20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA ADRIANA APOSTOL, BUCUREȘTI


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
AA: Desigur! Mă numesc, Adriana Apostol, am 50 de ani şi sunt profesor gradul I, pentru învăţământul preşcolar la o grădiniţă din Bucureşti, cu o vechime de 32 de ani la catedră.
Am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Spiru Haret” din București și dețin un master în Management Educațional și Consiliere, finalizat cu lucrarea de disertație „Desenul ca mijloc de exprimare a emoțiilor preșcolarilor”, urmat în cadrul UTCB, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic.
În prezent sunt studentă, anul II, a Universității din București, la programul de Master- „Terapia logopedică în procesele de comunicare”.
Sunt profesor psiholog în specializările psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională și psihopedagogie specială, membru al Colegiului Psihologilor din România.

SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
AA: Vă mulțumesc pentru această apreciere! Sunt onorată!
Pasiunea pentru scris a apărut în pandemie, mai precis în al doilea an de pandemie, pe 7 august 2021, când m-am înscris în Cenaclul „Dor de infinit”. Pe atunci se numea Cenaclul literar-artistic „Dor de infinit”, deoarece avea doar membrii din țară, în număr de aproximativ 3000.
Între timp numărul membrilor a crescut considerabil ajungând astăzi la peste 10800, alăturându-se și scriitori, dar și cititori din alte țări precum Republica Moldova, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Spania, Italia, India, Bangladesh etc., astfel încât s-a transformat în ceea ce este astăzi și anume Cenaclul internațional literar-artistic „Dor de infinit”.
Nu este moștenire de familie cu siguranță deoarece părinții mei, simplii muncitori în fabricile comuniste nu aveau timp nici măcar de citit, cu atât mai puțin de scris, pe de o parte, iar pe de alta, era destul de greu ca să se descurce cu trei copii (mai am două surori mai mici). Mai degrabă consider că este talent nativ ce a zăcut în stare latentă în interiorul ființei mele, așteptând momentul potrivit pentru a se face remarcat.


SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
AA: Este ceva de povestit…
A sosit pandemia, prin luna martie…
Am fost lăsați la vatră, adică trimiși acasă fără vreo perspectivă următoare de a ne relua joburile. Ceva nou și straniu în același timp pusese stăpânire pe ființa noastră. Incertitudine, haos, panică și iar incertitudine…
Personal. La început m-am bucurat. Să stai acasă este o binecuvântare mai ales pentru mine care eram prinsă în fel și fel de proiecte care implicau deplasări și doar puțin timp petrecut în comfortul casei, a fost o mană cerească.
Ce am făcut?
Am scormonit fiecare colțișor al imobilului unde locuiesc făcând o curățenie generală exemplară. Nicicând casa mea nu a fost mai curată…
Apoi, a apărut moda webinariilor. Pentru o persoană ca mine ce devorează cursurile, conferințele, simpozioanle, dar și alt gen de întâlniri de pe urma cărora culeg informații, acestea mi-au oferit o nouă oportunitate de conectare cu lumea culturală, literară, artistică, profesională, cu vizionări de spectacole de teatru, concerte etc. și multe altele.
Devenisem dependentă…Intram și la patru, cinci astfel de întâlniri on-line pe zi. Le țineam evidența notându-le cu rigurozitate în calculator. La un moment dat am renunțat să mai notez… erau prea multe… numărasem circa 800 astfel de întâlniri, în doar câteva luni.
Simțeam nevoia de o schimbare, doream altceva.
În luna noiembrie, pe 22 mi-am pierdut tatăl după o perioadă destul de îndelungată de suferință și plimbat pe la spitate și clinici care îl pasau de colo colo.
Convingerea mea este că tata a plecat la ceruri pentru a-mi trimite un semnal de acolo, din tărâmul îngerilor, care mi-a trezit pasiunea pentru scris, a scos la lumină harul cu care am fost înzestrată însă de care eu nu fusesem conștientă până atunci. De ce spun acest lucru? Pentru că a fost o vreme, în liceu, când îmi petreceam o parte din timpul liber așternând pe hârtie gânduri de adolescentă. În rime, mai mult sau mai puțin împerecheate, stângace, dar sincere.
Cu toții am făcut acest lucru, la un moment dat, nu-i așa?
Nici măcar nu știu ce am făcut cu acele manuscrise…
Apoi, la câțiva ani distanță, când m-am angajat în învățământ, pe post de educatoare, mai precis în perioada anilor 2000, numărul copiilor înscriși la grupă era cu mult peste normă (lucram și cu 40 de copii). Întotdeauna la serbări nu găseam suficiente roluri și poezii tematice, astfel încât să cuprindem numărul copiilor din grupă. Atunci, din nou, am scris poezii pentru copii și roluri pentru scenete. Colega mea de grupă de la acea vreme, astăzi pensionară, m-a sfătuit să scriu pentru că am talent. Nu m-am gândit niciodată serios la acest lucru. Câtă dreptate avea…
A trebuit să vină un virus ca să mă determine să scriu, să mă facă să fiu conștientă de potențialul pe care îl am.
Și tata a plecat, pentru ca eu să primesc harul poeziei. Se spune că atunci când pierzi pe cineva drag, Dumnezeu are grijă să pună în loc altceva care să îți aducă alinare. Cred cu tărie acest lucru, deoarece relația cu tatăl meu a fost și încă este, una specială. De aceea primul meu volum editat „În suflet port un curcubeu” i l-am dedicat lui, iubitului meu tată, Apostol Maricel.
Asta este povestea debutului meu literar…


SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
AA: Da și nu. Cu siguranță, fiecare dintre noi avem momente când ne simțim singuri, cu toate că suntem înconjurați de oameni, însă de multe ori aceștia nu ne împărtășesc ideile. Poate că mesajul nostru nu ajunge în forma reală la ei sau ajunge trunchiat, născându-se atunci sentimentul de singurătate, de neînțelegere, de întrerupere a canalului de comunicare, scriitorul având sentimentul că nu poate rezona cu cei din jurul lui. În acel moment își crează propriul lui univers în care, da, se poate spune și așa, „își trăiește intens propria singurătate”, așternând pe hârtie gânduri, trăiri, vise, dar și speranțe, fără teama de a se simți singur în propria singurătate. Eu așa văd lucrurile.

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
AA: A fost un moment extraordinar de emoționant, mai ales că l-am asociat cu împlinirea vârstei de 50 de ani. A fost cadoul meu, pentru mine. Am dorit să fie un eveniment memorabil, de aceea am organizat totul, singură, până la cel mai mic detaliu (locație superbă- Casa Artelor „Dinu Lipatti” din București, minirecital cu miniaturi de pian în interpretarea unei foste eleve, Arina Florea, mini expoziție de tablouri realizate de talentata Isabella Nistor, tot o fostă elevă de-a mea, în prezent elevă…., obișnuită dar deloc banală sesiunea de autografe și bineînțeles nelipsita ședință foto pentru care am apelat la o bună prietenă, Adina Nica, fotograf profesionist. Apoi, au urmat impresii, discuții și neapărat închinarea unui pahar de șampanie ce-și plimba bulele perlate în așteptarea toastului la finalizarea dublului eveniment. Am avut alături familia mea iubită, colegi dragi și prieteni minunați, toți persoane apropiate sufletului meu.
A fost cea mai frumoasă aniversare a mea de până acum și pot afirma, cu mâna pe inimă, că a reprezentat cel mai emoționant moment din viața mea, după nașterea băiatului meu, Gabriel. O a doua naștere pot spune, cu alte conotații și implicații. Un copil literar…

SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
AA: Nicidecum. Oriunde mă aflu și mă „trăznește” inspirația, mă apuc și scriu. Să vă dau câteva exemple: Dacă mă aflu în metrou sau în alt mijloc de transport, pun mâna pe telefon și tastez ideile pentru ca mai apoi să le transcriu pe hârtie. La un local, terasă etc., scriu pe șervețel, dacă mi se întâmplă să nu am nimic de scris la mine (în ultimul timp port cu mine, oriunde plec, un pix, sau mai multe, pentru a fi sigură că nu se termină pasta…) și un mic carnețel.
Prefer să îmi scriu poemele pe hârtie și apoi să le postez, prin transcriere, pe pagina de facebook a Cenaclului internațional literar-artistic „Dor de infinit”, unde sunt administrator alături de poetul Grigore Curcanu.


SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
AA: Două volume! Primul volum, intitulat „În suflet port un curcubeu”- lansat pe 27 martie 2022. Al doilea volum „Călătorie în uniVersul iubirii”- în curs de lansare (aceasta a avut loc la Iași, în cadrul ședinței lunare a Cenaclului internațional literar-artistic „Dor de infinit”, pe data de 24 septembrie 2022.


SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
AA: Citesc!
Citesc foarte mult, nu doar cărți de specialitate din domeniul în care activez, ci toate genurile de poezie, proză, teatru, literatură clasică, ori contemporană, ficțiune, romane de dragoste, cărți motivaționale etc.
Particip frecvent la lansări de carte, precum și la întâlniri/ ședințe ale grupurilor literare sau asociațiilor din care fac parte..
Deasemenea particip la concursuri, simpozioane, conferințe, ce presupun redactarea de lucrări, articole, creții proprii, deoarece îmi plac provocărire, ador să îmi testez limitele și iubesc competiția, în special cea cu mine însămi.
Cu siguranță se poate câștiga din scris, însă părerea mea este că nu te poți îmbogăți.
Spre exemplu, eu am cheltuit mult de când m-am apucat de scris și nu am câștigat bani (primul meu volum, scos în 100 de exemplare a fost dăruit membrilor familiei, prietenilor, cunoscuților și tuturor celor care mi l-au solicitat). Ceea ce am câștigat este experiență, prieteni și mult mai multă încredere în mine.


SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
AA: Primul volum a fost publicat la Editura Ștef din Iași, iar a doua la Editura Izvorul cuvântului.
Nu este vorba de preferință.
Pe prima am ales-o la recomandarea poetului Grigore Curcanu, deoarece acesta își tipărise toate cele 4 volume aici, asigurându-mă de seriozitatea și profesionalismul lor. Lucru foarte adevărat!
Iar pe cea de-a doua carte am ales să o public la Editura Izvorul Cuvântului din aceleași considerente mai sus menționate, adăugând încă două aspecte: prețul mult sub celelalte edituri, însă calitatea este peste și faptul că, din întâmplare, am avut deosebita plăcere să-i cunosc personal pe Managerii acestei edituri, niște oameni deosebiți, cu totul speciali.


SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
AA: Particip destul de des, atunci când timpul îmi permite.
În primul rând sunt prezentă la toate întâlnirile lunare ale Cenaclului internațional literar-artistic „Dor de infinit”, unde împreună cu președintele acestuia, poetul Grigore Curcanu stabilim împreună tematicile și programul desfășurării acestora (lansări de carte, momente de muzică și poezie, informări etc.) Pe lângă alte atribuții, îmi revine rolul de a pregăti materialele de prezentare referitoare la tematicile stabilite pentru fiecare eveniment în parte. Întâlnirile au loc la Biblioteca Metropolitană din București, sediul central situat în Tache Ionescu nr.4, o locație extrem de primitoare și potrivită pentru astfel de întâlniri.
Sunt membră a Societății Scriitorilor Români,membră în Cenaclul literar „Mircea Eliade”, Președinte George Ursa și Florin Grigoriu; membră a Societății Culturale Apollon, președinte executiv Domnul ambasador George Călin; membră a Cenaclului „Amurg Sentimental”, președinte poetul Ion Machidon; membră a Asociației „Creneluri Sighișorene”, membră a Fundației literar-istorice „Stoika”, unde particip la redacatarea unor articole pentru Revista Independența Română- Independența prin cultură


SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
AA: Cu siguranță există piață de desfacere însă comisioanele sunt atât de mari încât este de preferat să îți comercializezi singur cărțile. Mulți scriitori așa procedează.
Eu nu mă pricep prea bine la acest aspect întrucât nu am vândut nici măcar un exemplar din volumul meu, însă am observat fenomenul și am tras niște concluzii.


SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
AA: Încă odată vă mulțumesc pentru apreciere!
Activitatea mea literară se găsește cu preponderență pe grupul de facebook a Cenaclului internațional literar-artistic „Dor de infinit”, dar și pe alte grupuri literare din mediul virtual (am numărat la un moment dat vreo 250 de astfel de grupuri unde îmi postam creațiile, atât din România, cât și internaționale).
Deasemenea poeziile mele pot fi citite în numeroasele antologii, reviste, publicații, atât în format electronic, cât și fizic.
Vă dau câteva exemple de publicații în paginile cărora mă pot găsi cititorii:
– Revista națională de literatură, informare și divertisment „Amurg sentimental”
– Antologie de poezie „Dor de infinit”
– Revista internațională de literatură, cultură și artă „Grai românesc”
– Revista de cultura a municipiului Campulung Moldovenesc „Insemnari bucovinene”
– Revista internationala de cultura, arta si literatura „Amprentele sufletului”
– Revista „Vitrina cu poezii”
– Revista de cultură și artă „Ecourile inimii”
– Revista de literatură, cultură și artă „Luceafărul din vale”
– Antologia internațională de literatură „Campionatul mondial de poezie”
– Antologia ediției a V-a a Concursului Național de poezie „Radu Cârneci”
– Texte și texturi- cartea premianților, Concursul de creație literară „Nicomah”
– Antologie „Poemele iubirii”, Poemele sufletului meu
– Antologie „Insomnii stelare”, Poemele sufletului meu și multe altele.

Bineînțeles, cei ce doresc să intre în posesia cărților mele mă pot contacta pentru detalii.

SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
AA: Cu siguranță! Am afirmat acest lucru de fiecare dată când am avut ocazia.
Scriu poezie din pasiune, fără a avea pretenția să fiu numită scriitoare.
Să scriu poezii este lucrul care mă mulțumește, mă împlinește, îmi generează aceea stare de bine, de care am nevoie. Poezia este pentru mine ca o terapie pentru suflet. Cuvintele înlănțuite în versuri reprezintă eliberarea mea launtrică, mă ajută să-mi exprim mult mai ușor gîndurile, trăirile, dorințele, facilitând totodată transmiterea mesajului, curat, sincer și direct.

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
AA: Și și. Nu știu exact care este ponderea. Mai degrabă cred că este un echilibru. Ce pot să vă spun cu certitudine este faptul că, în general, îmi place să scriu despre iubire (cui nu-i place?) cu toate stările ei (fericire, dorință, tristețe, gelozie, „fluturi în stomac” etc.), natură, poezii cu mesaj motivațional, dar abordez și alte teme, în funcție de stare, împrejurare, creativitate. Îmi culeg sursele de inspirație din tot ceea ce este în jurul meu, din plimbări, vizite la muzee, galerii de artă, spectacole, etc. încercând ca prin versurile încărcate de metafore, personificări și comparații, să creez îmagini sugestive, adevărate tablouri în cuvinte, așa cum îmi place mie să le numesc.


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
AA: Niciodată! M-am îndrăgostit iremediabil de poezie.
Nu mă imaginez să renunț vreodată la această pasiune descoperită relativ târziu.
Din contră, sunt dispusă a sacrifica alte lucruri (ceea ce am și făcut în ultimul timp) pentru a putea scrie în continuare mai bine și mai frumos.
Ce am sacrificat?
Cel mai mult timpul alocat familiei și bani.


SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
AA: Da, însă nu în detrimentul marilor scriitori clasici. Din păcate am sezisat că nu li se mai acordă importanța cuvenită multor autori din generațiile trecute, ajungându-se până într-acolo încât unii dintre aceștia au fost chiar eliminați din bibliografie pentru examenele naționale. Nu mi se pare corect. Este nevoie de un echilibru.


SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
AA: Complicat…
Din proprie experiență am să îi sfătuiesc să nu se descurajeze în momentul în care nu vor primi feedback-ul așteptat. Să continue să scrie, luând în considerare toate observațiile și indicațiile primite, ca pe unele constructive. Să se documenteze, să participe la evenimente culturale din sfera literaturii cu precădere pentru a aduna cât mai multe elemente ce îi va ajuta să evolueze în arta scrisului.


SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
AA: Multe. Caut să îmi fac timp pentru toate.
În primul rând să îmi redactez lucrarea de disertație pe care va trebui să o susțin în această vară (tema de cerecetare îmi dă ceva bătăi de cap).
Apoi, am în lucru, deja de câteva luni, o carte de poezii pentru copiii de vârstă preșcolară- „Poezii ghidușe pentru făpturi jucăușe”, pe care doresc să o finalizez și să o tipăresc până pe data de 1 iunie- Ziua copilului, deoarece doresc să fie un cadou pentru copiii de vârstă preșcolară din grupa mea, la sfârșit de absolvire a grupei mari.
Am începute patru cărți de ghicitori, cu tematici diferite, tot pentru preșcolari:
– „Ghicitori drăguțe despre animăluțe”
– „Ghicitori în culori”
– „Să ghicim cu ce călătorim!”
– „Ghici despre cine-i vorba aici?”
Deasemenea am în lucru o carte cu poezii despre emoții și sentimente „Veroteca sentimentelor” și lucrez la cel de-al treilea volum de poezii ce se va intitula „Despre stele și vise rebele”.
Am în lucru și o carte de citate, maxime, cugetări și epigrame (nu m-am gândit la titlul acesteia încă).
În viitor aș dori să scriu și proză scurtă (deja m-am gândit la titlurile a două astfel de cărți: „Bunica-altarul sufletului meu” și „De-a viața”.


SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
AA: În niciun caz.
Chiar ea m-a determinat să scriu. Pentru mine perioada pandemică a fost ca o mană cerească, o conștientizare a faptului că sunt înzestrată cu harul versului rimat.


SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
AA: Un testament versificat pe care aș dori să îl considerați un gând al meu universal valabil pentru toți cititorii:

Testament
Adriana Apostol- AdiA

Și de va fi să mă despart
de soarta mea cu păr bălai,
aș vrea, în mod egal, să-mpart
cuvintele din al meu grai.

De n-am să pot să mai trăiesc
măcar o zi pe-acest pământ,
aș vrea să pot să dăruiesc
poeme scrise ca-ntr-un cânt.

Și chiar de firul vieții, ros
se va sfârși de pe mosor,
doresc, cu-n stih melodios
să îl răsfăț pe cititor.

De-mi va fi timpul să mă duc
în lumea celor de apoi,
încă o zi, aș vrea s-apuc
să-nșirui rime pentru voi.

Și împăcată-atunci voi fi
că-n drumul meu, printre poeți,
am fost lăstar de gânduri vii,
nu doar o tufă de scaieți.

Mulțumiri alese cititorilor fideli, iubitorilor de literaratură, ce nu contenesc să facă un popas lângă creațiile pline de însuflețire ale scriitorrilor.

Fără cititori n-ar fi scriitori,
Nici râu călător, fără un izvor…
AdiA

Vă mulțumesc, cu aleasă recunoștință, pentru această oportunitate!
Cu deosebită considerație, Adriana Apostol – AdiA


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA ADRIANA APOSTOL, BUCUREȘTI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 noiembrie 2022