Când n-oi mai fi, nu vreau s-aud cum plângeți,
Căci eu voi ști cât fals e-n gând și-n stare,
Voi ști mereu când șoapte nasc trădare…
Mă veți boci, dar suflet n-o să-mi frângeți!
Eu vă citesc, mi-s ochii-n ape-amare
De cel cuțit ce-n suflet mi-l înfigeți,
De mult vânați greșeli, dovezi nu strângeți
Căci nu puteți, aveți gândiri murdare!
V-ascundeți ochi să nu citesc privirea,
Vă ștergeți pași să n-aflu calea voastră,
Vă dregeți glas să vă păstrați cu firea…
Un spam mai dați să-mi spulberați zidirea
Ori mă blocați în astă vară-albastră…,
Dar nu scăpați de gura mea măiastră!


