Luna cu zulufi de lână
Acum vreo săptămână,
S-a urcat niţel mai sus
Cum spuneam, pe la apus,
Un petic de nor a rupt,
Să se-anine dedesupt.
Vorbind lin și cu sfială,
Ca vântul de primăvară,
M-a întrebat ce fac aici
În căsuţa de chirpici
Cu roase ziduri gălbui,
Unde trăiesc greerii ?..
-Păi, colţul scării când am dat,
Raiul m-a întâmpinat.
Avea o zemnice spaţioasă,
luminoasă, răcoroasă,
vara toată, mă odihneam,
de lume mă ascundeam.
Stăpân eram peste toate,
deliţiose, dulci bucate.
Fiindcă aici eu am aflat,
tot ce-n vise am visat.
Tot ce fălmând am poftit,
în cămară am găsit.
Aveam un întreg regat!
Eram șoarecele împărat.
Cerșetor eram și Prinț,
Călător în labirint.
Seara, evadam spre stele,
prin fereasta cu zăbrele.
Căci mie, locul de-mi place,
omul nu are ce-mi face.
Sătul să rod cotor de măr,
ciucurii la un vechi covor,
să dorm sub bătrânul preș,
trebuia să nu mai dau greș.
Citeam undeva că la fieșicare,
un răvaș stă scris, în spinare .
Iată unu’scris de mine-n pripă,
cu doi colegi de echipă:
Mișcara și mâncarea simplă,
vă păstrează talia suplă.
Soarele, mereu cu capul sus,
ușor se lasă spre apus.
Tihna se întinde aici şi în cer,
legănând Luceafărul stingher.
Când tăcerea e mai deasă,
și liniștea s-aude-n casă,
cu un mers ca de păpușă…
o pisică-mi veni la ușă.
Învelită cu o zdrenţuită ţoală
tușea, ca după răceală.
Bătu întâi la fereastră
și-n ușa de la cămară.
N-apucai să trag zăvorul
că pisica, bat-o norocul,
se furişă sub aşternut…
va urma –––––––––
–––––––––
Coperta a fost gândită și înfăptuită de ilustratorul și scriitorul dl.Stefan Radu Mușat


