I.

Ne-nvață Cartea Sfântă despre lume,

Izvor ce trece unic peste timpuri,

Prin el Cuvântul face mii de chipuri,

Lăsând în umbră norme din cutume.

Sunt multe scrieri pline de tertipuri,

Cusute-n pagini argintii, volume,

Dorind credința vie s-o sugrume

Prin reguli noi și psalmi de alte tipuri.

Vin alte vremuri, oameni mulți se schimbă

Trecând hotare pentru mari venituri,

Grăi-vor sec, cu greu, o altă limbă,

Uita-vor Crezul, trec la alte rituri.

În timp, se pierde vatra, ei se plimbă,

Cu cât mai surzi, cu-atât mai multe mituri…

II

Cu cât mai surzi, cu-atât mai multe mituri,

Căci orbi vor fi în ruga spre Lumină

Și răi sunt toți născuți a fi jivină,

Iar lacomi mulți vor fi munciți prin situri.

Deși-s făcuți, cum bine știm, din tină,

Când se măresc li-s vise spre venituri,

Nu se smeresc, în cuget au profituri

Născute din stricata lor tulpină.

Când au necaz și nu mai pot să doarmă,

Nu vor găsi salvarea-n ton de hituri,

Vorbesc urât și-n cale totul sfarmă

Turnând pe gât otravă-n mers de lifturi.

Ai casei stând în stare de alarmă,

Nu fac nici rugi și nu visează schituri.

III

Nu fac nici rugi și nici nu cer iertare…

E timpul scurt, vor spune strâmba scuză,

Greșit ștergând din mintea lor obtuză

Acel Cuvânt și Sfânta Lui chemare.

Un trai ușor și totul pe-a lor spuză

Doresc, cârtesc și scuipă pe odoare,

Nu au respect și-n suflet nici că-i doare

De cel sărman și care nu acuză.

Se văd stăpâni pe viață și pe lume

Crezând că pot pe Tronul Sfânt să șadă,

Prin legea lor să ne uităm și nume,

Să n-avem stat, credință, nici cutume.

Citiți Scripturi! Cuvinte sunt dovadă:

Vom fi salvați, EL va veni anume.

IV

Vom fi salvați, EL va veni anume!

Cutremur de pământ se va petrece,

Iar oști din cer cu Tatăl Sfânt vor trece

Și fi-va dreaptă legea-n Noua Lume.

Va sta un timp, puțin, cât să disece

Din mii citiri de legi și vechi cutume,

Prin studiu-adânc de vieți al multor nume

Pentru-a găsi osânda cea mai rece.

Pieri-vor toți căzuți prin rea purtare,

Trădând astfel Divin Stăpân din ceruri

Ori prin refuz de-ai face rugă mare

Sau mult hulind măriri de prin eteruri.

Nu sunt strigați trufașii la iertare,

Nici hoți de vieți ce-au pus otravă-n seruri!

V

Nici hoți de vieți ce-au pus otravă-n seruri,

Femei cu prunci ce sunt vânduți din fașă,

Ori ce ucid când sunt pe post de moașă,

Nu pot spera odihna cea din ceruri…

Precum nici tu, o Fiară-n iad slujbașă

Ce te-ai băgat hoțește printre cleruri

Și-ai tot spurcat cu-a tale vrăji eteruri,

Privind la om pieziș, mereu pizmașă.

Nu-s vorbe seci ca minți să vă îndoape,

Ci EA le-a zis, ”cereasca” de pe pleoape

Ce l-a oprit pe Ioan ca să-l măsoare

Și i-a transmis cu Sfânta Sa suflare,

Un înger dinspre Fiu, cea veste mare:

EL va veni, tot răul să-l îngroape…

VI

El va veni tot răul să-l îngroape,

Să afle toți ce în păcat trăit-au

Și cât de grav prin vorba lor greșit-au

În Sfânt Altar prin pilde reci, mioape.

Trimis-a vești și clerici auzit-au:

”Har vouă, pace”, de-mi veți fi aproape,

Curați la suflet și-n priviri sub pleoape!

”Sunt Cel dintâi” și oști deja pornit-au!

EL va sosi pe nori, văzut de lume,

De ”cei ce L-au împuns”, și mulți vor plânge

Când toate neamuri mari din țări s-or strânge.

Doar glas vorbea lui Ioan cu sfânt renume!

El L-a văzut pe Cel ce-n propriul sânge

Creat-a Crez și-a dat credinței nume…

VII

Creat-a Crez și-a dat credinței nume:

Pe-ntreg pământ să fie doar IUBIRE,

Simțită, deci, de sus, la-ntreaga fire,

Prin Sfânt Botez, chemat după prenume,

Respect să dea Poruncii-n nemurire

Ei, oameni toți, ce-au fost născuți de mume.

E prima scrisă-n lege pentru lume:

“Pe Domnul să-L iubești”, să-i cânți slăvire!

”Sunt Alfa și Omega”, zis-a Domnul,

Am fost și sunt și fi-voi ”Cel ce vine”.

Feriți-vă să nu vă prindă somnul!

De nu-mi uitați porunca, fi-va bine,

În veci intrați doar când scăpați de sine

Și toți, iertați veți fi, cândva, prin Mine!

VIII

Și toți veți fi iertați, cândva, prin Mine

Cât vă păstrați credința și iubirea

Spre tot ce-i viu, adică toată firea,

Să nu gândiți doar case, bani, rubine!

Nu veți primi prin Fiară, voi, sfințirea!

Imită mult și chiar minuni divine,

Coboară foc din cer, dă noi destine,

Dar nu va da nicicum în veci trăirea!

Au fost profeți; din spusa lor reală

Aflați și voi aceste vii cuvinte

Ascunse prin simbol doar din fereală,

Iar sursa mea cea sfântă e leală:

Sunt Sfinții Ioan și Nil. Creștin cu minte,

Învață tot din cele scrieri sfinte!

IX

Învață tot din cele scrieri sfinte!

Vei ști oricând încotro pasu-ți merge,

Să te convingi că liber poți a șterge

Din calea ta, din graiul tău, cuvinte

Cu tot ce-a fost păcat, călcări de lege,

Minciuni, hoții, ori răul gând din minte

Și nu uita să fii mereu cuminte,

Iar rodul bun să nu uiți a-l culege!

Sunt mii dovezi, citiți Scriptura bine!

Sunt sfaturi vii, căci toate sunt divine

Și-așa rămân în veci, total curate.

Va fi și fals în vorbe seci, ciudate,

De la profet din vremuri grav pătate,

Dar nu Ales, așa cum se cuvine!

X

El nu-i Ales, așa cum se cuvine,

Ci doar cel Rău i-a pus cuvinte-n gură

Să poată minți suci cu rea măsură,

Apoi pierdut a fi-n adânci rovine…

Pe cei seduși, să nu-i privești cu ură!

Din cât citești, reține tot ce-i bine!

Atent să fii, s-auzi pe Cel ce vine!

Se varsă nori, să fugi de rea scursură!

Tu vei simți că moartea nu-i durere,

”Nici plâns, nici strigăt” prin așa urgie,

Ce-a fost dintâi, nicicând nu va să vie!

Căci Domnul Sfânt porni-va cu putere

Doar El, stăpân al Lumii pe vecie,

Osândă grea la răi să dea cu vrere.

XI

Osândă grea să dea la răi cu vrere,

Căci fost-au mulți ce-au tot lovit cu știre

Cel unic Dar de Viață prin Iubire

Și se-nchinau la idoli, bani și-avere.

Răbdarea Lui divină nu-i zidire

Iertării lor! Au falsă, doar, putere,

Acești himerici oameni spre cădere,

Lipsiți de har și gânduri spre smerire.

Sunt dornici toți de viață prin păcate,

Dar Domnul nu-i va pierde de îndată;

Le dă răgaz să șteargă rele fapte,

Oferă căi spre calea cea mai dreaptă,

Prăpăd va fi când pilde sunt uitate,

Deschide uși spre cei ce-mpart dreptate…

XII

Deschide uși spre cei ce-mpart dreptate

Și sunet viu de goarnă dă sosirea

Când vine Domn și Lumea află știrea

Că morți și vii vor sta de câte-o parte.

Cei răi, murdari, își vor găsi pieirea,

Mânia Lui va trece către moarte

Pe Antihrist, pe lacomi, hoți cu carte,

Ce-au tot adus prăpăd sfidând smerirea.

Aceștia sunt ”aleși”, cu minți prostite

Ce fost-au mari prin state și-n biserici,

Mințind ades prea multe ”oi” cinstite,

Deși Cel Sfânt le-a dus cuvânt la clerici

Că Fiara-i poate pierde prin ispite,

Cu semnul ei, forțând pe marii sfetnici…

XIII

Cu semnul ei, forțând pe marii sfetnici,

A tot urcat subtil pe Sfântul Scaun

Și, mult plăcut, precum un mare claun,

A luat drept slugi fricoșii din biserici

Și a-nsemnat, pozând că-i veșnic faun,

Supușii Tăi, ce Te-au vândut, chiar clerici,

Creștini din Est, Apus sau din Americi,

Atât de falși, ce-acum se plâng prin scheaun.

Se văd chiar azi atât de multe semne,

Dar prea puțini se-nchină cu sfială,

Mult temători de fapte ce-s nedemne,

În public loc, cu voce-ades teatrală.

Ei știu, vor fi și zile mari, solemne.

– ”Eu vin curând!”, le-ai zis fără-ndoială…

XIV

”Eu vin curând!”, le-ai zis fără-ndoială,

Iar cei rămași cu-adânca lor credință,

Smeriți, pioși, jurat-au prin silință

Să-Ți fie-n luptă oastea cea loială

Ce va lupta cu-ntreaga sa voință,

Având cu sfinți și îngeri grea năvală;

Prezența Ta, fiind total vitală,

Lăsa-vei Fiara fără de putință!

Prin ”Moartea morții”, moartea cea din urmă,

Aduci o Lume nouă, fără soare,

Căci Slava Ta, ce zi și noapte curmă,

Lumină vie fi-va în splendoare,

Ne-nvață Cartea Sfântă, pentru turmă.

În ea vor fi Aleșii prin candoare…

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

by

Referinţă Bibliografică

SONETE CU ZICERI DIN APOCALIPSA SFÂNTULUI IOAN TEOLOGUL/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 octombrie 2021