De n-ai fi fost în calea mea vreodată,
N-aș fi-nvățat să scriu sonete toamnei
Și nici rondeluri dulci să dau persoanei,
Iubitei mele dragi, frumoasă fată…
Și pot jura stând pe genunchi icoanei,
Mi-ai fost izvor curat în viața toată,
M-ai învățat terțina mult bogată,
Pastel să scriu și să-l dedic Fecioarei…
Ai fost și ești Luceafăr viu în versuri
Precum în proza mult lucidă, vie,
În care-ai scris curat reale sensuri,
Și nu minciuni vizând a noastră glie!
Tu ești Poetul ce combați eresuri
Luptând s-arăți frumoasa Românie!