregistrare, îl voi conduce în mașina mea exact unde va dori, m-a salvat. În plus, am avut inspirația să-i promit că mă voi înființa la scara blocului său, cu o sticlă de vin roșu, drept recompensă pentru deranjul făcut”.
Captivantă este discuția avută cu Profesorul Eugen Todoran, prin care se realizează o reîntoarcere în atmosfera ,,Cercului de la Sibiu”. Cu Octavian Paler a fost puțin mai dificil de obținut interviul, dar rezultatul a fost pe măsura așteptărilor. Întrebat fiind: ,,Sunteți așadar de partea lui Don Quijote. Credeți în iluzii? Chiar dacă susțineți implicarea în vâltoarea prezentului?”, interlocutorul declară, în stilu-i caracteristic, inconfundabil: ,,Ultima iluzie este că nu ai nicio iluzie. Din punctul meu de vedere, e limpede: voi fi mereu un Don Quijote. Pentru că nu poți trăi fără iluzii. Intrăm în arena prezentului. Dar nu lăsăm nici tolba cu iluzii deoparte”.
Interesantă mi s-a părut și convorbirea cu Gerda Barbilian, soția lui Dan Barbilian, cunoscut în lumea literară cu pseudonimul Ion Barbu. Întrebată fiind despre conflictul poetului cu George Călinescu, Gerda Barbilian afirmă: ,,Aaa, da, îmi amintesc perfect. Pe aleea asta pe care ați venit, a aruncat cu Istoria literaturii după Călinescu. Pe alee. Nu i-a plăcut cum scrisese despre el și poezia sa. Și i-a spus acolo că are ochi… nu știu cum”. (Bineînțeles că n-am rezistat imboldului și am fugit să caut în Istoria literaturii române ce spunea George Călinescu despre Ion Barbu).
Alteori mărturisirile sunt umbrite de tristețe, cum e cazul interviului cu Anavi Adam, care se încheie astfel: ,,Sper să vă mai bucur cu scrierile mele! (…) Mi-a făcut plăcere se vorbim”, dar: ,,Din păcate, după doar câteva zile de la această înregistrare, scriitorul a plecat în veșnicii. A fost condus pe ultimul drum chiar în ziua când ar fi împlinit centenarul”.
Pe Poetul de peste Prut, Grigore Vieru, Veronica Balaj l-a întâlnit în primăvara anului 2003, la Făget, unde era invitat special, de onoare și urma să primească un premiu: ,,Grigore Vieru, omul fizic, se arăta discret, aproape timorat la prima vedere, nici nu bănuia nimeni la începuturile sale literare ce puteri va avea cuvântul său devenit pasăre poetică” – ,,Gândesc în versuri, simt în versuri. Parcă vin cuvintele spre mine. Drumul jocului în cuvinte are multe ocolișuri. Nu mă pierd. Merg mai departe. Caut cuvinte și mă hrănesc cu ele”.
Adunate la un loc, aceste mărturii străpung timpul, parcă ,,opresc trecerea” (vorba poetului). Sunt pagini ce conțin muncă multă, făcută cu plăcere, cu devotament. Cititorul este captat uneori de situații amuzante, alteori de momente nostalgice. Sunt pagini care te ,,poartă” într-o atmosferă senină, a confesiunilor. Cred că Veronica Balaj se poate simți, pe bună dreptate, un om împlinit, căci ,,a gustat” din ,,sufletul” atâtor oameni valoroși.

by

Referinţă Bibliografică

SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN, INTERVIURILE VERONICĂI BALAJ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 noiembrie 2022