SPERANŢELE NU MOR…
#AnnaNoraRotaru – autor
Ce nouri ameninţă, ce vânt prigonit,
Colbu-l stârneşte, gemând ca o fiară…
Să-l prind şi să-l leg, de stâlp priponit,
Furia din ceruri, agale să piară…
Se dezlănţuie ploaia, plesneşte ca biciul,
Îndoaie copacii, plecându-i de mijloc…
Pe cer, ca zănateci, căi taie ca briciul,
Fulgeri mănunchiuri, cu-aprigul lor foc…
Miroase-a pământ şi lucerna lui udă…
Se zbat încă frunze, pe ram atârnate…
Destinul îşi plâng, de soarta lor crudă,
Cu-a mea laolaltă, pe brazde-afânate…
Privirea spre cer, mi-o arunc şi desfid,
Hapsânul timp, ce se scurge ca lavă…
Îmi face din ochi şi-mi zâmbeşte perfid,
Mă-mpinge din spate, pe valuri epavă…
Îl simt cum în sânge, încet se piteşte,
Clepsidra îmi cerne-n şiroaie nisip
Şi ploaia se scurge, în mine musteşte,
Săpând brazde-adânci, pe suflet, pe chip…
Dar voi rezista şi m-oi ţine-n picioare,
La taclale-s cu Timpul, ades mă tocmesc
Şi când mă va crede că sunt la strâmtoare,
Pe coam-am să-i sar, de frâu să-l opresc !
____________ NORA __________
versuri din vol. __ „Apostol fără nume „__
Μπορεί να είναι εικαστικό δέντρο και εξωτερικοί χώροι
Facebooktwitterby feather