Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN, POEZIE ȘI SCRIPTURĂ

SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN, POEZIE ȘI SCRIPTURĂ

 

SILVIA – GABRIELA ALMĂJAN

POEZIE ȘI SCRIPTURĂ

 

(Eugen Dorcescu, BIBLICE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2021)

Atunci când un scriitor își intitulează volumul Biblice, cititorul obișnuit nu se poate apropia de el decât cu respect, smerenie și liniște lăuntrică. Iar comentatorul matur, cu o cunoaștere măcar convenabilă a Scripturilor, ceea ce, din nefericire, la noi nu prea e cazul. De unde, pe de o parte, tăcerea bosumflată (şi iritată) a ignoranței prudente iar, pe de alta, spectacolul confuz și ridicol al ignoranței guralive și sigure de sine. Întrebat fiind dacă această orientare spre slujirea Divinității o avea de la începutul actului creativ sau a fost dobândită pe parcurs, Maestrul Eugen Dorcescu mărturisea: ,,Am avut-o dintotdeauna. Dar ea s-a clarificat, s-a maturizat, s-a eliberat de zgura contingenței pe măsură ce înaintam spre mine însumi. Acolo, în abis, conștiința definită care sunt a întâlnit lumina Conștiinței Nedefinite”[1]. Tot Domnia Sa spunea că ,,Un poet important scrie despre relația (tainică) dintre Dumnezeu și om (ca făptură). Despre misterul acestei relații, despre drama și splendoarea ei. Astfel, poezia lui e și adevărată, și profundă, și perenă”.[2] Momentul ales pentru apariția volumului BIBLICE este remarcabil – perioada premergătoare Paștelui, când fiecare om, fiecare creștin este mai sensibil, mai receptiv la tot ceea ce înseamnă Divinitate.

Structural, constatăm existența a trei părți: I – STIHURI DIN SFINTELE SCRIPTURI (parte ce cuprinde PSALMII, ECCLESIASTUL, PILDELE, RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE, precedate de Prolog și urmate, firește, de Epilog), II – POEME ORIGINALE și III –  MĂRTURIA STIHUITORULUI.

Însăși coperta, ce înfățișează interiorul unei catedrale, introduce lectorul într-o lume profundă, religioasă, iar observațiile de pe coperta a IV-a, semnate de însuși Valeriu Anania,  sunt de natură axiologică: ,,Am deschis cartea, am citit primele pagini și de îndată mi-am dat seama că autorul – un mare meșteșugar al stihului învățat să zboare cu aripile larg deschise – nu se mulțumește să versifice textele biblice, ci le re-creează la măsura limbii române contemporane și la dimensiunile talentului autentic al unui scriitor modern”.

CUVÂNTUL ÎNAINTE, așa cum suntem deja familiarizați, îi aparține Doamnei Profesoare Mirela-Ioana Dorcescu, cea care-l însoțește pe Poet atât în viață, cât și în literatură. Aflăm, așadar, că ediția princeps a Biblicelor a apărut la Editura Marineasa, în 2003. Prezenta ediție, revăzută și extinsă, este motivată din mai multe puncte de vedere: ,,necesitatea revizuirii formei discursive, în conformitate cu noile reguli ortografice, impuse de DOOM2 (2005)”, ,,actualele opțiuni ale autorului”, ,,dorința de a răspunde unui public, format în spiritul valorilor religioase în România ultimelor decenii” și ,,aspirația de a pregăti responsabil posteritatea lui Eugen Dorcescu, prin dotarea fondului de carte al bibliotecilor naționale cu un florilegiu tematic de elevată ținută intelectuală și artistică”. Biblicele de acum conțin, așadar, integral, textul din 2003, revizuit, căruia i se adaugă versificarea Psalmului 41 (42), precum și Secțiunile a II-a și a III-a.

Critica de specialitate a comentat, în timp, elogios, stihuirile lui Eugen Dorcescu din Sfintele Scripturi  – ,,cuvântul-recomandare” al lui Valeriu Anania, Părintele vicar Dr. Ionel Popescu, Iulian Boldea, Constantin Stana, Ion Pop, Preot Dr. Ioan Bude –  și sunt convinsă că vor urma și alte însemnări, vizând această nouă ediție, mult augmentată și diversificată, cum s-a văzut din Cuprins.

Poate că alți scriitori ar manifesta o reținere în abordarea temei biblice. Pentru Poetul Eugen Dorcescu, însă, versificarea Psalmilor, Ecclesiastului, Pildelor și a Rugăciunii Regelui Manase este prilej de ,,bucurie și deplinătate lăuntrică”. Ne este oferit astfel un mănunchi de înălțătoare cântece de laudă, reflecții și învățături într-un limbaj expresiv, solemn, puternic, inspirat de Forța Creatoare. Interesante sunt explicațiile autorului cu privire la volumele sale cu temă religioasă: ,,Psalmii în versuri – cartea Paradisului meu lăuntric”, ,,Cronică și Abaddon – cărțile Infernului meu interior”, ,,Ecclesiastul în versuri e concluzia existențial-artistică la care am ajuns”, ,,Pildele? –  Ele sunt dreptarul meu în această vale” (Îngerul Adâncului, p.15).

Alături de termeni specifici textului religios, regăsim în toate stihuirile dorcesciene un număr însemnat de neologisme. Prin această modalitate, textul sacru este adus, transpus în actualitate, fapt ce denotă intenția autorului de a permite accesul contemporanilor săi la mesajele adânci ale cărților biblice.

Pentru a impune o anumită tonalitate, de multe ori observăm accentul grafic oscilant sau care recomandă o rostire forte: dúșmani  (p. 51), dușmánii  (p. 66), (p.76), bolnávă (p. 91), dușmánul (p. 107), firávele (p. 135) etc. Interjecțiile – specifice registrului lingvistic al imnurilor –  accentuează uneori admirația, alteori intrigarea: ,,Gura-și deschid larg în contra-mi, zicând: «Ah! Ah! Ochii noștri își văd dorința-mplinită!»” (Psalmul 34(35), p. 84), Să nu zică-n sine: «Aha! S-a-nfăptuit ce/doream!»” (Psalmul 34(35), p. 84), ,,O, Dumnezeul meu! Până-n tăria/Văzduhului e marea-Ți bunătate” (Psalmul 35(36), p. 85), ,,Vai! Sete mi-e de Tine!…Mă voi întoarce oare (…)/ Răuvoitorii-mi strigă: «Hei, tu, unde ți-e/Domnul?»” (Psalmul 41(42), p. 99), ,,Vai! O genune sumbră e conștiința” (Psalmul 63(64), p. 113) etc.

Din punct de vedere stilistic, comparația are o mare pondere (ca granitul,/Ca litera de bronz sau de oțel; Va medita ferice, va privi/Ca-n ghicitură-n apa lor afundă; Sustrasă vremii, binecuvântată/E pomenirea omului curat.(…) Ba, dimpotrivă, crește ne-ncetat./Ca o cunună veșnică-nflorește; Omul milos își face sieși bine,/Îi face bine sufletului său./Pe când cel crud, nemilostiv și rău/Își chinuiește carne, oase, vine, De parcă le-ar zdrobi pe un ilău,/De parcă-ar năzui să le-nveníne), pe lângă epitete (preafericit bărbatul, frunzele betege, arzătoare joardă, tulbure mormânt, lingușitor cuvânt, otrăvită gură, neprihănite glasuri, mările celeste), inversiuni specifice textelor biblice (Nimiciți/Vor fi toți cei care-ndrăgesc minciuna; Aproape ca pe îngeri l-ai pus și prețuit/Și-ai înecat în glorii făptura-i pieritoare; Țărână-i amintirea lor, și scrum; De mine, Doamne, bietul, fie-Ți milă!; Prosper, și ghiftuit, și plin de sine,/Pe Legea Ta nu pune niciun preț ) și, mai ales, metafore de mare forță sugestivă (Adâncul lor e un abis de ură; Păienjeniș de intrigi și minciuni; întinderea de humă; tronul purității; veninul uneltirii; El, Cel teribil; Omul de scrum, făptura de pământ; demonică genune).

E adevărat că și Arghezi scrie Psalmi (ca și alți poeți, inclusiv Dorcescu), psalmi laici,  însă, diferiți de cei ai lui David, concepuți și realizați într-o cu totul altă manieră. Probabil că, în geneza acelor psalmi, credința (cea argheziană mai ales) este oscilantă, în schimb, cea dorcesciană, în creația proprie, ca și în psalmii versificați, este fermă, convingătoare, neclintită.

Vocea lirică îndeamnă prin aceste poeme la cumpătare, pioșenie, sinceritate, aprecierea valorilor, iubirea aproapelui și respingerea tuturor viciilor și răutăților.

Mesajul spiritual, etic și estetic al Ecclesiastului în versuri, al Pildelor în versuri, al Rugăciunii regelui Manase este asemănător celui dezvoltat de Psalmi. Dar amploarea și specificitatea lui, în aceste trei texte, cer o analiză separată, mult mai extinsă decât și-a propus această primă abordare a cărții lui Eugen Dorcescu.

Între POEMELE  ORIGINALE, Scribul, poezie alcătuită din trei cvinarii, prelucrează menirea celui ce se-ndeletnicește cu mânuirea condeiului. Cine altul, dacă nu Scribul, slujitor al lui Dumnezeu, poate să cunoască fericirea?

 

De când e lumea lume, se repetă

Enigma minunată de-a fi scrib.

De a fi scrib hieratic și celib,

Precum, în paradisul caraib,

Un zbor de pescăruș sau de egretă.

 

Frumos și pur, dușman al nimănui,

Neștiutor de vrajbă și de ură,

Pierdut în scriitură și-n Scriptură:

Așa își poartă frágila făptură,

Blindat, zidit, în sihăstria lui.

 

Iar la sfârșit, strângându-și pana-n pumn,

Lăsându-i lumii râsetul și plânsul,

Pe veci ,,diac tomnatic și alumn”,

Nu trup, ci duh; nu flacără, ci scrum,

Doar zeii-s mai ferice decât dânsul. (p. 276)

 

Pentru cititori este foarte bine-venită MĂRTURIA STIHUITORULUI. Nevoit fiind să aducă unele explicații pentru o descifrare cât mai pertinentă a textului, scriitorul reușește să rămână obiectiv, fără trufie și fără smerenie exagerată – ține balanță dreaptă între a fi, a avea și a voi: ,,Spre a tălmăci în stihuri Scriptura, este obligatoriu nu doar să-ți asumi duhul ei, ci – mai cu seamă – să fii asumat de acesta. Iar apoi, dacă te simți îndemnat să dai glas stării mistice, vei recurge la poezie. Chiar de ar fi să exprimi, prin intermediul ei, rugăciunea sau tăcerea – căi privilegiate de comunicare cu sacrul.”

Nimic nu poate fi mai purificator, mai minunat, mai înălțător, în această Săptămână a Patimilor, decât lectura balsamică, oferită de această carte, ce conține mesaje autentice și, deopotrivă, asumate și recreate artistic, din Cartea Cărților.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[1] Silvia-Gabriela Almăjan, în Confluențe literare, Interviu cu Poetul Eugen Dorcescu, ISSN 2359-7593, Anul X, 11 iulie 2020.

[2] Eugen Dorcescu, Adam. Pagini de jurnal – 2000-2010, Editura Mirton, Timișoara, 2020, p. 14.

Facebooktwitterby feather

Despre Eugen DORCESCU

EUGEN DORCESCU BIOBIBLIOGRAFIE Poet, prozator, eseist, traducător din limbile franceză și spaniolă. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. Doctor în filologie. Născut la 18 martie 1942. Cetățean de onoare al Timișoarei. Căsătorit cu Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu, prozatoare, eseistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, 2012; Marele Premiu „Sfântul Gheorghe”, la Festivalul internațional de poezie „Drumuri de spice”, Uzdin, Serbia, 2017 etc. Opera (sinteză) – Omul de cenuşă, antologie de autor, ce include cele opt cărți de poezie, apărute între 1972 și 2001, Editura Augusta, Timișoara, 2002; – Biblicele. Include : Psalmii în versuri, Ecclesiastul în versuri, Pildele în versuri, Rugăciunea Regelui Manase în versuri, Editura Marineasa, Timișoara, 2003; – Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, ediție critică, ne-varietur, 468 p., realizată de Mirela-Ioana Borchin: Selecție din cele cincisprezece volume anterioare, Biobibliografie și Eseul hermeneutic : Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei (150 p.), Editura Eurostampa, Timișoara, 2015; – Elegiile de la Carani, Editura Mirton, Timișoara, 2017; – Sub cerul Genezei, Editura Mirton, Timișoara, 2017; – Agonia caniculei, Editura Mirton, Timișoara, 2019; - Elegías Rumanas, Obra reunida, Selección del autor, Editorial ARSCESIS, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020. Traducción y edición crítica: Coriolano González Montañez; Biobibliografía y selección de opiniones críticas: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu. (286 pagini); - Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991 – 1998), Ediție îngrijită, Selecție de texte, Prefață și Note de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020. (537 pagini).