Când scriu, afară-i frig, e ger în noapte,
Iar ramuri plâng sub albă promoroacă,
Visez livezi ce haină nouă-mbracă,
Privind la ale toamnei fructe coapte.
Dorind să simt cum trupul meu te-mpacă,
Din depărtări adun de taină şoapte,
Cu un sărut te-ndemn la alte fapte
Cercând mieros să te provoc la joacă.
De-atâta dor, tu nu-mi refuzi chemarea,
Ci mă cuprinzi setos gustându-mi gura,
Când clocotim ţintind s-atingem zarea,
Cu trup comun să-mbrăţişăm natura.
În iarnă-s dulci iubiri şi întristarea
Nu are timp să-ngenunche făptura.